Cronică de teatru radiofonic de RĂZVANA NIȚĂ

cameristele de jean genet razvana nita

Cameristele de Jean Genet. Regia: Dan Puican 

sigla cronica de teatru radiofonicClaire şi Solange se joacă de-a „stăpâna şi camerista”. Este forma lor de răzbunare, de eliberare de frustrare, o terapie care în final va atinge culmile paroxismului, căci moartea însăşi se va întrece cu gluma. 

Scris în 1947, textul lui Jean Genet a văzut luminile rampei în premieră la Théâtre de L’Athénée din Paris, într-un spectacol regizat de Louis Jouvet. În varianta radio, competiţia dintre cele două surori, înfricoşătoarea jonglare cu identităţile, orchestrarea acestui ritual al dominării şi supunerii se potenţează şi mai mult datorită măiestriei regizorului Dan Puican dar şi puternicelor personalităţi artistice care interpretează cele trei personaje. Unde sfârşesc umilinţa şi devotamentul? 

file din programul premierei cameristele paris

Pagini din programul premierei absolute cu Les Bonnes (Cameristele) de Jean Genet, Théâtre de L’Athénée din Paris, 19 aprilie 1947. Piesa s-a jucat împreună cu L’ Apollon de Marsac (L’Apollon de Bellac) de Jean Giraudoux, aceasta în oremieră pariziană. Foto: arhiva Théâtre de L’Athénée – Association de la Régie Théâtrale

Piesa pe care o joacă zilnic Solange (Dana Dogaru) şi Claire (Maia Morgenstern) şi care are scopul de a le mai ostoi ura faţă de stăpâna lor, nu face decât să le ascută pornirile revanşarde. La adăpostul „scenariului” îşi spun: „Nu ne temem de dumneavoastră. Ne-am identificat cu isprăvile voastre şi cu ura pe care v-o purtăm. […]. M-am săturat să tot îngenunchez.” 

cronica de teatru radiofonic de razvana nita revista teatrala radio

Percepţia celor două surori este aproape complet distorsionată deoarece „dracul” nu e aşa de negru. Doamna (imperială Gina Patrichi) este chiar generoasă şi afectuoasă cu ele, chiar dacă lasă să îi scape nişte observaţii cu dublu sens care măresc tensiunea şi suspansul cum ar fi: „Mormântul meu îl pregătiţi. De câteva zile îngrămădiţi în camera mea numai flori de mort” sau: „Dar tu ce vrei? Vrei să mă omori cu ceaiul tău de tei? Cu florile tale? În seara asta voi bea numai şampanie.” 

gina patrichi

Gina Patrichi

Dana Dogaru şi Maia Morgenstern demonstrează o remarcabilă varietate de tonalităţi, o gamă complexă de treceri de la stilul supus, umil, „pisicesc”, până la cel feroce, aprig, criminal. Totul se „repetă” mai întâi între cele două surori; toată dorinţa lor de răzbunare, toată furia se consumă în dialogul dintre ele, insuportabil de la fel, identic de nefericite. „Nu mai pot să sufăr asemănarea dintre noi […]. Ştiu că te dezgust, că te scârbesc. Ştiu pentru că ştiu că şi tu mă scârbeşti.” (Solange către Claire). „M-am săturat de oglinda asta înspăimântătoare care-mi răsfrânge imaginea, ca de o duhoare. Tu eşti duhoarea mea!” (Claire către Solange). 

dana dogaru

Dana Dogaru

Dramaturgul Jean Genet însuşi mărturisea: „Cameristele sunt monstruoase precum noi înşine când visăm una ori alta”. Şi nu ne iese, aş adăuga. 

Claire şi Solange sunt două măşti ale neputinţei diabolice care se hrăneşte cu mânie şi reproş. Ieşirea din mansardă, purificarea de mirosul veselei şi al bucătăriei, evadarea din uniformă, din regulă şi, de fapt, din condiţia de oprimat şi umilit, nu se poate săvârşi decât prin crimă. Numai că – fatalitate – crima nu se produce. Dar nici exorcizarea demonilor, nici salvarea. 

maia morgenstern

Maia Morgenstern

Cameristele ar trebui să fie consecvente. Doamna trebuie să moară, să dispară. Fie numai şi în jocul lor care devine mai serios ca însăşi realitatea. Finalul e deschis. Cine râde la urmă râde mai bine. Iar în materie de răs la urmă, moartea nu are rival.

Cameristele de Jean Genet. Traducere de Liana şi Adrian Dobrescu. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Gina Patrichi, Dana Dogaru, Maia Morgenstern. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: Manuela Popescu. Data difuzării în premieră: 3 noiembrie 1992. Redifuzată duminică, 14 septembrie 2014, ora 19.00 la Radio România Cultural.

Fragment din spectacol


Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

cronica de teatru radiofonic in revista teatrala radio

razvana nita

  Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Dance me to the end of love

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICapollon de bellac,ceai,comedie de giraudoux,dan puican,dana dogaru,final deschis,gina patrichi,jean genet,les bonnes jean genet,louis jouvet,maia morgentern cameristele teatru radiofoniv,moartea nu are rival,premiera absoluta les bonnes 1947,răzvana niță,theatre de l athenne
Cronică de teatru radiofonic de RĂZVANA NIȚĂ Cameristele de Jean Genet. Regia: Dan Puican  Claire şi Solange se joacă de-a „stăpâna şi camerista”. Este forma lor de răzbunare, de eliberare de frustrare, o terapie care în final va atinge culmile paroxismului, căci moartea însăşi se va întrece cu gluma.  Scris în 1947,...