de RALUCA NIȚĂ

nouvelle vague morte din danton torino

Un spectacol pe un text de factură shakesperiană (Moartea lui Danton de Georg Büchner), montat de Mario Martone, un regizor îndrăgostit de poezia lui Giacomo Leopardi. Rezultatul este surprinzător: Teatrul Carignano din Torino, astăzi. Un prezent care unește timpul de acum cu cel de altădată: februarie 2016, aprilie 1794, când se petrece acţiunea, februarie 1835, când a fost terminată piesa lui Büchner.

morte di danton buchner

În aceste momente temporale diferite, Georges Danton, revoluţionarul dezamăgit, intră în scenă pe muzică de Schubert, are un pahar în mână şi pășește obosit. În spatele său vedem o cortină de un roşu sângeriu. Bea un strop. Aşteaptă. Respiră. Apoi se aruncă în cortină ca în istorie, istoria vieţii sale, istoria noastră, a tuturor.

Cortina se ridică lăsându-l să pătrundă, dar în spatele ei se află o altă cortină şi apoi o a treia, o a patra cortină. Apar diferite spaţii scenografice cu grupuri de oameni, râsete, ciocniri de cupe, în depărtare un tunet care prevesteşte sfârşitul. Cuvintele acoperă zgomotele. Lupta pentru idei şi valori devine acţiune. Se transformă în spectacol, în act teatral.

morte din danton

Aşa începe Morte di Danton, regizat de Mario Martone. Un prim-plan care devine un plan panoramic, o mişcare şi o privire aproape cinematografice în interiorul unei arhitecturi contemporane, pentru a recrea atmosfera unui text care vorbeşte despre revoluţie şi despre gustul amar pe care întotdeauna şi inevitabil îl lasă în urma sa.

Un text al unui autor legendar, suflet romantic şi febril. Născut la Goddelau, lângă Darmstadt, unde an de an Academia Germană de Limbă şi Poezie acordă cel mai prestigios premiu literar ce-i poartă numele (între laureaţi numărîndu-se postum şi Oskar Pastior), Georg Büchner este la 19 ani student la medicină. Se concentrează asupra cercetării ştiinţifice, îşi susţine teza de doctorat, predă la Universitatea din Zürich doar scurtă vreme. La 23 de ani, moare răpus de tifos.

imagine spectacol morte di danton

Despre Nouvelle Vague aminteşte Martone vorbind despre modul cum a construit spectacolul, rudă de sânge cu Operette morali după Giacomo Leopardi, montat în 2011 dar şi cu ultimele sale filme, Noi credevamo şi Un giovane favoloso. „Când începi să lucrezi, intri într-un soi de disperare. Dar când începi să construieşti pe scenă, îţi dai seama că e un text viu, care se dezvăluie singur. Îl înţelegi prin vieţile personajelor. Îmi place enorm această modalitate de a reconstrui istoria, mi-o simt aproape. La fel am lucrat şi pentru filmele mele. E foarte Nouvelle Vague, nu?” mărturiseşte regizorul.

Nouvelle Vague înseamnă pentru el experiment, aducere în contemporaneitate. Un experiment care se situează undeva între Shakespeare şi Leopardi. Shakespeare cu spiritul din Macbeth şi Iulius Cezar. Leopardi însă este alegerea lui Martone cu vitalitatea şi forţa iluziilor care nu se lasă pradă fricii de imposibil.

Teatrul Carignano torino moartea lui danton

Imagini din spectacol. Fotografii de Mario Spada. Sursa foto: Teatrul Carignano din Torino 

Rezultatul e sublim, captivant, pe alocuri, feeric. Textul este labirintic şi complex: acţiune, documentare istorică şi poezie. Citindu-l te pierzi printre fapte, evocări, personaje. Spectacolul lui Martone este limpede şi emoţionant. Demonstrează încredere în cuvintele autorului şi talentul actorilor.

Din distribuţia spectacolului care se joacă în perioda 9–28 februarie 2015 la teatrul torinez fac parte actorii: Giuseppe Battiston, Fausto Cabra, Giovanni Calcagno, Michelangelo Dalisi, Roberto De Francesco, Francesco Di Leva, Pietro Faiella, Denis Fasolo, Gianluigi Fogacci, Iaia Forte, Paolo Graziosi, Ernesto Mahieux, Carmine Paternoster, Irene Petris, Paolo Pierobon, Mario Pirrello, Alfonso Santagata, Massimiliano Speziani, Luciana Zazzera, Roberto Zibetti si cu Matteo Baiardi, Vittorio Camarota, Christian Di Filippo, Claudia Gambino, Giusy Emanuela Iannone, Camilla Nigro, Gloria Restuccia, Marcello Spinetta, Beatrice Vecchione.  

Costumele sunt realizate de Ursula Patzak iar scenografia spectacolului este semnată de Mario Martone. 

Corespondenţă de la Roma

Videoclip

raluca-nita

Raluca Niță

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Roma caput culturae de Raluca Niță

Alte articole de Raluca Niță: Compania Ricci/Forte: doi Stanislavski ai anilor 2000

„Dirty Dancing” devine musical la Milano 

Romeo Castellucci, un regizor care provoacă „în dulcele stil clasic”

Când Falstaff citează din Nietzsche, Kafka şi Orson Welles

Cine sunt noii dramaturgi italieni?

Viaţa lui Aung San Suu Kyi pe scena Teatrului din Ravenna

Peter Brook explorează nuanţele necunoscute ale minţii

Roman Polanski, regizor de musical la Paris

Eduardo De Filippo, 30 de ani de la moarte

Dario Fo se întoarce în televiziune cu povestea Sfântului Ambrozie

Filmul „Casablanca”, un mit născut dintr-o piesă de teatru

Jeroen Verbruggen, un coregraf pop care urăşte comparaţiile

Cazul Lehman Brothers la Piccolo Teatro din Milano

„Antigona” africană în interpretarea tinerilor actori din Senegal la Prato

Lindsay Kemp: 76 de ani fără un pas greşit

S-a stins din viaţă Luca Ronconi, ultimul regizor vizionar din teatrul contemporan

„Segreti d’autore”, Festivalul Mediului, Ştiinţelor şi Artelor de la Cilento (Salerno) 

logo revista teatrala radioVezi: arhiva rubricii Corespondență

costintuchilaCORESPONDENȚĂcorespondenta rtr,Darmstadt,georg buchner,georges danton,giacomo leopardi,Mario Martone,moartea lui danton,nouvelle vague,oskar pastior,raluca niță,revoluția franceză,shakespeare iulius caesar,teatro carignanno torinp
de RALUCA NIȚĂ Un spectacol pe un text de factură shakesperiană (Moartea lui Danton de Georg Büchner), montat de Mario Martone, un regizor îndrăgostit de poezia lui Giacomo Leopardi. Rezultatul este surprinzător: Teatrul Carignano din Torino, astăzi. Un prezent care unește timpul de acum cu cel de altădată: februarie 2016,...