cehov pescarusul cronica de teatru radiofonic cristina chirvasie

sigla cronica de teatru radiofonicÎmi place să cred că toţi suntem moştenitorii lui Cehov. Atâta vreme cât el aparţine universalului, atunci noi suntem succesorii lui, îndreptăţiţi fiind să ne bucurăm de „mirazul” cehovian. A-l moşteni pe Cehov este un lucru cât se poate de serios. Avem voie să fim subiectivi, dar niciodată nu avem dreptul să ne prefacem, indiferent de modul în care ne raportăm la patrimoniul dobândit. Spectatorul contemplă opera cehoviană, pregustând-o. Actorul se „întâlneşte” cu partitura prin asumare. Regizorul introspectează masca, desluşind-o. Niciunul nu poate rămâne pasiv în faţa unei asemenea moşteniri.

a p cehov pescarusul

A. P. Cehov

Dintr-o plăcută consuetudine m-am bucurat „să văd şi să ascult Cehov”. Ori de câte ori am avut prilejul. În mai multe graiuri, pe diferite meleaguri, în felurite „asamblări”. Din cauza aceasta poate veţi considera rândurile mele atinse de un soi de subiectivism ireversibil. Cu toate acestea voi elimina dintru început orice amintire comparativă.

Teatrul Naţional Radiofonic ne face părtaşi în acest început de an 2014 la un act cultural veritabil. Un text celebru. Un spectacol care se va fi dovedind remarcabil. O premieră aşteptată. Pescăruşul lui Cehov în punerea în undă a regizorului Gavriil Pinte, cu o traducere originală semnată de Raluca Rădulescu, o delicată regie muzicală alcătuită de Patricia Prundea şi o distribuţie nebănuită. Toate sub coordonarea dedicatei Domnica Ţundrea.

cehov pescarusul traducere raluca radulescu teatrul national radiofonic domnica tundrea

Demersul regizoral al lui Gavriil Pinte cuprinde valenţe inedite, fiind fundamentat pe doi piloni aflaţi la antipozi. Spectacolul propus are un ritm de vinil în contrapunct cu moderna traducere a textului. Ritmul acesta de vinil, dat de interpretarea actorilor şi de sobrietatea elegantă a decorului muzical, este principalul argument regizoral care dă spectacolului memorabilitate.

Gavriil Pinte

Gavriil Pinte

Gavriil Pinte îşi expune şi de această dată fidelitatea faţă de textul original şi construieşte în maniera sa particulară un spectacol situat aproape de limita absurdului. Faptul că Cehov îşi clasifică intenţia dramaturgică înregimentându-şi opera în categoria comediei rămâne încă un fapt discutabil. Gavriil Pinte scoate din discuţie această opinie, construind în cel mai obiectiv mod cu putinţă o piramidă a conflictelor interioare şi a introspecţiilor psihologice care fiinţează în universul cehovian. Aici intervine un al doilea contrabalans între „puternicia” caracterelor şi comedia pură, decelată prin partitura rolului lui Sorin, „l’homme qui a voulu”, şi care aproape dezarmează prin francheţe şi acurateţe.

Personajele lui Pinte par că se „joacă” de-a dragostea, tristeţea, ratarea, dezamăgirea. Ai tendinţa de a crede că acestea îşi pierd sentimentele, gingăşia şi viaţa în mod intenţionat, acceptând cu resemnare o goliciune spirituală nepermisă. Dintre toate, numai provocatoarea şi egocentrica Arkadina, interpretată cu nerv şi fără cusur de Irina Movilă, pare că este singura fiinţă vie. Arkadina lui Pinte trăieşte cu remuşcări tacite acel agreabil „comme il faut”. În fapt, se teme să trăiască, să iubească şi să sufere.

Smulsă din condiţia ei, „fata de dincolo de lac”, Nina Zarecinaia (interpretată cu sensibilitate de tânăra actriţă Ana Maria Bălescu) îşi asumă condiţia unei existenţe derapate. Evitările de rostire şi cadenţa ingenuă a articulării sunt o particularitate neaşteptată, care ascund totuşi energia personajului, a cărei traiectorie porneşte de la o bucurie infantilă şi ajunge la o forţă biruitoare.

Unul dintre cele mai importante momente ale Ninei (monologul din piesa lui Treplev) este excepţional realizat prin dialogul personaj-instrument, cornul cu accente discrete fiind un repondeur dramatic insolit.

distributie pescarusul cehov gavriil pinte tnr

Treplev, tulburătorul neadaptat şi veşnicul căutător al „formelor noi”, este interpretat cu apreciativă lealitate de actorul Bogdan Dumitrescu. Se simt pe alocuri (lăsate în mod voit probabil) câteva „frâne” actoriceşti, însă acestea împlinesc în mod agreabil „scopurile” personajului. Treplev, în varianta lui Pinte, este de la un capăt la celălalt un rătăcit, un om al cărui talent, aşa cum prevede doctoral Dorn, îl va distruge.

Perfect conturat de actorul Dan Aştilean este rolul doctorului Dorn, cel care înţelege, asemenea Polinei, totul. Dorn simte şi consimte. Simte zbaterile lui Treplev, se regăseşte în acestea, „vede” sufletul universal pe care tânărul răzvrătit îl caută cu ardoare. „Ce de nervi şi câtă iubire. O, lac vrăjit!” Prin această simplă replică, pe care Cehov i-o atribuie doctorului Dorn, se enunţă în fapt subiectul întregii piese. Şi nu cred că este întâmplător acest lucru. Doctorul este singurul personaj lucid al Pescăruşului, iar Dan Aştilean traduce impecabil intenţia dramatică.

Se spune că rolul lui Trigorin este unul dintre cele mai râvnite din dramaturgia cehoviană. Fiind un rol de maturitate, fără nuanţe compoziţionale, scriitorul aflat în plină glorie este o partitură actoricească care pune unele probleme. Alegerea actorului Marius Stănescu pentru acest rol a fost mai mult decât potrivită. Trigorin, în opinia regizorală a lui Gavriil Pinte, trăieşte ceea ce celelalte personaje nu reuşesc. El trăieşte, în fază incipientă acea iubire „à la carte”. Prins în mrejele posesivei Arkadina, el îi cerşeşte libertatea pentru a putea trăi iubirea. Dar se vădeşte a fi lipsit de vigoare, eşuând în complăcuta-i lene şi suficienţă. Marius Stănescu a intuit cu precizie valenţele acestui personaj.

O surpriză de proporţii este distribuirea în rolul lui Sorin a actorului Constantin Cojocaru care interpretează magistral acest personaj. Constantin Cojocaru înţelege „cotele” pe care trebuie să le atingă şi nu îşi impune limite. Acest „secret” îi asigură realizarea unui rol memorabil.

Nu mai puţin însemnate, celelalte personaje ale textului cehovian întregesc viziunea regizorului Gavriil Pinte. Maşa (interpretată nemitarnic de tânăra actriţă Anca Pitaru) cu dragostea ei potopită pentru Treplev, Polina (adusă în undă prin glasul grav al Amaliei Ciolan) cu dezolanta sa raţionalitate, grobianul Şamraev (interpretat minuţios de Petre Nicolae), Medvedenko (învăţătorul blazat care prinde viaţă prin glasul actorului Ion Grosu) şi bombănitorul argat (prin glasul lui Cătălin Mareş).

clasici ai dramaturgiei cehov pescarusul

„Orice creaţie artistică trebuie să prezinte neapărat o idee importantă. Numai ce e sublim e serios.” Sunt cuvintele pe care doctorul Dorn i le adresează ca îndemn lui Treplev. Cred că acestea se pot „aplica” şi în ceea ce priveşte premiera din această primăvară a Teatrului Naţional Radiofonic. Pentru că Pescăruşul regizorului Gavriil Pinte este un spectacol serios, o propunere de excepţie, având valenţele unei producţii care peste ani ar putea fi considerată ca făcând parte din Fonoteca de aur a Radioului.

Cristina Chirvasie

Pescărușul de Anton Pavlovici Cehov. Traducere de Raluca Rădulescu. Adaptarea radiofonică și regia artistică: Gavriil Pinte. Distribuţia: Irina Movilă, Bogdan Dumitrescu, Constantin Cojocaru, Ana Maria Bălescu, Petre Nicolae, Amalia Ciolan, Anca Pitaru, Marius Stănescu, Dan Aştilean, Ion Grosu, Cătălin Mareş. Regia de montaj: Dana Lupu şi Florin Bădic. Regia de studio: Milica Crăiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Inginer de sunet: Iulian Iancu. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea. Producţie a Teatrului Național Radiofonic, februarie 2014. Data difuzării în premieră: joi, 27 februarie 2014, ora 19.00, Radio România Cultural.

Pescărușul de A. P. Cehov, traducere de Raluca Rădulescu, regia artistică: Gavriil Pinte. Cu Ana Maria Bălescu și Bogdan Dumitrescu – fragment

Grafică și ilustrații de Costin Tuchilă. Editare multimedia: Maria Andronache.

Alte cronici de Cristina Chirvasie:cristina chirvasie

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile urii

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis


costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICana maria bălescu,arkadina,constantin cojocaru,cristina chirvasie,domnica tundrea,gavriil pinte,Irina Movilă,l’homme qui a voulu,miraz,mostenirea lui cehov,nina zarecinaia,Orice creaţie artistică trebuie să prezinte neapărat o idee importantă. Numai ce e sublim e serios cehov,pescărușul nouă montare teatru radiofonic,treplev,universal
Îmi place să cred că toţi suntem moştenitorii lui Cehov. Atâta vreme cât el aparţine universalului, atunci noi suntem succesorii lui, îndreptăţiţi fiind să ne bucurăm de „mirazul” cehovian. A-l moşteni pe Cehov este un lucru cât se poate de serios. Avem voie să fim subiectivi, dar niciodată nu...