cronica de teatru miranda adaptare furtuna okt

Dacă ar fi să facem un top al celor mai bune spectacole din Festivalul Shakespeare, în fruntea acestuia este, judecând după ovaţiile primite de la majoritatea spectatorilor avizaţi sau nu, spectacolul Miranda.

Miranda este o adaptare a piesei de teatru Furtuna de William Shakespeare, şi vine tocmai din Lituania, de la Teatrul Independent OKT (Oscaras Korsunovas). OKT este un teatru care merge pe direcţia montărilor pieselor clasic aduse în context contemporan.

miranda adaptare furtuna okt

În acest caz spectacolul Miranda ne prezintă o lume a anilor ’70–’80, o lume a comunismului în care Miranda este o fată cu handicap fizic şi mental, iar de ea are grijă, ca în piesa lui Shakespeare, tatăl ei, un intelectual ratat. Totul se întâmplă într-un decor rupt direct din socialism, prăfuit, cu o bibliotecă cu multe cărţi şi multe alte obiecte ce aparţin perioadei respective şi care funcţionează uneori în spectacol ca indicaţii de cod. Spre exemplu, radioul cu o antenă improvizată pe care trebuie să o mişti ca să prinzi frecvenţele posturilor de radio, te introduce în atmosfera contextului propus de regizor; tabla de şah pe care mai mută câte o piesă din când în când interpreţii, sugerează tacticos schimbul de stări şi personaje între cei doi. Este neaşteptat, însă, cum se face introducerea în textul piesei Furtuna. Să ne oprim puţin asupra personajului Mirandei. Miranda, această fată cu dizabilităţi, are un vis, să devină balerină. Totodată lectura ei preferată este piesa lui Shakespeare Furtuna. În momentul în care tatăl începe sa-i citească piesa, cei doi încep să interpreteze pe rând personajele shakespeariene într-un joc fascinant. Astfel, tatăl devine Prospero, Caliban, Ferdinand, iar fiica este Miranda şi Ariel. Toate aceste lucruri iau un avânt aproape înfricoşător în acel spaţiu atât de banal; totul se transformă violent, cu lumini şi ilustraţii muzicale foarte puternice, care produc ruperi de ritm, menite a fi suport pentru diferenţierea celor două planuri de joc, sau dimpotrivă, pentru a se susţine reciproc. Spectacolul este gândit în aşa manieră, încât nuanţele şi subtilităţile psihologice ce se referă la un anumit tip de captivitate (cea a „prohibiţiei” comuniste cu ascultarea telefoanelor ori a imposibilităţii îndeplinirii unui vis) reies tocmai din alegerea regizorală de a face genul de spectacol de teatru în teatru.

prospero miranda

Spectacolul Miranda poate fi incomod de văzut, pentru că atacă la toate nivelurile umane, fie ele intelectuale, sociale, emoţionale sau artistice. În aceeaşi măsură este şi un spectacol pe care cu greu îţi vine să îl comentezi. De aceea, variantele spectatorului după vizionare pot fi foarte radicale: fie consideri că este un spectacol superb, fie consideri că este un spectacol care te revoltă şi nu îţi place. Personal aleg detaşat prima variantă.

montari contemporane dupa shakespeare

Miranda, Teatrul OKT, Lituania

Dualitatea acţiunii scenice şi a sensurilor lor este confirmată şi mai clar la final. Miranda devine balerina mult visată sub forma unei închipuiri frumoase, dar o balerină care cade, adică visul se frânge. Urmează secundele interminabile de heblu, în care doar se aude zgomotul puternic al soneriei unui telefon la care nu mai răspunde nimeni. Acest ţipăt simbolic al soneriei te face să devii mut, şi mai mult decât atât, să te trezeşti, dar nu din somn sau din visare, ci din realitate. „Iadul este gol, şi toţi diavolii sunt aici…”

Loredana Goagă

Regia: Oskaras Korsunovas. În distribuţie: Airida Gintautaite, Darius Meskauskas.

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUbalerină,caliban,dualitate,femeie cu handicap,miranda și comunismul,OKT lituania
Dacă ar fi să facem un top al celor mai bune spectacole din Festivalul Shakespeare, în fruntea acestuia este, judecând după ovaţiile primite de la majoritatea spectatorilor avizaţi sau nu, spectacolul Miranda. Miranda este o adaptare a piesei de teatru Furtuna de William Shakespeare, şi vine tocmai din Lituania, de...