de DINU GRIGORESCU

evocari marin sorescu

Casa poetului şi dramaturgului vibra – cutie de rezonanţă – atunci când Marin şi-a serbat (discret) ziua de naştere. Nimeni nu bănuia că va fi ultima lui aniversare. Avea invitaţi puţini, apropiaţii săi: preşedintele Academiei Române − Eugen Simion, Fănuş Neagu, Mihai Ispirescu, Mircea Micu, Ogăşanu cu soţia, eu cu Despina şi familia scriitorului.

Atunci mi-a venit ideea să-l propun pe Marin Sorescu drept Cetăţean de onoare al Municipiului Bucureşti. Nimic mai simplu, mi-am zis, dată fiind notorietatea marelui scriitor, jucat la marile teatre bucureştene şi deja intrat cu fast mediatic în Istoria Literaturii. Cu răceală mi-au primit propunerea unii consilieri municipali, paradoxal cei din comisia de cultură! Politizarea în exces duce la pierderea lucidităţii şi aduce mari daune culturii. Unul dintre argumentele ridicole de amânare, respingere de fapt, a proiectului de hotărâre la care muncisem serios, apreciind vasta operă soresciană, a fost că scriitorul academician, la 60 de ani, era prea tânăr şi să mai aştepte.

Marin Sorescu

Marin Sorescu

Moartea pândea la colţ. Peste câteva luni, chiar în ziua înmormântării lui Marin Sorescu, când nu mai conta apartenenţa politică a fostului ministru al culturii, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în noua lui alcătuire, a aprobat propunerea mea, instituită de noul primar general Victor Ciorbea. Marin Sorescu pleca spre aleea funerară a academicienilor de la Bellu, împodobit cu această inutilă onoare municipală, ca şi în cazul lui Corneliu Coposu, titlul de Cetăţean de onoare fiind acordat post-mortem.

Marele scriitor al literaturii române de la sfârşitul secolului al XX-lea, căruia i-am arătat, negru pe alb, refuzul consilierilor, spre surprinderea mea, n-a izbucnit în râs. Ridicolul era enorm! El a reacţionat foarte omeneşte: a fost trist, îngândurat, supărat. Era el cel care nu avea nevoie de o banală recunoaştere birocratică?

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Dinu Grigorescu

Dinu Grigorescu

Alte articole de Dinu Grigorescu: Teodor Mazilu și păcălirea cenzurii, la rubrica Portrete

Dinu Kivu, un „Crai de Curtea-Veche“ autentic, la rubrica Portrete

Satira totalitarismului crepuscular: Tudor Popescu, cel mai jucat și important comediograf al anilor ’80, la rubrica Portrete

Valentin Silvestru: Interferenţe, divergenţe şi reverenţe, la rubrica Portrete

Radu F. Alexandru, harul dramaturgului de cursă lungă, la rubrica Portrete

Poveste incredibilă. Cum am rămas pe scena vieții de Dinu Grigorescu, la rubrica Amintiri picante

Febra autografelor, la rubrica Amintiri picante

Horia Gârbea, dramaturg, poet, romancier, publicist și traducător al pieselor lui William Shakespeare, la rubrica Portrete

logo revista teatrala radio

Arhiva rubricii Evocări

Arhiva rubricii Portrete

costintuchilaEVOCĂRIBellu,Cetățean de Onoare,cutie de rezonanţă,dinu grigorescu,eugen simion,evocări,fanus neagu,george constantin,iona,Marin Sorescu cetatean de oanare Bucurest,mihai ispirescu,Mircea Micu,post-mortem,Victor Ciorbea primar,virgil ogășanu
de DINU GRIGORESCU Casa poetului şi dramaturgului vibra – cutie de rezonanţă – atunci când Marin şi-a serbat (discret) ziua de naştere. Nimeni nu bănuia că va fi ultima lui aniversare. Avea invitaţi puţini, apropiaţii săi: preşedintele Academiei Române − Eugen Simion, Fănuş Neagu, Mihai Ispirescu, Mircea Micu, Ogăşanu cu...