Cronica rolului, rubrică de ION PARHON

bartha laszlo zsolt cronica rolului ion parhon

cronica rolului de ion parhon rubrica revista teatrala radioO plăcută surpriză a stagiunii trecute a fost reîntâlnirea cu eminentul actor Biró József, membru al valoroasei trupe a Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca, într-un spectacol remarcabil cu Sfârşit de partidă de Samuel Beckett, în regia lui Tompa Gábor, realizat însă pe scena Teatrului Naţional din Târgu Mureş. Nu era prima dată când actorul evolua alături de colegii din oraşul unde este şi profesor la Facultatea de Teatru. Dar, pentru că nu puţine creaţii izbutite de domnia sa în excepţionalele spectacole clujene semnate de Tompa Gábor, Andrei Şerban, Silviu Purcărete, Mihai Măniuţiu şi nu numai aceştia s-au bucurat de aprecieri ce au depăşit graniţele Clujului şi ale ţării, de data asta, la rubrica noastră, vom stărui asupra partenerului său de scenă din acel tandem celebru (Ham – Clov), emblematic pentru celebritatea piesei şi pentru virtuţile (încă) actuale ale teatrului absurdului.

Sfarsit de partida 4

Sfârşit de partidă de Samuel Beckett, regia: Tompa Gábor, Teatrul Naţional din Târgu Mureş

Pe fundalul relaţiei misterios-groteşti dintre Ham (Biró József), orb şi incapabil de a se  elibera din prizonieratul scaunului cu rotile, şi Clov (Bartha László Zsolt), nefericitul fiu adoptiv, a cărui lene de gândire şi acţiune este potenţată, paradoxal, în raport cu Ham, de infirmitatea blestemată de a nu se putea aşeza jos, se ţese o permanentă şi îngrozitoare dependenţă, menită să se substituie oricărui eveniment din viaţa lor, să se substituie însăşi vieţii, ca un fel de otrăvită aşteptare a „finalului de partidă”. Martori tăcuţi la chinul lor sunt părinţii lui Ham (Makra Lajos şi Biluska Annamaria), ei înşişi prizonieri în pubelele cinic înfăşurate în staniol aurit (scenografia, semnată de Kóthai Judit). Tulburat când şi când de „ritualul” satisfacerii nevoii lui Ham de a-şi lua medicamentul sau de pofta de bomboane a părinţilor lui, aflaţi şi ei aproape de un sfârşit sinonim cu binecuvântarea, conştiinciosul „slujitor” îşi împarte timpul între conversaţia bizară cu cel pe care îl slujeşte  şi rarele proteste spontane, însoţite de iluzia de a-l părăsi pe Ham din această încăpere cu o singură uşă, dincolo de care nu se află altceva decât neantul.

barha laszlo zsolt

Bartha László Zsolt

Trebuie să afirm aici cu toată sinceritatea că m-am temut pentru interpretul lui Clov, pentru capabilitatea lui de „a-i ţine piept” excelentului Biró József şi de „a ţine piept”, totodată, memoriei mele involuntare, populată de minunaţi interpreţi în acest rol în frunte cu cel mai apropiat în timp, Mihai Constantin, cel aflat alături de Răzvan Vasilescu în spectacolul greu de uitat de la „Metropolis”, în regia regretatului Alexandru Tocilescu. Temerile mi-au fost spulberate prin magnitudinea evoluţiei lui Bartha László Zsolt, demnă de calităţile excepţionale ale actorului pe care îl remarcasem şi în spectacolele cu Pescăruşul şi Tartuffe (regia Keresztes Attila), tot pe scena de la Tg. Mureş.

Starsit de partida 1

Sfârşit de partidă

Sub bagheta unui recunoscut specialist în montările dedicate teatrului absurdului, în general, şi pieselor de Beckett şi Eugène Ionesco, în special, interpretul lui Clov ne oferă imaginea unei evoluţii cu valoare de recital, impresionantă prin rigoare, disciplină scenică, stăpânire perfectă a mijloacelor de expresie şi gradare inteligentă a efectelor acestora, spulberând riscul monotoniei şi al previzibilităţii unei partituri minunat racordate la tensiunea şi la arabescurile dialogului cu Ham, din care să putem desluşi nu numai luciditatea şi disperarea unei precepţii asupra „chestiunii” numită viaţă, dar, prin gest reflex, şi nevoia credinţei într-o salvare ce poate sta la îndemâna omului. Credinţă cu atât mai necesară astăzi, când lumea contemporană e martora ofensivei absurdului şi a răului, în general. Picturalitatea mişcării scenice, a gestului şi atitudinii, iscusitul echilibru între replici şi tăcere, consecvenţa alcătuirii rolului ca o succesiune de acumulări emoţionale şi impulsuri capabile în orice clipă de explozie, mereu amânată, sunt doar câteva dintre „liniile de forţă” ale creaţiei acestui minunat actor, pe care mă aştept să îl reîntâlnim nu numai în roluri grele de semnificaţie, ci şi pe podiumul unor concursuri şi gale naţionale.

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare 

costintuchilaCRONICA ROLULUIbartha laszlo zsolt,biro jozsef,clov bartha laszlo zsolt,cronica rolului ion parhon,cronici revista teatrala radio,ion parhon,Keresztes Attila,Samuel Beckett,sfarsit de partoda,tartuffe,tompa gabor
Cronica rolului, rubrică de ION PARHON O plăcută surpriză a stagiunii trecute a fost reîntâlnirea cu eminentul actor Biró József, membru al valoroasei trupe a Teatrului Maghiar din Cluj-Napoca, într-un spectacol remarcabil cu Sfârşit de partidă de Samuel Beckett, în regia lui Tompa Gábor, realizat însă pe scena Teatrului Naţional...