Cronica rolului, rubrică de ION PARHON

cronica rolului lars eidinger richard III thomas ostermeier

cronica rolului de ion parhon rubrica revista teatrala radioAşa cum am promis cu puţin timp în urmă, revenim la această rubrică dedicată unor creaţii individuale din arta spectacolului cu un „subiect” care a încununat în chip strălucit cea de-a zecea ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru „Shakespeare” de la Craiova. Este vorba despre magnifica evoluţie a lui Lars Eidinger în rolul titular din Richard al III-lea, spectacol prezentat de Teatrul Schaubühne din Berlin, în viziunea ilustrului regizor Thomas Ostermeier, director artistic al acestei instituţii, multipremiat în cadrul unor prestigioase manifestări internaţionale, dar cunoscut şi publicului românesc în urma reprezentaţiilor sale cu Hamlet din ediţia 2010 a festivalului craiovean ctitorit de Emil Boroghină ori cu Duşmanul poporului, după Henrik Ibsen, găzduit în 2014 de Festivalul Internaţional de Teatru „Interferenţe” de la Cluj-Napoca, iniţiat de regizorul şi directorul Tompa Gábor. Performanţa actorului în Richard al III-lea s-a aflat pe culmile artei interpretative, reuşind totodată să dea măsura excelenţei gândirii directorului de scenă şi a individualităţii puternice a întregului discurs artistic întemeiat nu numai pe construcţia impecabilă concepută de regizor, dar şi pe atitudinea „regizorală” a interpreţilor în frunte cu Lars Eidinger faţă de personajele întrupate în acest spectacol greu de uitat.

Richard III Ostermeier Lars Eidinger

Lars Eidinger în Richard al III-lea, regia: Thomas Ostermeier, Teatrul Schaubühne din Berlin. Foto: Florin Chirea

Este impresionantă pendularea frecventă între mobilitatea uluitoare a mişcării, a gestului şi a mimicii sau a sonorităţilor vocale din relaţia cu partenerii de scenă şi acele succinte dar savuroase „comentarii” exprimate către public cu o veselă complicitate, uneori printr-un microfon spânzurat la înălţime şi prins din zbor de interpret. Aşa s-a întâmplat, de pildă, în scena unde, de o parte şi de alta a corpului neînsufleţit al uneia dintre victimele sale, Richard nu se sfieşte să îi facă o teribilă declaraţie de dragoste şi să o ceară de soţie pe Lady Ann, tocmai soţia nobilului defunct. Nu întâmplător, protagonistul se leapădă de toate straiele sale, păstrându-şi doar… dezgustătoarea lui cocoaşă, dar şi însemnul de netăgăduit al bărbăţiei menit poate a-i susţine viclenele sale promisiuni, după care, încântat şi totodată dezgustat de această cucerire, rămas singur în scenă, nu ezită să dezavueze eterna vulnerabilitate a femeii şi disponibilitatea sa pentru trădare. Jocul actorului pe muchea de cuţit a disimulărilor se dovedeşte nu mai puţin performant în altă scenă, atunci când, în faţa lordului Buckhingham, aliatul său vremelnic în lupta pentru coroană, şi a Primarului, sosiţi amândoi spre a-l implora pe protagonist să nu respingă sceptrul regal, imprevizibilul personaj, emblematic pentru isteţimea diabolică şi lipsa de scrupule cu care îşi prinde victimele în plasa urzelilor sale, se joacă pur şi simplu cu cei doi „de-a şoarecele şi pisica”, spre deliciul şi aplauzele publicului. Jocul acesta se întinde îndelung şi captivant, până când, întorşi din drumul lor, după ce aproape părăsiseră şi scena şi sala, umilii reprezentanţi ai alegătorilor sunt anunţaţi de viitorul rege că se îndură să accepte povara tronului. Dialogul lor se desfăşoară pe verticală, între nerăbdătorii supuşi aflaţi jos, pe scenă, şi un Richard prefăcut dar dominator, ivindu-se pe o strapontină la înălţime, la început cu paşii mici şi sfioşi ai unui „călugăr” vrednic cititor al Bibliei, mai apoi măsurându-şi în fugă reacţiile, în chip tot mai nervos, ameţindu-şi auditoriul spre a-şi asigura izbânda.

lars eidinger in Richard III foto Arno Declair

Imagini din spectacol. Foto: © Arno Declair

Demnă de toată lauda este şi configurarea relaţiei cu Buckingham, de la satisfacţia lui Richard faţă de servilul aliat în cucerirea coroanei, până la refuzul de a-i răsplăti mârşavele servicii, printr-un ton ameninţător şi violent, în clipa când acesta ezită să îi ucidă pe pruncii închişi în turnul din care nimeni nu va mai ieşi viu. Edificatoare pentru forţa de seducţie, complexitatea şi vitalitatea interpretării sunt şi momentele coşmarului în care apar aievea toate victimele sale ori acea stare confuzională, marcată prin disperata lui încercare de a-i străpunge cu sabia pe toţi nevăzuţii duşmani de pe un imaginar câmp de luptă. Toate scenele cruciale, cu mare încărcătură raţională şi emoţională, în care filonul dramatic este uneori sabotat în chip conştient şi cu mult farmec de surprinzătoare accente de umor, sunt circumscrise acelei cumplite mărturisiri a protagonistului, din începutul spectacolului, când se declară hotărât de a se transforma pe sine dintr-o „mizerie umană” într-un invincibil „monstru”.

lars-eidinger richard III Foto alliance zb

Foto: © Alliance/zb

Spre a nu încheia aceste reflecţii într-o notă uşor întunecată, să amintim că aproape de finalul care îl găseşte pe Richard răscolindu-se pe patul morţii, din mijlocul unui public aproape hipnotizat de cele văzute şi din adâncul tăcerii ca de catedrală, un nevrednic celular sfâşie atmosfera precum un bicisnic musafir nepoftit la festinul regalului actoricesc. Grăbit să fug cu gândul la replica lui Hamlet, „ce capodoperă a creaţiunii este omul !”,  rămân însă încă o dată uimit, dar nu de stridenţa celularului, ci de generosul şi imprevizibilul interpret al lui Richard, care survolează pe dată incidentul printr-o neaşteptată replică cu haz insolit, potrivit căreia probabil el însuşi fusese apelat de vreun binevoitor…

OSTERMEIER premiu

Thomas Ostermeier

Spectacolul se încheie în ovaţiile sălii ce se vor auzi din nou peste câteva minute când, cu seninătatea şi umorul său delicat, creatorul acestei fascinante poveşti scenice dedicate lui Richard al III-lea şi geniului shakespearian, regizorul Thomas Ostermeier, el însuşi un artist de geniu, va fi primit trofeul Festivalului Shakespeare din mâinile lui Emil Boroghină, acel „personaj cu părul alb, de poveste”, cum l-a definit Margareta Sörenson, preşedinta AICT, personaj cu privirile însă mereu tinere şi aţintite acum către anul 2018, când domnul Shakespeare va reveni în forţă la Craiova spre nemărginita bucurie a fanilor teatrului.

Trailer Richard al III-lea

Fragment din spectacol cu subtitrare în limba franceză

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare

costintuchilaCRONICA ROLULUIcronica rolului de ion parhon,Duşmanul poporului,emil boroghină,festivalul international shakespeare craiova 2016,hamlet thomas ostermeier,Lady Ann,lars eidinger,richard III,Teatrul Schaubühne din Berlin,thomas ostermeier,william shakespeare
Cronica rolului, rubrică de ION PARHON Aşa cum am promis cu puţin timp în urmă, revenim la această rubrică dedicată unor creaţii individuale din arta spectacolului cu un „subiect” care a încununat în chip strălucit cea de-a zecea ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru „Shakespeare” de la Craiova. Este vorba...