de MARIANA CIOLAN

mostenirea lowendal

Era în toamna lui 1994 și la Palatul Suțu se sărbătoreau 535 de ani de atestare documentară a Bucureștilor. Acolo am văzut prima dată tablouri cu țărani pictați de Löwendal. Incredibili, mărturisind regala vână a pământului bucovinean, înnobilând în mod singular acea reședința aristocratică, cu oglinzi de Murano și sculpturi în lemn rar. Ca multă lume, am fost aproape cutremurată de impresia pe care mi-au produs-o acele picturi în ulei de mari dimensiuni ce respirau un indicibil amestec de teluric și spiritual. Tot acolo, luminoasă, radiantă, împărtășind amintiri de suflet, o doamnă blândă și semeață în același timp. Era Lydia, fiica pictorului pus la index de către comunismul de care tocmai ne despărțisem. Nu i se putuse ierta lui George baron Löwendal că originile sale se împleteau cu ale caselor domnitoare din Rusia și Danemarca. Înainte de război cei mai importanți critici de artă și cronicari au scris în termeni elogioși despre lucrările și demersurile sale în variate domenii ale culturii. Regimul comunist a îngropat însă efectiv importanta sa contribuție ca pictor, grafician, portretist, scenograf la evoluția artelor plastice și a artei teatrale, a barat accesul acestei opere la circuitul de valori, iar numele artistului a fost șters cu buretele.

george-baron-lowendal-in-fata-unui-decor-creat-pentru-teatrul-naional-din-cernui-1928

George baron Löwendal în fața unui decor creat pentru Teatrul Național din Cernăuți, 1928

Aidoma celor mai mulți invitați, ascultam vrăjită povestea despre acele frumuseți. O ascultam pe doamna aceea cu părul alb ca neaua, dar chipul senin, lăsându-ne să descoperim la ea o tinerețe incredibilă și un suflet mărinimos. Era alături soțul domniei sale, într-o tăcere grăitoare despre felul discret în care i-a împărtășit soarta de proscrisă, dar și tenacitatea cu care ea nu a contenit nici o clipă să spere că într-o bună zi o operă remarcabilă va putea fi dată din nou la iveală. Aveam să îmi întăresc aceste gânduri foarte curând, căci am avut privilegiul mai întâi ca domnia sa să-mi fi acordat un interviu, iar apoi, ani la rând, de a mă fi numărat printre oaspeții baroanei, cum o numea lumea. Mergeam întotdeauna la ea cu o plăcere greu de exprimat prin vorbe. Știam că de fiecare dată, pe lângă o tratație în stil semi-vegetarian, pe care nu admitea să o refuzi, atât de bogată prin mărinimia și delicatețea cu care era oferită, aveam să am parte de un fabulos regal, o uriașă porție de povești din gura Lydiei despre artistul cu care probabil semăna nu doar la chip. Cum am putut să remarc atunci, în fotografii de familie, între care mă fascina întotdeauna în mod deosebit una, nelipsită de pe pian, înfățișându-le pe ea și pe sora ei Irina, copile, în rochii de balet. Lydiei îi plăcea să împărtășească amintiri despre o copilărie pe care părinții le-au făcut-o fericită, despre calitățile acelui atât de celebru tată și atât de nedrept lăsat uitării, păstrând însă fără abatere un aer absolut liniștit, stenic, scoțând din faldurile timpului părțile scânteietoare, pozitive ale faptelor. Și simțeai la ea o adevărată voluptate narativă când, lângă tablourile cu țărani care împodobeau și însuflețeau acea locuință modestă ca dimensiuni din apropierea Parcului Herăstrău, spunea chiar povestea acelor tablouri cu țărani întâlniți pe vremea șederii pictorului în Bucovina. Le rostea ca pentru prima dată cu o contopire în cuget incredibilă cu părintele ei care le așternuse pe hârtie. Mi-a arătat odată una, scrisă pe coli îngălbenite de vreme. Pe toate le păstra într-un cufăr vechi, mare, care trona drept cea mai prețioasă piesă de mobilier, ca o ladă de zestre rară și neobișnuită. Mai erau acolo și alte lucrări, iar Lydia mi-a arătat altădată niște desene care m-au uluit cu linia lor avântată, densă de sensuri. O zestre ocrotită cu atâta admirație și respect pentru părintele său și pentru artistul de rară alcătuire, o comoară pe care se simțea datoare și ar fi vrut cu toată ființa ei să o scoată la lumină. A închis ochii fără să obțină acel sprijin pe care l-a dorit spre a înființa un muzeu Lövendal, de la un stat care a rămas la fel de surd ca acela dinainte față de moștenirea unui excepțional artist.

Ariadna Löwendal-Dănilă

Ariadna Löwendal-Dănilă

Soarta a vrut ca astăzi să existe mai mult decât un muzeu. Există Fundația Löwendal pe care a avut posibilitatea de o crea prin forțe proprii Ariadna Löwendal-Dănilă, fiica celeilalte fiice a artistului, actrița Irina Dall. Președinta-fondatoare a Fundației mărturisea de curând: „Undeva în Memoriile sale, Löwendal, bunicul meu, a scris că el crede că gândurile pe care cineva le emană au o oarecare consistență, se transmit peste generații și că strănepoții, poate, le vor prinde din zbor. Iar eu am prins câte ceva din zbor, din ce a vrut el să facă, și poate și de la Lydia voi fi prins, poate și de la mama voi fi prins, nu numai ce au spus odată, dar ce au gândit fără să o spună cu voce tare”. Prin Fundație, toată acea moștenire păstrată cu sfințenie de cele două fiice ale artistului este trezită la o nouă viață. În opt ani de când există, adăpostită în centrul Capitalei de o elegantă clădire în stil neoromânesc, creație a arhitectului Petre Antonescu, s-a reușit într-un fel recuperarea timpului pierdut prin multiplele proiecte pe care le-a produs. Au fost organizate concursuri de scenografie, burse, rezidențe și ateliere pentru studenții facultăților de scenografie și de la București și din Târgu Mureș.

Schiță de decor de George Löwendal pentru ”Volpone” de Ben Jonson, 1928

Schiță de decor de George Löwendal pentru ”Volpone” de Ben Jonson, 1928

Fundația a fost partener la mai multe ediții ale Festivalul Național de Teatru, ale Festivalul Internațional de la Sibiu, în cadrul cărora a organizat colocvii, dezbateri, expoziții. Participarea cu lucrări la cvadrienala de la Praga, bunăoară, a făcut ca opera scenografică a lui George Lövendal să devină astăzi cunoscută și în străinătate, generând reacții puternice. Încă din primii ani de existență ai Fundației, un album ”George Lövendal – un aristocrat în luminile rampei”, apărut în ediție bilingvă la Editura ICR, invita „la redescoperirea unui artist vizionar”. Cu siguranță, însă, cel mai cuprinzător demers de până acum menit a pune în valoare creația lui George baron Löwendal în ansamblul ei a fost Expoziția organizată de Fundația Löwendal și Muzeul Național de Artă al României cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la nașterea acestui artist care a fost o figură marcantă a perioadei interbelice și în anii de după Al Doilea Război Mondial. A fost intitulată ”În lumea personajelor lui Löwendal. Pictură, grafică, proiecte scenografice” și a fost deschisă între 14 octombre 2017 –31 ianuarie 2018 la Muzeul Colecțiilor de Artă. S-a bucurat de un enorm succes, iar finisajul expoziției a constituit și el un veritabil eveniment complex. Cu acel prilej s-a petrecut un alt act valoros de cultură, în sine – lansarea unui Catalog al expoziției, un veritabil album de artă, de fapt, edificator pentru valențele artistice multiple ale celui evocat, pentru dimensiunea excepțională a Expoziției menită a le pune în lumină.

George Löwendal, Schiță de costum

George Löwendal, Schiță de costum

Între coperțile Catalogului sunt reproduse, în bune condiții grafice, lucrările care au constituit această expoziție: machete de decoruri și schițe de costum, ca mărturii palpabile ale fabuloasei munci creatoare de scenograf, apoi lucrări de grafică și portretele în cărbune ale unor personalități ale timpului său cărora li s-a dat o amplă respirație în expoziție, în ansamblul lor grăitoare pentru o altă latură a talentului proteic al artistului și, desigur, picturile în ulei cu țărani din satele Bucovinei, pe care ”acest pribeag înzestrat i-a scăpat de la pieire și i-a adus cu descântecul lui de artist până în mijlocul nostru”, cum remarca scriitorul Emanoil Bucuța într-un articol din ”Vremea”, în iunie 1943. Lucrările din Catalog sunt însoțite de un comentariu critic din presa de specialitate a timpului, sub semnături prestigioase precum Ionel Jianu, Petru Comarnescu, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Claudia Milian, Lucia Demetrius ș.a. Ca un aspect insolit, cu totul îmbucurător, care completează strădaniile Fundației de a dezvălui în cât mai cuprinzătoare fațete personalitatea artistului este inserarea în cuprinsul albumului-catalog a unor copioase fragmente dintr-o lucrare memorialistică pe care Löwendal a scris-o în ultimii ani ai vieții sale, dar nu a fost niciodată publicată. Se remarcă aici mai întâi acele povestiri pe care le-am auzit și eu ca și alți oaspeți ai Lydiei, citite de ea. Ele dezvăluie un condeier înzestrat pe măsura celorlalte talente ale artistului, aspect care a fost descoperit desigur de vizitatorii expoziției unde textele au însoțit tablourile și care cu siguranță îi va încânta pe aceia care posedă acest album-catalog și îi parcurg paginile cu genericul ”Povestiri și chipuri”. Există apoi prețioase însemnări despre farmecul unor locuri din țară, așa cum le-a descoperit Löwendal venind din Rusia și stabilindu-se aici, completate cu observații detaliate, pertinente, edificatoare despre munca scenografului de teatru, mai ales la Cernăuți, unde el a lăsat amintirea unei personalități artistice inconfundabile, a unor inițiative originale, cum ne lasă de înțeles rândurile despre crearea unui teatru de păpuși, de pildă. Și ca momentul să fie cât mai viu, pentru lansarea catalogului, actorul Mircea Rusu a fost invitat să ofere o lectură artistică pe care aceste scrieri le merită pe deplin.

muzicantul george lowendal

Sursa foto: Fundația Löwendal

Catalogul beneficiază de o bine documentată Prefață semnată de Ruxandra Demetrescu și Cristina Cojocaru, cele care au fost, de altfel, curatoarele expoziției. Prefața detaliază argumentele noutății și perenității, filiațiile și izvoarele unei opere plastice diverse care nu încetează să seducă publicul iubitor de artă din zilele noastre. O biografie a lui George Löwendal, lista ilustrațiilor și o secțiune cu imagini din sălile expoziției completează lucrarea editată în limbile română și engleză. Este un prețios document, elegant, cu o rară încărcătură de onestă muncă, bună știință, abnegație.

Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

Daniel Vulcu: Scena orădeană la o nouă întâlnire cu Victor Ioan Frunză, interviu

În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, cronică de festival

Viorica Samson Manea despre regizorul Aureliu Manea, interviu

Vlad Cristache: „«Suflete moarte» de Gogol, un roman de mare actualitate”, interviu

Citiți-ne, poftiți la teatru!

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava – anul 1, interviu cu Carmen Veronica Steiciuc

Dedicație cu dragoste: Miriam Răducanu, cronică de festival

Maria Zărnescu: „Un festival este un creuzet alchimic”, interviu

Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative, cronică de carte

Deschiderea primului teatru țigănesc din România, interviu cu Mario Grosu

Eliza Noemi Judeu: „Remodelarea trupei Teatrului «Bacovia» din Bacău este obiectivul meu major”, interviu

În oglinda sufletului, cronică de teatru

Liviu Timuș: „Tinerii actori, acești copii ai unui Dumnezeu mai sărac, trebuie ajutați”, interviu

Helmut Stürmer a primit Premiul „Vlad Mugur” la Festivalul „Interferențe”

Festivalul „Interferențe” a împlinit zece ani, interviu cu Tompa Gábor

Emil Boroghină despre Anul „Shakespeare – 400” în România, interviu

Bucurie și speranțe redeșteptate

Caruselul premierelor la Teatrul Național din Cluj-Napoca, interviu cu Ștefana Pop Curșeu

S-a născut un autor dramatic, reportaj

Anul 400. Shakespeare trăiește!

Centrul Independent Coregrafic LINOTIP lansează primele spectacole, interviu

Vlad Cristache: ”Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind este poate cel mai important text despre adolescență din dramaturgia universală, interviu

Alexandru Mâzgăreanu: ”«Somnambulism» este o metaforă care se referă la o întreagă societate”, interviu

Adrian Roman: ”«Yen», un spectacol pe o temă provocatoare”, interviu

Controversa de la Valladolid… a ajuns la Timișoara, cronică de teatru

”Întâlniri la arlechin”, cronică de carte

O cronică a Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Chișinău, în deschiderea celei de-a 95-a stagiuni, cronică de carte

Regizorul Mc Ranin despre spectacolul ”Mofturile lui nenea Iancu”, interviu

Alexandru Boureanu: ”În ultimul timp, repertoriul Teatrului Național «Marin Sorescu» din Craiova este bazat pe tineri regizori”, interviu

Doru Mareș despre noua ediție a Festivalului Internațional al Recitalurilor Dramatice ”Bacău Fest-Monodrame”, interviu

Lucian Vărșăndan: ”«Antigona» de Bertolt Brecht, un spectacol, sper, cu viață lungă”, interviu

Bacău Fest-Monodrame – un festival în evoluţie, cronică de festival

Codruța Popov: ”Identitatea, un subiect pe care istoria ne forțează să-l repunem în discuție”, interviu

Mc Ranin: ”Obligația unui om de cultură este de a crea un Babel al înțelegerii”, interviu

FITS 2017, cronici de festival

Ovidiu a fost omagiat în Festivalul Internațional de Teatru ”Miturile cetății”, cronică de festival

Showcase: Tineri regizori, cronică de festival

Doina Lupu despre Gala HOP 2017, interviu

”Eine Kleine Nacht Musik. O metaforă”, cronică de teatru

Fete/Băieți, cronică de teatru

Chris Simion: ”Festivalul «Undercloud» este o inițiativă de susținere și promovare a teatrului independent”, interviu

Să nu admitem!

Alexandru Colpacci: ”Mi-am pus foarte des întrebarea cum evoluează commedia dell’arte în timpul nostru”

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea (FITO): Privire înainte, cronică de festival

Ștefana Pop-Curșeu despre expoziția ”Extremele cărții”, interviu

„Teatrul: intrigă și iubire”, cronică de carte

Matei Vișniec și chipurile lumii, cronică de festival

Bambi a venit la… Țăndărică, cronică de teatru

Eliza Noemi Judeu: ”M-a atras în primul rând tipul de limbaj abordat de Matei Vișniec în «Țara lui Gufi»”, interviu

Teatrul ”Nottara” – ”100 de ani împreună”, cronică de teatru

Ziua porților deschise la Teatrul de Artă din București

Festivalul Național de Teatru și lumea (artistică), cronică de festival

”Visul unei nopți de iarnă” – o nouă premieră la TVR, cronică de teatru tv

Radu Afrim revine pe scena de la Piatra Neamț, cronică de teatru

Gabi Popescu: ”Dorința mea legitimă este ca despre Teatrul Municipal «Ariel» să se vorbească în curând ca despre un teatru de artă”, interviu

”Împăratul muștelor”, un demers artistic binevenit la Teatrul ”Excelsior”, cronică de teatru

Caruselul vieții, cronică de teatru

Moștenirea lui Cristian Munteanu

Mc Ranin: ”Obiectivul meu este fericirea spectatorului și a artistului”, interviu

Alexandru Mâzgăreanu: ”«Tartuffe» în cheie modernă”, interviu

logo revista teatrala radio

Vezi și: Arhiva rubricii Expoziții

costintuchilaEXPOZIȚIIAlexandru Tzigara-Samurcaș,Claudia Milian,Emanoil Bucuța,Fundația Löwendal,George Löwendal,Ionel Jianu,lucia demetrius,mariana ciolan,mircea rusu,Petre Antonescu,Petru Comarnescu,scenografie,teatrul național din cernăuți,Volpone
de MARIANA CIOLAN Era în toamna lui 1994 și la Palatul Suțu se sărbătoreau 535 de ani de atestare documentară a Bucureștilor. Acolo am văzut prima dată tablouri cu țărani pictați de Löwendal. Incredibili, mărturisind regala vână a pământului bucovinean, înnobilând în mod singular acea reședința aristocratică, cu oglinzi de...