de COSTIN TUCHILĂ

maria ventura societar comedia franceza costin tuchila

În 1929 Maria Ventura înființează la București, la solicitarea autorităților române, teatrul care îi poartă numele. Teatrul Maria Ventura funcționează până la închiderea sa, în 1934, în Sala Comedia (Comoedia, în grafia epocii, actualul Teatru Odeon de pe Calea Victoriei). Clădirea, scrie Lucian Sinigaglia într-un foarte documentat istoric al acestei săli bucureștene (1), este una dintre creațiile de marcă, în stil eclectic, ale arhitectului Grigore Cerchez (1851–1927). Societatea „Atlas”, pentru care se construise edificiul, încredințase în 1911 conducerea Teatrului Comedia actorului Ion Manolescu, spectacolul inaugural având loc în ziua de Crăciun a acelui an. Programul a cuprins Corul oaspeților din opera Tannhäuser de Wagner și fragmente de piese interpretate de actori de la Teatrul Național din București (Maria Giurgea, Aristide Demetriade, Nicolae Soreanu, Ion Manolescu) și ai unei trupe franceze conduse de Le Bargy. Deși repertoriul primei stagiuni fusese atrăgător și pe scenă apăreau frecvent nume mari (Lucia Sturdza-Bulandra, Romald Bulfinsky, Grigore Mărculescu), Ion Manolescu demisionează în 1912, motivul principal fiind rețetele slabe ale spectacolelor, datorate probabil prețurilor mari ale biletelor impuse de Societatea „Atlas”. După trupe mai mult sau mai puțin efemere care joacă la Comedia („Comedia bufă”, condusă de Nicolae Niculescu-Buzău, cea a lui Constantin Radovici, trupa de operetă a lui G. D. Carussy, „Compania de comedii şi reviste” îndrumată de Achille Popescu), „Compania Marioara Voiculescu-Bulandra” (2) „s-a instalat în Sala Comedia în septembrie 1915”, pentru ca mai bine de un deceniu, în perioada 1918–1929 sala să aparțină „Companiei Bulandra” (3), devenită prin asociere „Bulandra-Manolescu-Maximilian-Storin”, unul dintre teatrele importante din Bucureștiul interbelic, care a funcționat până în 1941.

sala comedia bucuresti

Sala Comedia din București

Așadar, societarei Comediei Franceze sala îi era familiară. Jucase aici, cum am văzut, în Îndrăgostita Georges de Porto-Riche și Marșul nupțial de Henry Bataille, pentru ca în 1927 afișul Companiei „Bulandra-Manolescu-Maximilian-Storin” să anunțe seria de reprezentaţii Maria Ventura în Prizoniera de Édouard Bourdet (premiera în 7 februarie 1927), piesă pe tema suferinței unei femei damnate, care se jucase cu mare succes în premieră la Paris, la Teatrul Fémina (3 martie 1926) și despre care se formulaseră elogii: La Prisonnière a repurtat un succes care va conta în istoria teatrului acestor ultime decenii.” (Antoine, „L’Information”, 8 martie 1926); La Prisonnière atinge nivelul capodoperei, ea relevă adesea un tur de forță, dar ne grăbim să spunem că mijloacele folosite pentru a realiza acest tur de forță sunt de o calitate, de o probitate constante.” (Robert de Flers, „Le Journal des débats”, 15 martie 1926); „Al doilea act al Prizonierei nu m-a emoționat mai puțin decât cele mai înălțătoare momente din Fedra.” (Georges Pioch, „Volonté”, martie 1926).

În spectacolul bucureștean, alături de Maria Ventura (Irène), jucau Tony Bulandra, Maria Mohor, Irina Nădejde, Ion Manolescu, Gh. Storin, Camelia Mihail.

Maria Ventura în 1928

Maria Ventura în 1928

Bună cunoscătoare a vieții teatrale bucureștene, celebra actriță avea nevoie de un regizor pentru noul său teatru. Cel căruia îi încredințează direcția de scenă este Victor Ion Popa, tocmai reîntors de la Cernăuți, unde condusese Teatrul Național. Fusese numit în această funcţie în 22 octombrie 1927, rămânând până la sfârşitul stagiunii 1928–1929. Montase între altele, la Cernăuți, în premieră absolută, Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu (29 mai 1928). În aceeași vară vine de la Cernăuți la București actorul Jules Cazaban, care va fi cooptat imediat în trupa Teatrului Maria Ventura, alături de nume importante ale scenei românești: Aura Buzescu, Leny Caler, Marietta Anca, George Timică, Ion Iancovescu, George Vraca, Mihai Popescu. Alexandru Giugaru, George Timică, Ion Sârbul.

victor-ion-popa-primul-regizor-de-teatru-radiofonic

Victor Ion Popa (1895–1946)

Interesul Mariei Ventura pentru dramaturgia nouă românească devenise constant. Actrița jucase la Teatrul Național din București (unde, de altfel, după război, i se rezervase anual câte o micro-stagiune, în perioadele când nu avea spectacole la Comedia Franceză) în premiere absolute cu piese românești: în 1927 în Meșterul Manole de Octavian Goga, apoi, în 1928, în Pavilionul cu umbre de Gib Mihăescu (rolul Liana; prima reprezentație: 3 martie). Pare deci firesc că Teatrul Maria Ventura se deschide în 14 septembrie 1929, cu premieră absolută a unei piese românești: adrian maniupoemul dramatic, de factură expresionistă, Lupii de aramă de Adrian Maniu, cu Maria Ventura în rolul Domniței, alături de (în ordinea de pe afiș) Aura Buzescu, Maria Mohor, Getta Kernbach, Silvia Fulda, Marietta Deculescu, George Vraca, A. Pop-Marţian, Constantin Toneanu, Ionel Ţăranu, Corneliu Danielescu, Jules Cazaban, Stroe Atanasiu, N. N. Matei, N. Sireteanu, Tudor Călin, Vasile Lăzărescu, Cezar Rovinţescu. Decoruri: Anastase Demian. Compoziție muzicală: Sabin Drăgoi. Pentru reprezentarea scenică, Adrian Maniu adăugase un Prolog (devenit tabloul I) formei apărute în „Viața Românească” (4) 

Putând fi alăturată, prin certa ei formulă expresionistă, de Meșterul Manole de Lucian Blaga, a cărei premieră absolută avusese loc tot în 1929 (6 aprilie, Teatrul Național din București), piesa reprezenta o noutate în teatrul românesc, prin accentul pe „personajul generic, colectiv”, trăsătură expresionistă, desigur, și prin opțiunea „pentru formula stilizată, expresivă, grandioasă”, pentru „expresia aforistică, sintetică”, de unde absența unui conflict puternic „și o oarecare inaptitudine pentru fabulație”. (Doina Modola) (5). 

———————

(1) Lucian Sinigaglia, Sala Comedia din București. Un secol de existență, în Studii și Cercetări de Istoria Artei, Teatru, Muzică, Cinematografie, serie nouă, Tom 5–6 (49–50), București, 2011–2012, p. 161–168. Vezi: http://www.istoria-artei.ro/resources/files/SCIA.TMC%202011-2012-Lucian%20Sinigaglia.pdf

(2) Primul spectacol al „Companiei Marioara Voiculescu-Bulandra” a avut loc la 30 august 1914, cu piesa Soţul ideal de Oscar Wilde; în distribuţie: Marioara Voiculescu, Lucia Sturdza-Bulandra, Tony Bulandra, Ion Manolescu, Constantin Toneanu.

(3)  Lucian Sinigaglia, lucr. cit.

(4) Anul XXI, nr. 5 și 6 (mai-iunie) 1929.

(5) Adrian Maniu, Lupii de aramă, ediţie îngrijită şi prefaţă de Doina Modola-Prunea, Cluj Napoca, Editura Dacia, seria „Restituiri”, 1974.

Vezi: Partea I, partea a II-a și partea a III-a a acestui articol

Sala Comedia (Teatrul Odeon din București), la redeschiderea de după renovare, 2002 – vezi: 

https://youtu.be/Bv6o-QZMU98

costin tuchila

Costin Tuchilă

logo revista teatrala radioAlte articole de Costin Tuchilă:

„Muntele” de D. R. Popescu, la Teatrul Național Radiofonic

„Scene din viaţa lumii mari” de N. V. Gogol

Domnișoara Iulia

De la teatru la operă sau câteva curiozităţi

Shakespeare şi Ziua Sfântului Valentin

Colecție de mușatisme

Gina Patrichi în „Livada de vișini”

Semicentenar George Vraca

20 de ani de la plecarea lui George Constantin

„Insomniile lui Gregor” de Nicolae Sirius, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic

Coca Andronescu sau „tainica minune a râsului”

Sică Alexandrescu – vocația capodoperei

Coca Andronescu în „Câinele grădinarului” de Lope de Vega

Coca Andronescu în sceneta „Un scos din pepeni”

„Roman de Bucureşti” de Pușa Roth, la Teatrul Național Radiofonic

Mihai Popescu în „Egmont” de Goethe

Ștefan Iordache în „Richard al III-lea” de William Shakespeare

Ștefan Iordache în rolul lui Costache Caragiale

Mircea Albulescu în piesa „Ieri după Shakespeare” de Puşa Roth

Evocare Adrian Pintea la Majestic

„Hagi-Tudose”, cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic pe bandă magnetică, păstrat în Fonoteca de Aur

„Martori ai istoriei” de Pușa Roth, singurul serial de teatru radiofonic dedicat Revoluției din decembrie 1989

Édouard de Max, „Prințul tuturor celor ce nu trebuie făcute”

Cehov – 155

Medalion Cristian Munteanu 

Moartea lui Ivan Ilici

„Stăpân pe mine sunt, stăpân pe Univers”

Pagina Istoria Teatrului Național Radiofonic

În pregătire la Teatrul Național Radiofonic: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Eminescu la Radio România

Ruxandra Sireteanu în „Discurs într-un ciorap”, dramatizare radiofonică de Pușa Roth după volumul „Confidențe fictive” de Nina Cassian

V-ar plăcea un stat condus exclusiv de femei?

„La Vulpea Roşie” de Puşa Roth la Radio România Cultural

Un monolog tulburător: „Aiax” de Hristos Ziatas

Teatrul Național Radiofonic: „Mantaua”, dramatizare de Pușa Roth după nuvela lui N. V. Gogol

Bravul soldat Švejk

Aniversare Dumitru Radu Popescu la Teatrul Național Radiofonic

Privire asupra teatrului lui D. R. Popescu

Reîntâlnire cu Édith Piaf

Actorul poet

Un „nevinovat” ringhişpil…

Lumea ca moft

Ion Vova, „Domnul Radio”

„Praznicul ciubotarului” de Thomas Dekker la Teatrul Naţional Radiofonic

În pregătire la Teatrul Naţional Radiofonic: „Pisica verde” de Elise Wilk

Urmuz, „profetul revoltei literare internaţionale”

De la Trigeu la Falstaff – recital Dorel Vișan

O savuroasă farsă clasică: „Doctorul zburător” de Molière

În curând, „Salonul roșu”, scenariu radiofonic de Pușa Roth după romanul lui August Strindberg

„Tirania, o boală ciclotimică a istoriei”

Program dedicat lui Mircea Albulescu la Teatrul Național Radiofonic

„Solii păcii” de Ștefan Petică la Teatrul Național Radiofonic

logo-revista-teatrala-radioVezi: Arhiva rubricii Evocări

costintuchilaEVOCĂRIbiografie maria ventura,Compania Marioara Voiculescu-Bulandra,grigore cerchez,jules cazaban,lucian sinigaglia,lupii de arama de adrian maniu premiera absolută,maria ventura,Maria Ventura în Prizoniera de Édouard Bourdet,maria ventura la bucuresti,maria ventura pavilionul cu umbre de gib mihaescu,sala comedia din bucuresti istoric,sala teatru cu plafon mobil,teatrul maria ventura,teatrul national cernauti,victor eftimiu,victor ion popa
de COSTIN TUCHILĂ În 1929 Maria Ventura înființează la București, la solicitarea autorităților române, teatrul care îi poartă numele. Teatrul Maria Ventura funcționează până la închiderea sa, în 1934, în Sala Comedia (Comoedia, în grafia epocii, actualul Teatru Odeon de pe Calea Victoriei). Clădirea, scrie Lucian Sinigaglia într-un foarte documentat istoric...