Interviu realizat de MARIANA CIOLAN

interviu miklos bacs gala hop 206 mariana ciolan

În exclusivitate pentru Revista Teatrală Radio

În zilele de 20, 21 și 22 iulie 2016 a avut loc, la Sala Mică a Teatrului Național din București, preselecția pentru Gala tânărului actor HOP, program permanent al Uniunii Teatrale din România de susținere a tinerilor la început de drum artistic. Pentru această manifestare ajunsă acum la a XIX-a ediție, s-au înscris o sută de actori la secțiunile „Grup” și „Individual”, absolvenți din ultimii cinci ani de la facultățile de teatru din Iași, Sibiu, Craiova, Târgu Mureș, Galați, cei mai mulți venind însă de la București și Cluj-Napoca. Directorul artistic al Galei HOP este anul acesta actorul și profesorul universitar clujean Miklós Bács. Tema propusă de domnia sa este Shakespeare. Ne-bun pentru această lume. Evoluția artistică a concurenților a fost apreciată de un juriu alcătuit din cinci foarte valoroși profesioniști ai teatrului: Mihai Constantin, Lia Bugnar, Ada Milea, Bobi Pricop, Andreea Gavriliu. După trei zile de lucru intens, aproape non-stop, de dimineața până seara, în care audierea momentelor artistice s-a însoțit de fiecare dată, neabătut, de discuții profesionale ale acestui juriu de preselecție cu fiecare concurent, au rămas în competiția finală 19 actori la individual și alți 12 în trei grupuri. Numele lor, ca și unele comentarii pot fi consultate pe site-ul UNITER.

gala hop 2016 costinesti
La finalul preselecției, Miklós Bács, directorul artistic al Galei HOP, ne-a împărtășit câteva opinii despre configurarea acestei ediții a Galei HOP ce va avea loc la Costinești între 5 și 8 septembrie 2016.

miklos-bacs

Miklós Bács

Mariana Ciolan: – Desigur că opțiunea pentru Shakespeare a fost dictată de alinierea la celebrarea pe plan universal a celor patru secole de la moartea dramaturgului. Are însă tema aceasta a ne-buniei și rațiuni care țin de scopurile pe care le atribuiți Galei tânărului actor pe care în acest an o conduceți în calitate de director artistic?

Miklós Bács: – În general, actorii au teme favorite, acelea pe care le jucăm cu mare plăcere din cauza unor structuri foarte apetisante pentru noi, cum ar fi să mori pe scenă, să fii nebun pe scenă ș.a.m.d. Ideea mi-a venit din această perspectivă. Din punct de vedere scenic, nebunia îți oferă posibilitatea unui periplu cu stări-limită, sigur în funcție de alegerea pe care ai făcut-o, căci ea se poate aborda în diferite chipuri. Presupun că nici Shakespeare nu a ales-o ca una dintre temele centrale ale operei sale numai pentru că era scriitor, probabil că alura lui de actor l-a îndemnat către această temă a nebuniei. Din punctul meu de vedere, tema ar fi trebuit să le dea tinerilor actori care au dorit să participe la gală oportunitatea unor încercări la limită și a unor interogări asupra formelor de expresie. Pe de altă parte, nebunia în cazul lui Shakespeare, deci în scriitura lui Shakespeare, oferă posibilitatea de a construi momentele și monoloagele în diferite stiluri. Pentru un actor din secolul XXI, când vedem spectacole de facturi foarte diferite, este foarte dificil să poată să corespundă tuturor acestor cerințe. Actoria nu mai este o meserie să zicem unică, așa cum era până în secolul trecut când exista o linie principală și aceea era urmărită întocmai. De la commedia dell’ arte încoace, meșteșugul nu mai există, a dispărut și nu se mai învață un anumit stil sau o anumită direcție. Din cauza asta, cred că dramaturgia shakespeariană, fiind prin structura ei o scriitură cu foarte multe monoloage care în sine sunt niște structuri verbale, logice și ludice, oferă posibilitatea să o abordezi sau din punct de vedere situațional, adică mai simplu zis, realism psihologic, sau din punct de vedere conceptual, adică să cauți acțiunea în cuvânt, în imaginile care sunt create de autor. Shakespeare oferă deci posibilitatea de a te apropia de text cu aproape toată gama de structuri de care un actor modern ar trebui să dispună. Așa încât tema este foarte dificilă. Sigur, pentru noi toți, Shakespeare este o mare piatră de încercare, este instrumentul cu care poți să îți măsori nivelul profesional pe care îl ai la o anumită vârstă. Indiferent că ești începător sau după o lungă carieră.

concurent hop 3

M. C.: – Am observat că în grade și calități diferite, fiecare dintre concurenții pe care am reușit eu să îi urmăresc la preselecție a accentuat în momentul său expresivitatea corporală și însușirile vocale prin cânt. Au fost lucruri impuse în mod expres?

M. B.: – Printre cerințe, era stipulat să existe două minute performative în cadrul temei. Acuma, rămâne de văzut ce a înțeles fiecare prin performativ, felul cum acest lucru se asamblează în context, adică în ce relație se află cu textul shakespearian. Eram foarte curios să văd dacă un tânăr actor din 2016 mai are vreo legătură cu textul shakespearian. Și dacă are, cum anume l-ar aborda: într-o structură situațională de teatru psihologic, în manieră clasică, într-o structură conceptuală, ludică, sub o formă de expresie corporală… Shakespeare oferă o gamă foarte largă de practicare a meseriei. Cât despre tema nebuniei în sine, desigur, nu trebuia să fie numai nebunia patologică. Și am avut câteva exemple foarte, foarte bune în care situația era folosită – nebunia din dragoste sau nebunia bufonului, acea fațetă care îți dă dreptul de a-ți spune părerea. Una dintre ideile care m-au călăuzit către această temă a fost tocmai sentimentul acesta al tinerei generații, sentiment pe care de obicei artiștii îl au, izvorât dintr-o nepotrivire cu o anumită lume, dintr-un contrast, un conflict cu lumea înconjurătoare și dreptul lor de a ține o oglindă sau de a spune o părere, sau de a încerca să influențeze mersul lucrurilor.

concurent hop 2

M. C.: – Gândiți și unele modificări structurale ale Galei de anul acesta?

M. B.: – Da, mi-aș dori, acum sunt încă în faza de proiect. Convingerea mea a fost că nu ajunge ca Gala HOP să fie numai un festival prin care tinerii actori să fie văzuți și să poată obține eventual niște locuri de muncă, ceea ce este foarte important și rămâne în continuare una dintre trăsăturile de bază ale galei. Dar poate și mai important decât asta mi s-ar părea ca ea să fie o platformă de dezbateri profesionale. Asta ar presupune ca aici să vină nu doar aceia care nu au locuri de muncă, ci, dimpotrivă, aceia care au locuri de muncă și sunt foarte buni. Pentru a se putea măsura între ei, pentru a putea discuta despre probleme, îndoieli, căutări profesionale… Îmi imaginez o gală foarte performantă și foarte profesională. Adică cred că nu cererea creează valoarea, ci valoarea va crea cererea. Sunt convins că dacă gala se restructurează în această formulă de concurs foarte profesional, cerința imediată – a directorilor de teatru ș.a.m.d., va apărea neîntârziat. Dar pentru asta cred că trebuie puțin modificată și structura concursului. Mă gândesc, de exemplu – dar cu asta nu aș vrea să îi sperii pe tinerii concurenți! – la o probă subsumată strict profesiei. Structura monologală necesită o anume metodologie și o anume abordare, dar mie, de exemplu, simt că îmi lipsește latura de relație în doi, care este cealaltă piatră de temelie a actoriei. Avem două picioare. Stăm pe un monolog și pe o scenă în doi. Sunt elementele cele mai mici la care se pot descompune și o scriitură, dar și un spectacol. Până acum mi-a lipsit această posibilitate de a-l vedea pe tânărul actor în relația cu un partener. Ca să-l apreciez în plenitudinea forței sale actoricești. Deci mi-aș dori foarte mult să putem introduce o probă care să fie o scenă în doi, pe care, eventual, concurenții să o facă sub îndrumarea celui de-al doilea juriu. Sigur, asta presupune și ca acel juriu să fie un juriu activ pentru a conduce o asemenea probă. S-ar putea să nu fie atât de spectaculară, fiind bazată pe o improvizație, pe un studiu…

concurent hop 1

M. C.: – Juriul de preselecție a fost format din oameni de teatru care au la bază actoria chiar dacă au ajuns să fie unul regizor, altul dramaturg, ori să se intereseze în principal de dans contemporan, sau de muzică… Mai mult, aflăm că două dintre membrele acestui juriu, Ada Milea și Andreea Gavriliu, au fost desemnate, împreună cu Horia Suru, să conducă, imediat după proba de preselecție, un atelier cu actorii admiși, continuarea atelierului urmând a avea loc, în bună tradiție HOP, chiar la Costinești, pe timpul concursului final. Este o noutate care ține de focusarea pe profesionalism de care ați vorbit?

M. B.: – Teatrul nu este un obiect mort. El este un lucru foarte viu și sunt convins că, fiind o artă de grup, el poate fi servit din foarte multe puncte de vedere. Nu toți tinerii care dau la facultatea de teatru și nici toți absolvenții de la actorie știu de la bun început că asta este ceea ce li se potrivește cel mai bine. La vârsta de 18 ani, sunt atrași de faimă, sclipire, suprafață… Și de multe ori se întâmplă să își dea seama pe parcurs că este un drum atât de greu care pe undeva nu îi satisface. Dar sunt convins că pentru a sluji teatrul, indiferent de pe ce poziție, ca regizor, ca scenograf, ca dramaturg etc., piatra de temelie rămâne totuși acea încercare de a fi actor. Și istoric e dovedit că întotdeauna așa a fost, unii dintre marii regizori, marii scenografi, marii dramaturgi au experimentat actoria. Iar dacă am ales juriul în așa fel încât fiecare să fi trecut prin experiența actoriei este pentru faptul că și percepția actului actoricesc și feedback-ul pe care pot să-l dea mi se par mai de ajutor, mai organic, mai pe înțelesul tinerilor actori de la gală.

Miklos bacs interviu

M. C.: – Fără să facem aprecieri premature despre concurenți – lăsăm să se consume faza finală unde vor fi un juriu și un public care să-i vadă – v-aș întreba, totuși, cum găsiți că au răspuns în general tinerii actori la tema propusă? Mă gândesc, bunăoară, că anul trecut s-a remarcat că dadaismul a fost o nucă prea tare…

M. B.: – Cred că la fel de tare este și Shakespeare, dar probabil dintr-o altă direcție. Dacă acea temă era restrictivă și te ducea într-un sens precis, fiind vorba de o mișcare literar- artistică limitată, ca să spunem așa, la Shakespeare și în cazul temei nebuniei, am avut grijă de ceva la polul opus, anume ca tinerii actori să poată să abordeze textul shakespearian din orice punct de vedere. Pe de altă parte, însă, este tot foarte greu, din cauză că e o lume atât de bogată, încât s-ar putea ca libertatea pe care ți-o dă să te sperie la un moment dat și să nu știi pe ce cale să te duci. Ceea ce iarăși slujește ideii de bază, anume că un actor este un creator și un artist independent care trebuie să își facă propriile alegeri de gust și să-și caute în primul rând el propria definire. Relația sa cu regizorul și cu ceilalți oameni din teatru trebuie să urmeze după o clarificare a unor gusturi și a unei cunoștințe de meserie pe care trebuie să o aibă ca actor. Când se nasc situații în care se preiau funcțiile, iar regizorul îi spune actorului ce trebuie să facă, nu mai este o colaborare sănătoasă. Regizorul trebuie să își știe meseria și actorul trebuie să își știe meseria la fel de bine. Sunt legate între ele, dar nu sunt aceeași meserie. Fiecare trebuie să își știe meseria, ca fundament, ca bază. Și aici, la gală, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi, personalități artistice care să aibă curajul să prindă un anumit drum și să se caute pe sine. Deocamdată se observă că e destul de dificil pentru ei.

Vezi și: arhiva Gala HOP

LOGO RT CU CHENARCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

 

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

LOGO RT CU CHENARVezi și: Arhiva rubricii Interviu

costintuchilaINTERVIUcommedia dell arte,cosinesti,gala hop 2016,Miklós Bács,monolog shakespeare,nebunia tema shakespeare,tineri actori,UNITER
Interviu realizat de MARIANA CIOLAN În exclusivitate pentru Revista Teatrală Radio În zilele de 20, 21 și 22 iulie 2016 a avut loc, la Sala Mică a Teatrului Național din București, preselecția pentru Gala tânărului actor HOP, program permanent al Uniunii Teatrale din România de susținere a tinerilor la început de...