Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

cronica de teatru escu revista teatrala radio

”…Escu” de Tudor Muşatescu, regia: Doru Ana, Teatrul Mic, Bucureşti 

De la Caragiale încoace ştim că românul verde e imparţial, ţine cu toate partidele, se adaptează uşor la toate ideologiile şi e mereu în căutare de oportunităţi şi chilipir. Decebal Necşulescu este reprezentantul emblematic al unei venerabile dinastii de anonimi, o veselă lichea, un ticălos boem. Ambiţii mari, competenţe puţine şi nădejde inepuizabilă în norocul salvator. Caftit din greşeală, speculează evenimentul, se martirizează şi ajunge deputat. De aici, prin alte tertipuri şi mişmaşuri, ministru. Fie şi numai pentru 12 ore. O istorie cu parfum dâmboviţean, la care râzi amar. E vorba de lipsa de moralitate, politicianism, demagogie, interese personale, nepotism, traseim, şantaj etc.

escu tudor musatescu

Doru Ana ne propune însă o privire detaşată, cu nuanţe caricatural-îngăduitoare asupra acestui peisaj uman mai curând caraghios decât malefic. Aşadar, ”Escu” este un spectacol onest, relaxant, energizant şi nu o cronică încrâncenată sau acuzatoare a unor vremuri deloc apuse. De altfel, nu întâmplător, sunt estompate toate trimiterile temporale şi asistăm la un amestec de general valabil şi aluzii la cotidianul imediat, făcute cu atenţie şi măsură.

Fără a manifesta o fidelitate absolută faţă de textul lui Muşatescu, concepţia regizorală combină şi exploatează valoros citate teatrale, scrieri extra-text. Rămânem însă în spiritul scriiturii dramatice de bază, discret îmbogăţită.

escu teatrul mic dan condurache

Dan Condurache, Adriana Şchiopu, Doru Ana, alături de mai tinerii Ana Bianca Popescu şi Sergiu Fleşner reuşesc partituri remarcabile. Dan Condurache îşi construieşte personajul cu mult curaj, creativitate, poftă de joc şi entuziasm. În ceea ce îl priveşte pe Ovidiu Niculescu, rolul titular îi vine mănuşă şi tot ce aduce suplimentar îi conferă un plus de originalitate şi farmec (”citatele” actoriceşti cu trimitere la Toma Caragiu sau Grigore Vasiliu-Birlic sunt nu numai o probă de versatilitate, talent, ci şi o pioasă reverenţă în faţa acestor uriaşi, exemplare unice în comediografia românească). Ovidiu Niculescu reuşeşte un Escu valabil şi veritabil, marcând cu îndemânare şi momentele traversate de fior dramatic.

Senografia semnată de Ştefan Caragiu se dovedeşte de două eficientă: în plan artistic, desigur, dar şi în planul acusticii problematice a spaţiului de joc quasi-impropriu de la Teatrul Mic. Acest sistem de panouri reduce efectul de hău, creând un plus de intimitate şi eliminând disconfortul în receptare.

În concluzie, Doru Ana alături de o distribuţie notabilă izbuteşte un spectacol agreabil, accesibil, sincer şi… meseriaş. Prin urmare şi cum am zice… e de bravo!

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericiriicronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRU...escu,Adriana Şchiopu,cronică de teatru rtr,dan condurache,doru ana,grigore vasiliu birlic,răzvana niță,teatrul mic,toma caragiu,tudor musatescu
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ ”...Escu” de Tudor Muşatescu, regia: Doru Ana, Teatrul Mic, Bucureşti  De la Caragiale încoace ştim că românul verde e imparţial, ţine cu toate partidele, se adaptează uşor la toate ideologiile şi e mereu în căutare de oportunităţi şi chilipir. Decebal Necşulescu este reprezentantul emblematic al...