Cronica rolului, rubrică de ION PARHON

andreea bibiri cronica rolului ion parhon macbeth

În cei douăzeci de ani care au trecut de la despărțirea de băncile Universității de Artă Teatrală și Cinematografică (la clasa prof. Alexandru Repan), actrița Andreea Bibiri a îmbogățit paleta rolurilor și a performanței artei spectacolului cu fapte de teatru ce ar putea să populeze bine întemeiat și o carte, nu numai un demers analitic la ”Cronica rolului”. Nu întâmplător, actrița Teatrului ”Bulandra” și-a atras interesul profesional și prețuirea din partea unor eminenți și numeroși regizori, ca Liviu Ciulei (rolul Fridei din Henric al IV-lea și cel al Fetiței vitrege din Șase personaje în căutarea unui autor de L. Pirandello), Andrei Șerban (rolul lui Edgar din Lear, rolul Ninei Zarecinaia din Pescărușul la Teatrul Național ”Radu Stanca” din Sibiu, rolul Grace din Purificare de Sarah Kane la Teatrul Național din Cluj-Napoca), Yuri Kordonski (rolul Soniei din Unchiul Vanea, rolul Agafiei Tihonovna din Căsătoria de A. P. Cehov, rolul Mamei din Îngropați-mă pe după plintă de Pavel Sanaev), Cătălina Buzoianu (rolul Principesei Adelina din Turandot de Carlo Gozzi), Alex. Tocilescu (rolul tinerei D’Holbach din Libertinul de E. E. Schmitt), Dragoș Galgoțiu (Goneril din Regele Lear), Vlad Massaci (în spectacolele cu Forma lucrurilor de Neil LaBute și Trei femei înalte de Albee la Teatrul de Comedie), dar și în alte spectacole, ca Top Girls de Caryl Churchill la Teatrul ”Bulandra” și Preludiu prelungit de Frederick Stroppel la Teatrul ”Luni” de la Green Hours, în regia lui Alexandru Berceanu, și tot aici, în Zi că-i bine de Wil Calhoun, în regia lui Florin Piersic jr., în Noi patru de Lia Bugnar, în regia Dorinei Chiriac sau O femeie singură de Dario Fo și Franca Rame, la Teatrul de Artă, în regia lui Daniel Grigore Simion etc. La acestea se adaugă evoluțiile bine primite de critici și spectatori în filme semnate de prestigioșii regizori Lucian Pintilie, Stere Gulea, Dinu Tănase și Tudor Giurgiu, sau rolurile create în spectacolele de la Teatrul radiofonic și la Televiziune.

Andreea Bibiri

Andreea Bibiri

Deloc întâmplător, pe genericul unei prețuiri unanime, actrița a fost răsplătită cu importante distincții, ca nominalizarea la Premiile UNITER pentru interpretarea rolului secundar (Sonia din Unchiul Vanea la Teatrul ”Bulandra), în regia lui Yuri Kordonski, 2002), Premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în rol secundar (Jenny din Forma lucrurilor, în regia lui Vlad Massaci, 2005), Premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în rolul principal (Grace din Purificare de Sarah Kane, în regia lui Andrei Şerban, 2007), dar și Premiul ”Timică”, la Gala ”Hop” a tânărului actor, pentru rolul Sandy, din Zi că-i bine, în regia lui Florin Piersic jr.

andreea bibiri in macbeth

Andreea Bibiri în Macbeth. Foto: © Maria Ștefănescu

Am revăzut-o de curând pe Andreea Bibiri într-un spectacol aspru și provocator, Macbeth de W. Shakespeare, greu de uitat și totodată viu comentat pro și contra, în care s-a făcut simțit cu brio profesionalismul pilduitor al actriței, alături de virtuozitatea lui Adrian Ciobanu în mai multe roluri și de consistența dramatică a evoluției lui Marius Chivu în rolul lui Macbeth. Am ales să vorbesc acum despre Lady Macbeth din spectacolul remarcabilului regizor ceh Michal Dočekal, director al Teatrului Național din Praga și Președinte al Uniunii Teatrelor din Europa, din care face parte și Teatrul ”Bulandra”, deoarece dincolo de calitatea excepțională și de complexitatea creației izbutite de Andreea Bibiri, performanța domniei sale este grea de adânci semnificații privind binevenita modernitate a viziunii regizorale și a atitudinii interpretei față de acest celebru personaj clasic, opusă acelora întâlnite în unele demersuri scenice cu iz muzeistic, poate fidele literei, dar incapabile de a redeștepta spiritul textului, interesul și emoția prietenilor teatrului din acest frământat, dacă nu chiar turmentat început al celui de-al treilea mileniu. Altfel spus, în locul destinului înfățișat în tipare mult prea uzate și lipsite de surpriză, pentru personajul negativ obsedat și el de gândul și de eforturile menite să-l sprijine pe Macbeth în uciderea lui Duncan și înlăturarea celor ce îi stau în cale, în noul spectacol de la ”Bulandra” o aflăm pe Lady Macbeth într-un creuzet de interogații și ambiguități provocatoare, de unde și caruselul fascinant al manifestărilor și atitudinilor sale adeseori surprinzătoare și aparent contradictorii. Sunt trăsături și conotații capabile nu să dilueze ori să contrazică imaginea statuară a personajului feminin shakespearian ci, dimpotrivă, să o îmbogățească, reiterând în felul acesta convingerile unor importanți teoreticieni, dar și regizori români, ca Liviu Ciulei, Vlad Mugur, Radu Penciulescu, Silviu Purcărete, regretatul Alex. Tocilescu, vizând infinitatea mesajelor și a tâlcurilor cuprinse în fiecare dintre operele marelui dramaturg.

Imagini din Macbeth teatrul Bulandra andreea bibiri

Imagini din Macbeth, regia: Michal Dočekal, Teatrul ”Bulandra” din București. Foto: Maria Ștefănescu 

În ambianța nocturn-misterioasă populată de omniprezentele vrăjitoare, masivul Macbeth se lasă ușor sedus de prezicerile lor manipulatoare, iar această paradoxală slăbiciune va găsi nefastul ecou empatic și susținerea din partea soției sale mult iubitoare, tandră, înzestrată în mod neașteptat cu o uriașă energie subiectivă, pusă acum în slujba împlinirii gândului ucigaș cuibărit în mintea lui Macbeth. Plăpânda și senzuala soție devine însă o diabolică și feroce parteneră de crimă, proces în care abilitățile dezvăluite prin îngemănarea dintre feminitate și felinitate vor reuși să spulbere ezitările și temerile lui Macbeth, ba chiar să ducă ”la bun sfârșit” sângeroasa ucidere a lui Duncan. În toată această primă parte a spectacolului urmărim balansul subtil de atitudini și reacții, de la atracția fizică însoțită de un bine stăpânit, dacă nu și bine ”jucat” erotism, sugerând totodată fidelitatea și armonia dinaintea intervenției vrăjitoarelor, până la dezlănțuirea sălbatică de forță negativă anunțând victoria Răului, împlinită prin crima cumplită, dar ascunsă privirilor celor din sală. După moartea regelui, Macbeth își continuă cursa lui criminală de unul singur împotriva adversarilor reali sau imaginari, urmărit însă de fantasmele victimelor și de nevoia de a-și spăla sângele de pe mâinile ucigașe. Victimă a propriei iubiri pătimașe față de soțul ei și a implicării diabolice în realizarea țelului acestuia, urzit de vrăjitoare, eroina își plătește eroarea cu prețul ororilor unui tragic naufragiu fizic și mintal, aducător de moarte. Încercările zadarnice de a-și curăța şi ea mâinile de sânge, falsa eleganţă de la banchetul unde se zbate să alunge ”fantomele” din privirile soțului lovit de spaimă și neputință, dar și surprinzătorul fragment din cântecul lui David Bowie, ”Eu voi fi rege, tu vei fi regina/Chiar dacă nimic nu-i îndepărtează/Îi putem înfrânge doar pentru o zi/Putem fi eroi doar pentru o zi…”, respirând aici şi hotărârea irepresibilă şi euforia prilejuită de iluzia victoriei, reprezintă câteva dintre numeroasele expresii ale derapajului către anormalitate. Este impresionantă această evoluție a stărilor sufletești și a trăirilor temperamentale ale personajului, când interiorizate, când încărcate de o năucitoare sangvinitate, când învăluite de gesturi de o secretă voluptate, când mânate de furie oarbă sau de sălbatică neputință, capabilă să-l sperie chiar și pe doctorul ei, până la rătăcirile și alienarea din final, atunci când Lady Macbeth va fi ”înghițită” de haosul și întunecimea unei lumi unde, aidoma zeilor antichității, vrăjitoarele își deapănă jocul lor cinic cu destinul şi vrerile muritorilor, jalnică îndeletnicire preluată parcă de mass-media în timpurile noastre.

Andreea Bibiri Lady macbeth

Foto: Cosmin Ardeleanu

Cred că actriţa ne-a oferit imaginea unui rol antologic prin întreaga desfășurare de expresii mimice, gestuale și corporale, prin mobilitatea înfățișării și frazarea nu mai puțin sugestivă, dezvăluind în chip memorabil drumul de la bucurie la disoluția cuplului, ori vecinătatea dintre bine și rău, cu imagini uluitoare ale ființei învinsă de otrăvita lucrare a Răului sau ale vieții dezgolite de sensuri și rațiune. Există o anumită grație și, totodată, o rară spontaneitate în acele gesturi și mișcări grăbite să-ți indice ”barometrul” afectiv al personajului. Există o tonalitate exuberantă, luminoasă ori, dimpotrivă, vinovată a privirilor ce însoțesc cuvântul rostit când ca pe o tulburătoare mărturisire, când cu puterea unei voințe greu de stăvilit sau cu furia pe care doar suferința poate să o zămislească. Există aproape întotdeauna în tăcerile ”prelungite” ale personajului loc de întrebări și de meditație, loc de întâlnire a spectatorilor cu misterul și cu stranietatea ființei pe care o întrupează interpreta sau cu adevărul artistic propriu teatrului aflat şi el în stare de grație, menită să ridice la mare altitudine implicarea intelectuală și emoțională a publicului în povestea de pe scenă. Sunt acestea gândurile stăruitoare prilejuite de Lady Macbeth, atât de cumplita și totodată nefericita eroină a teatrului shakespearian, un emblematic personaj clasic dăinuind peste secole, restituit acum și poate întinerit prin harul și strădania Andreei Bibiri.

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare

La aniversare

costintuchilaCRONICA ROLULUIandreea bibiri,cronica rolului rtr,David Bowie,duncan,haos,ion parhon,lady macbeth,macbeth,Michal Dočekal,Șase personaje în căutarea unui autor,teatrul bulandra,UNITER,vrajitoare macbeth
Cronica rolului, rubrică de ION PARHON În cei douăzeci de ani care au trecut de la despărțirea de băncile Universității de Artă Teatrală și Cinematografică (la clasa prof. Alexandru Repan), actrița Andreea Bibiri a îmbogățit paleta rolurilor și a performanței artei spectacolului cu fapte de teatru ce ar putea să...