Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE

prometeu victor eftimiu cronica de teatru radiofonic cristina chirvasie

sigla cronica de teatru radiofonicTitanul. Universala amprentă a spiritului umanităţii. Personificarea speranţei ca nădejde într-o continuă definire şi desăvârşire a omenirii. Prometeu, cel care a înfruntat Olimpul pentru o idee galantoamă, metamorfozat conceptual în „lumina” lumii, a „colindat” condeiele care au schimbat perspectivele asupra mitului.

Drumul de la titanismul mitologic până la literatura europeană modernă a fost presărat cu interpretări aproape obsesive. De la Hesiod şi Eschil la Goethe, de la Calderón de la Barca la Herder, Shelley, Quinet, Philippide şi Eftimiu, legenda Prometeului estropiat a reprezentat un soi de iniţiere.

Într-o întoarcere permanentă la izvoarele tragediei lui Eschil, cel care l-a transformat pe Prometeu într-un titan salvator, interpretările dramaturgice romantice şi moderne au „remodelat” mitul, ca în final să-i marcheze „destinul” literar.

tnr prometeu victor eftimiu cronica de teatru radiofonic cristina chirvasie

Se poate spune că prima transpunere a legendei într-o manieră modernă îi aparţine poetului şi dramaturgului spaniol Calderón de la Barca. Pentru acesta, Prometeu este exponentul luptei pentru progres, darul său către lume fiind analogul unei ofrande spirituale, o ofrandă a cunoaşterii şi a izbânzii asupra firii. Câteva secole mai târziu convoiul „fibrelor” literare prometeice se opreşte în „gara” Eftimiu.

victor eftimiuDramaturg, eseist, povestitor, traducător, regizor şi uneori actor, Victor Eftimiu a fost catalogat de contemporanii săi, pentru „productivitatea” sa literară monumentală, ca fiind cel mai activ dramaturg al vremii. Autor a zeci de piese, unele dintre ele pierdute însă, Eftimiu a adus pe scena literară inter- şi postbelică teatrul poetic, după modelul lui Federico García Lorca.

Generos şi tumultuos, Eftimiu spunea despre teatru (într-un interviu acordat în penultimul său an de viaţă) că „el primeşte verdictul pe loc, într-o singură seară”, fiind „cel mai folositor” mod de „a face” cultură. Talentatul om de teatru „a ocupat scena Teatrului Naţional şi uneori şi scenele particulare […] într-un ritm uluitor de succese şi căderi, de apoteoze şi atacuri pătimaşe, ocupând pururi actualitatea teatrală printr-o personalitate vie, atrăgătoare şi puţin cam volatilă”, cum bine îl descria Eugen Lovinescu în Istoria literaturii române.

Ademenit de miturile şi legendele străvechi, Eftimiu avea să dedice o mitul lui prometeusecţiune distinctă din opera sa dramatică unor tragedii cu subiect antic. „Măcinat” de ofertanta temă a titanului răzvrătit, Eftimiu a reluat intriga din textul lui Eschil, convertind însă deznodământul într-o versiune surprinzătoare. Dacă aproape toate detaliile mitului sunt transpuse dramaturgic după „schema” lui Eschil, finalul este însă destul de artificial, neconvingător şi, într-un anume fel spus, chiar forţat. Prometeu prefigurează crucificarea Mântuitorului, translaţionând certitudinile dramaturgice din sfera de influenţă mitică într-una cu reale corespondenţe creştine. Mai mult decât atât, neînduplecatul zeu fierar, călăul lui Prometeu, Hefaistos devine vrăjmaşul lumii, în aşa fel încât din panteonul păgân prăbuşit să poată renaşte lumea creştină. „Învinsul poartă iarăşi un suflet de erou” sunt ultimele cuvinte pe care Eftimiu le aşează în partitura dramaturgică a titanului sacrificat.

În anul 1984, regizorul Cristian Munteanu aducea în undă la Teatrul Naţional Radiofonic intriga tragediei prometeice în versiunea lui Eftimiu. Păstrând secvenţele mitologice, Cristian Munteanu instituie o redefinire a mitului titanului pedepsit de Zeus. Interesant este în versiunea adaptării radiofonice a Georgetei Răboj că soluţia finală dictată de dramaturg pare a fi acceptabilă. Simbolic vorbind, spectacolul propus de Cristian Munteanu este o cale „sublimă”, în sensul în care este decriptată suferinţa asumată a „martirului”. Fericirea lumii pare că stă în mâinile titanului, iar gestul său magistral poate fi considerat a fi cea mai graţioasă formulă de enunţare dramatică a iubirii, compasiunii, speranţei şi iertării.

prometeu si hera vas antic

Deosebită este maniera prin care regizorul a ştiut să dea consistenţă monoloagelor (uneori de-a dreptul emfatice), creând sonorităţi pline de prospeţime şi melodie. Scenele vii, tiradele dinamice, pauzele de respiro rafinate şi accentele sonore acute se înlănţuie firesc.

Alegând cu o minuţiozitate extremă distribuţia, Cristian Munteanu a dat mitului remodelat de Eftimiu un sens superior. Interpretarea neîntrecută a excepţionalului actor Ştefan Iordache, în rolul lui Prometeu, încununează spectacolul, ridicându-l la nivelul unei capodopere radiofonice. Prin glasul său plin de vigoare, claritate şi precizie lămurită, mitul trimufă.

Spectrul relaţionărilor actoriceşti propuse se dilată acoperind într-o transparenţă ideală oferta dramatugică. În viziunea regizorală a lui Cristian Munteanu, vorbăreţul şi răzbunătorul Hefaistos, interpretat în chip suveran de Mircea Albulescu, capătă dimensiuni ce depăşesc probabil miza dramaturgului. Felul în care îşi îndeplineşte sarcina înlănţuirii „regelui focului furat” până la îmbrăcarea „formelor” răului din final, Hefaistos-ul lui Albulescu este un rol memorabil.

Registrul pe care l-a ales prin vocea-i impunătoare George Constantin, pentru rolul despoticului Zeus, rămâne un reper pentru arta interpretativă la microfon, ca de altfel aproape întreg repertoriul pe care regretatul actor l-a abordat.

stefan iordache irina mazanitis leopoldina bala nuta gh cozorici prometeu v eftimiu radio

Despre rolurile zeiţei Themis, mama lui Prometeu, şi al nimfei Eromeni, soţia celui aruncat sub blestemul lanţurilor, ar fi multe de spus. Neuitata actriţă Leopoldina Bălănuţă, hăruită cu o artă interpretativă unică în peisajul teatral românesc, compune rolul mamei slujindu-se de un întreg „arsenal” de stări şi manifestări atinse de perfecţiune. Nu cred că cineva dintre cei care se vor fi bucurat de acest regal radiofonic va putea uita tânguirile, respiraţiile şi subînţelesurile celei care, ca într-o adevărată Pietà, rodeşte inepuizabil, zidindu-şi rolul. Deloc facilul rol al nimfei Eromeni, interpretată cu o graţie deplină de actriţa Irina Mazanitis, contribuie în mod esenţial la ansamblul poetic al spectacolului.

Cel care îl împiedică pe necruţătorul Hefaistos să-şi desfăşoare apucăturile diabolice este zeul Apollon, protectorul poeziei şi al muzicii, interpretat cu o acurateţe fidelă poeticii lui Eftimiu de inconfundabilul Florian Pittiş.

Confirmând valoarea poetică a dramaturgiei lui Eftimiu, cu glas testamentar Prometeu îi vorbeşte eliberatorului său, puternicul erou mitologic Heracles, interpretat impecabil de Gheorghe Cozorici, despre iubire, o iubire frăţească şi despre harisma blândeţii şi a smereniei. „Am să te rog, o, frate, să sprijini omenirea. În drumu-ţi de lumină aruncă-ţi strălucirea şi buna ta căldură din plin, risipitor, cu braţul tău ajută pe bietul muritor şi Prometeu, sărmanul, dorind să-ţi mulţumească ţi-o dărui de-a pururi iubirea lui frăţească.”

Toate cele pe care le-am spus până acum reprezintă, în fapt, variabile independente pentru colecţionarii de glasuri, degustătorii miturilor fecunde, jinduitorilor după acea alchimie imaterială a teatrului poetic, care garantează „nemurirea” unui spectacol radiofonic.

Prometeu de Victor Eftimiu. Adaptare de Georgeta Răboj. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Ştefan Iordache, George Constantin, Leopoldina Bălănuţă, Mircea Albulescu, Irina Mazanitis, Florian Pittiş, Gheorghe Cozorici, Nicolae Iliescu, Ruxandra Sireteanu. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din anul 1984. Redifuzat duminică, 6 martie 2014, ora 0.30, în seria „Mari spectacole”, la  Radio România Cultural.

Prometeu de Victor Eftimiu, cu Ștefan Iordache (Prometeu) și Irina Mazanitis (Eromeni), regia: Cristian Munteanu. Data difuzării în premieră:  21 decembrie 1984 – fragment

Grafică și ilustrații de Costin Tuchilă. Editare multimedia: Maria Andronache.

Alte cronici de Cristina Chirvasie:cristina chirvasie

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile urii

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis

Moștenirea Cehov

Pura lentilă a lumii

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICcristian munteanu,cristina chirvasie,hefaistos,mitul lui prometeu,mituri universale,nimfă,personificare,prometeu si zeus,victor eftimiu prometeu
Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE Titanul. Universala amprentă a spiritului umanităţii. Personificarea speranţei ca nădejde într-o continuă definire şi desăvârşire a omenirii. Prometeu, cel care a înfruntat Olimpul pentru o idee galantoamă, metamorfozat conceptual în „lumina” lumii, a „colindat” condeiele care au schimbat perspectivele asupra mitului. Drumul de la...