Cronică de teatru de ȘERBAN CIONOFF

cronica de teatru de serban cionoff tudor musatescu

A trecut ceva vreme de când pe scena Teatrului „Constantin Tănase” se joacă Sosesc deseară, această spumoasă şi mereu tânără comedie a lui Tudor Muşatescu. Şi, deloc surprinzător, iată că după atâţia ani de la premieră, o regăsesc la fel de vie, de tânără şi de drăcoasă.

Paula-Radulescu-Cristian-Simion-Ana-Maria-Donosa-Valentina-Fatu-in-SOSESC-DESEARA-de-Tudor-Musatescu

Sincer să fiu, nu pricep de unde au scos unii critici – poate mai pricepuţi decât mine sau poate doar mai exigenţi decât subsemnatul – că montarea lui Nae Cosmescu nu ar fi tocmai ceea ce s-ar putea numi „punere în scenă” şi că nu ar dovedi unde e mâna regizorului. Dimpotrivă, cred că Nae Cosmescu a avut flerul de a-i fi citit pe actori şi, mai ales, de a-i fi distribuit, pe fiecare, ca nimeriţi interpreţi, făcând din fiecare cei mai nimeriţi tălmăcitori ai personajelor. Astfel, Ana Maria Donosa este o Anişoara frumoasă, simplă şi firească, nu zic ba, cam desuetă dacă o raportăm la fiţoasele noastre de Dorobanţi.  Şi tocmai de aici vine şarmul ei duios şi cuceritor de ne-actual. În schimb, Valentina Fătu e o tante Adelle (o râzgăiesc şi eu, mde!) de toată isprava, amestec de ţoapă frivolă şi de năbădăioasă femeie de stilul lui „ce-am avut şi ce-am pierdut”. Ipocritul amic are în Nae Alexandru un alter ego demn de descendenţa caragialescă, aşa după cum Cristi Simon face din Puiu şmecheraşul simpatic şi sincer care, până la urmă, vede că nu caii verzi pe pereţi ai lui Lollote (nu era mai bine dacă o chema… Cocote?), ci numai candoarea dulce a Anişoarei îl convinge că nicăieri nu îi stă mai bine ca acasă.

sosesc deseara cronica de serban cionoff

Ana Maria Donosa, Paula Rădulescu, Valentina Fătu în spectacolul Sosesc deseară

Cât despre Paula Rădulescu nu pot decât să regret că Nenea Tudorică nu a văzut-o pe scenă, fiindcă altminteri te pomenești că se răzgândea şi o făcea pe slujnicuţa moldoveancă mai tinerică decât Anişoara şi Puiu. Uite numai aşa, de sâc, sâc, sâc!

vasile_muraru

Vasile Muraru

L-am lăsat la urmă într-adins pe Vasile Muraru fiindcă Olimpiu al lui e un amestec inteligent dozat de meschinărie şi sufletism, de fariseim şi de sentimentalism.

În tot, o captivantă „comedie sentimentală din lumea provincială”, după cum aşa de bine i-a spus eminentul teatrolog Virgil Brădăţeanu. Este, însă, vorba asta o depreciere, cum, poate, se vor grăbi să creadă unii sau alţii? Nicidecum, este un compliment, fiindcă, zău aşa, după atâtea mondenităţi frivole şi agresive, chiar că îţi vine dor de farmecul discret al câte unei urbe mici şi tihnite, precum fabulosul Câmpulung Muscel.

sosesc deseara tudor musatescu spectacol teatrul de revista

Aş fi putut să pun punct acestor notaţii şi, după asta, să mă iscălesc frumos. Aş fi putut, dar uite că nu mă lasă inima să închei fără a face o mărturisire de suflet. Mă număr printre aceia (vai, tot mai puţini!) care a avut privilegiul de a frecventa redacţia revistei „Viaţa Românească” prin ultimii ani ai deceniului zis 60 din veacul cu nume de revistă de literatură universală. Aici, în clădirea din fostul bulevard Ana Ipătescu nr. 15 (la numărul 15 A, la etajul IV, locuise o vreme şi Jancsy Körössy, jazzman-ul de geniu), se aflau redacţiile revistelor literare ale Uniunii Scriitorilor – „Viaţa Românească”, „Gazeta literară” (ulterior „România literară”) şi „Luceafărul” – unde, dacă aveai ceva noroc… şi tupeu, îi putea vedea pe F. Brunea-Fox, Aurel Baranga sau pe Tudor Muşatescu, veniţi cu ceva treburi scriitoriceşti sau numai aşa, ca să îi salute pe colegii lor de vorbă scrisă şi tipărită: Eugenia Tudor-Anton, Remus Luca, N. Tertulian, Jean Grosu, Vladimir Colin, Domnica Gârneaţă şi, în mod cu totul şi cu totul special, pe Doamna Lisette Daniel-Brunea, soţia regelui neîncoronat al reportajului românesc.

tudor-musatescu

Tudor Mușatescu

În ceea ce îl priveşte pe Nenea Tudorică (după cum, la recomandarea doamnei Lisette, îmi dăduse voie să îl apelez) acesta era pur şi simplu năucitor. Îi citisem piesele, pe unele le văzusem chiar pe scenă, aşa după cum îi aşteptam cu nerăbdare şi îi recitam pe nerăsuflate „muşatismele” ce apăreau în fiecare vineri în „Contemporanul”, seria George Ivaşcu. Ca de pildă: „Cine nu munceşte ne mănâncă” sau „Omul care nu e capabil de nimic, e în stare de orice.” Când se întâlnea pe holurile sau prin birourile redacţiei cu Brunea-Fox atunci puteai fi sigur că se lasă cu un regal de vorbe de duh. De pildă, s-a nimerit ca în ziua în care a fost înmormântat Henri Coandă să moară Victor Eftimiu. Drept pentru care Nenea Tudorică a şi scos vorba: „Care este efectul Coandă? Victor Eftimiu!”

Se povesteşte că presimţindu-şi sfârşitul, Nenea Tudorică îşi mustra, cu o duioasă amărăciune, câte un prieten mai uituc: „De ce nu vii să mă vezi? O să mă duc şi o să îţi pară rău…”

De aceea nu pot decât să mulţumesc minunatei trupe de la Teatrul „Constantin Tănase” fiindcă, iată, ne-a invitat să ne întâlnim cu Nenea Tudorică fix deseară, aşa după cum ne-a anunţat el însuşi că va sosi.

Sosesc deseară – Videoclip

logo revista teatrala radioCronici și articole de Șerban Cionoff: „Istoria teatrului universal”, debut de bun augur

Dialoguri între două singurătăți paraleleserban cionoff

Despre „Loser”-i numai de bine!

Dan Puican, un monstru sacru al Radioului, se mărturisește

„Lipsesc doi morți VIP!!!”

Cinci personaje în căutarea unei mâini de ajutor

Gina Patrichi: o actriță ca o metaforă, ca un fior, ca o iubireDouă personaje care și-au găsit autorul

Niște oameni care stau de vorbă. Punct!

Irina Petrescu, asemenea unei unde, asemenea unui vis

Un vis de vară în raza marelui Will 

La Institutul Cultural Român din Londra, se povestesc adevăratele povești despre români

Ştefan Iordache – omul și actorul nemuritor

„Banii din cer” nu aduc (numai) fericirea!

„Şi totuși, ce frumos era cândva!”

Gară pentru 4

Vezi și: Colecție de mușatisme

Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUaurel baranga,brunea-fox,comedie sentimentală,george ivascu,mondenitați,musatisme,nae cosmescu,nenea tudorică,paula rădulescu,serban cionoff,sosesc deseara,teatrul c tanase,tudor musatescu,vasile muraru,vladimir colin
Cronică de teatru de ȘERBAN CIONOFF A trecut ceva vreme de când pe scena Teatrului „Constantin Tănase” se joacă Sosesc deseară, această spumoasă şi mereu tânără comedie a lui Tudor Muşatescu. Şi, deloc surprinzător, iată că după atâţia ani de la premieră, o regăsesc la fel de vie, de tânără...