Cronică de teatru de PUȘA ROTH

gala masca 25 de ani cronica de pusa roth

„Mai bine mai târziu decât niciodată!” Am apelat la această zicală, înţeleaptă ca poporul căruia i se adresează şi spectacolele Teatrului Masca din București, fiindcă la Gala Masca, organizată cu ocazia împlinirii a 25 de ani de existenţă a acestui teatru, am înţeles pe deplin dimensiunea artistică sau, mai bine spus, dimensiunile acestui teatru care şi făcut loc încet dar sigur, în panteonul teatrului românesc.

mihai_malaimare

Mihai Mălaimare

teatrul-masca-25-ani1Teatru cu mască, fără mască, teatru vorbit, canto, pantomimă, acrobaţie, marionete, păpuşi, catalige, statui vivante, toate aceste mijloace de expresie reunite în stiluri diferite de spectacole, cu o singură trupă, trupa acestui teatru surprinzător, complex şi complet, condusă de un mare actor, Mihai Mălaimare, care a clădit un altfel de teatru, unic în peisajul teatral românesc. Am văzut duminică seara (24 mai 2015) derulându-se firesc, fragmente din spectacole vorbite, spectacole de gest, muzicaluri, spectacole de commedia dell‘arte, spectacole de clovnerie sau de statui vivante, interpretate de trupa teatrului, care a trecut firesc de la o formă de exprimare la alta, aparent fără nici un efort. În Caietul-program dedicat special acestui eveniment, fostul director al acestui teatru, actorul Mihai Mălaimare a argumentat Gala Masca, cum şi în ce fel trebuie văzută şi, mai ales, înţeleasă: „Veţi constata utilizarea unor mijloace de expresie pe care nu le are nicio trupă în teatrul românesc şi mă gândesc la acrobaţie, catalige, mânuire păpuşi şi marionete, pantomimă, tehnica statuii vivante, canto şi  nu în ultimul rând, o preocupare specială pentru rostirea teatrală. Veţi putea observa o neobişnuită omogenitate a comportamentelor de vârstă care, aici, nu constituie  o problemă, ci doar o stare de fapt, pentru că vârsta biologică nu are adesea nicio legătură cu vârsta scenică. Veţi avea prilejul să  vedeţi câteva imagini de arhivă absolut senzaţionale şi care vorbesc de la sine despre drumul parcurs, despre convingeri artistice şi, mai ales, despre un program estetic mereu îmbunătăţit, niciodată trădat. […] Veţi mai descoperi că, indiferent de opţiunea estetică personală, suntem UNICI.”

Acul cumetrei Gurton

Acul cumetrei Gurton

Perfect adevărat, pentru că niciun teatru nu abordează atâtea tehnici deodată, mai ales teatrul vorbit în a cărui înlănţuire de scene sunt puţine momentele de excepţie teatrală şi mă refer, de exemplu, la acorbaţie, pantomimă, clovnerie etc. Am revăzut fragmente din Acul cumetrei Gurton, muzical după un text din teatrul renaşterii engleze, pus în scenă în 2009; Pierrot lunatecul (2010), un spectacol de pantomimă albă; Clovnii (1990), un spectacol de clovnerii de pasaj; Flecărerile femeilor după Carlo Goldoni (2013); Comedia erorilor de W. Shakespeare (2011); Umbre pe Calea Victoriei (2012), un spectacol de statui vivante; Vicleniile lui Scapino după Molière (2014); Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldonni (2009); Prostia omenească după Ion Creangă (2003); Neguţătoarea din Veneţia, un spectacol de commedia dell’arte (2014); Parcul, un spectacol-frescă realizat în tehnica statuilor vivante (2013); Comedianţii, un spectacol de commedia dell’arte (2015); Intrusa, după o nuvelă de Luis Borges (2004); Când dragostea poartă pâslari, un spectacol de commedia dell’arte (2012); Romeo şi Julieta, după W. Shakespeare (2014); Parapanghelos, un muzical după Vasile Alecsandri (2015).

vicleniile lui scapino

Vicleniile lui Scapino

Câte fragmente, tot atâtea moduri de interpretare şi această afirmaţie se susţine doar prin această simplă enumerare a spectacolelor citate. Scenografia, costumele şi muzica sunt elemente indispensabile într-un teatru, dar aici, în această lume cu mască sau fără mască, sunt vitale pentru conturarea ideii de teatru gestual, de teatru de de commedia dell‘arte etc. Recunosc, am mers rar laTeatrul Masca, dar această gală mi-a dat posibilitatea să remarc şi să recunosc că a vedea un astfel de spectacol este o experienţă deosebită şi, de ce nu, un privilegiu.

flecarelile femeilor

Anamaria Pâslaru și Mihai Mălaimare în Flecărelile femeilor

alina_craita-in-sluga-la-doi-stapani

Alina Crăiță în Slugă la doi stăpâni

Sorin Dinculescu in Shylock

Sorin Dinculescu în Shylock

romeo si julieta

Romeo și Julieta

pierrot lunatecul

Pierrot lunatecul

parcul

Parcul

Alina Crăiță și Cosmin Crețu în Intrusa

Alina Crăiță și Cosmin Crețu în Intrusa. Sursa foto: Teatrul Masca

Fragmente din spectacole

Acul cumetrei Gurton

Vicleniile lui Scapino

Parapanghelos

Romeo și Julieta

logo revista teatrala radio

Vezi și: Fețele teatrului, cronică de teatru tv de Ani Bradea

Știri despre Teatrul Masca
pusa-roth

Pușa Roth

logo revista teatrala radioArticole și interviuri de Pușa Roth:  Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

„Capriciile Fenisei” de Lope de Vega

Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”

Lucian Giurchescu: „Teatrul nu se poate face la fiecare în bucătărie”

Ruxy

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață

Ruxandra Sireteanu: „Teatrul este dragostea şi chinul meu”

„Comedia măgarilor” de Plaut

Caragiale – 162

Anotimpuri de teatru

„Orestia” de Eschil

„Cel ce se pedepsește singur” de Terențiu

„Mizantropul” de Molière la Teatrul Național Radiofonic

Dorel Vişan: „Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei”

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

Remember Irina Petrescu

Coca Andronescu în „Peribañez şi comandorul de Ocaña” de Lope de Vega

Ștefan Iordache în „Amphitryo” de Plaut

Un zâmbet pentru un iris

Săli de teatru în Bucureşti în secolul al XIX-lea

Profesiunea doamnei Warren, cronică de teatru

Mata Hari – Dincolo de legendă, cronică de teatru

Allegro, ma non troppo, cronică de teatru

39 de trepte, cronică de teatru

Cristian Munteanu

Costache Caragiale

Anotimpul de aur

Švejk în al doilea război mondial, cronică de teatru radiofonic

Nicu Nitai, dramaturg, regizor și actor israelian

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Cronica de teatru

 

 

 

 

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUacul cumetrei gurton,alina crăiță,anamaria pâslaru,commedia dell'arte,cronica deteatru gala masca,gala teatrului masca 25 de ani,mihai mălaimare,pantomima albă,Parapanghelos,pierrot lunatecul,pusa roth,sorin dinculescu,statui vivante,teatrul masca bucurești
Cronică de teatru de PUȘA ROTH „Mai bine mai târziu decât niciodată!” Am apelat la această zicală, înţeleaptă ca poporul căruia i se adresează şi spectacolele Teatrului Masca din București, fiindcă la Gala Masca, organizată cu ocazia împlinirii a 25 de ani de existenţă a acestui teatru, am înţeles pe...