Cronica rolului, rubrică de ION PARHON

liviu pintileasa cronica rolului ion parhon

cronica rolului de ion parhon rubrica revista teatrala radioIubitorilor teatrului care mai cochetează uneori cu prejudecata barierelor valorice între Capitală și provincie, le recomand să își amintească de atâția și atâția actori eminenți care au spulberat sau care continuă să spulbere această prejudecată, afirmându-se cu argumentul faptelor pe ecranele memoriei noastre, invitându-ne la respect și la unanimă prețuire, indiferent de spațiul geografic sau de scenele înnobilate prin evoluția lor. Unul dintre acești actori este Liviu Pintileasa, născut la Iași, în 17 septembrie 1977 (se zice că trei de 7 sunt benefici pentru zodie), unde și-a făcut și studiile universitare, devenind apoi unul dintre membrii marcanți ai trupei Teatrului „Maria Filotti” din Brăila și dintre răsfățații succeselor acestei scene conduse astăzi de regizorul Lucian Sabados.

Liviu Pintileasa jacques

Liviu Pintileasa (Jacques) în Jacques și stăpânul său de Milan Kundera, regia: Cristi Juncu, Teatrul „Maria Filotti” din Brăila

Aici, la Brăila, s-a făcut remarcat mai întâi prin spectacolele puse în scenă de regizori tineri ca Radu Nichifor, Szabo István, Radu Apostol, Anca Colțeanu, după care au urmat conlucrările numeroase și determinante pentru cariera sa cu Radu Afrim în Plajă de Peter Armunssen, Omul pernă de Martin McDonagh, Adam Geist de Dea Loher, Victor Ioan Frunză în Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, Cristi Juncu în Jacques sau supunerea, după Diderot, Andreea Vulpe în Platonov,de Cehov ș.a. Mulți dintre cei seduși de arta spectacolului am convingerea că l-au văzut și aplaudat nu numai pe scena brăileană. Mă gândesc, de pildă, la evoluțiile sale din spectacole ca Un tramvai numit dorință de Tennessee Williams, Road trip de Neil LaBute, La țigănci de Mircea Eliade, Scrisoare către Casandra de Pedro Eiras sau Livada de vișini de A. P. Cehov, semnate de Andrei și Andreea Grosu la „UnTeatru”, scenă bucureșteană consacrată astăzi prin profesionalismul și abnegația celor doi regizori, la alte roluri interpretate remarcabil la Teatrul 1Tony Bulandra” din Târgoviște (ca Gherasim Luca din Inventatorul iubirii, în regia lui Horațiu Mihaiu, sau Regele din Balcanicele de Jules Tesca, în regia lui Alexander Hausvater), la Teatrul Municipal „Gh. Pastia” din Focșani și la Godot Café-Teatru din București, ca acela din Bartender Blues după Mihai Ignat, în regia lui Eugen Gyemant ș.a. Talentul său incontestabil și-a făcut loc și pe marele ecran, în câteva filme realizate de Mircea Daneliuc, Radu Petroșan, Ruxandra Zenide, dar mai ales în rolul Ionuț Avădanei din De ce eu?, în regia lui Tudor Giurgiu, unde s-a impus alături de Emilian Oprea, excelentul interpret al rolului principal, colegul său de scenă de la Brăila.

jacques si stapanul sau

Un bun obicei al brăilenilor, acela de a face cunoscute spectacolele lor reprezentative și publicului bucureștean, ne-a oferit prilejul de a-l vedea pe Liviu Pintileasa în rolul lui Jacques din piesa Jacques și stăpânul său, inspirată de Jacques fatalistul de Denis Diderot. Din start, adică din caietul-program realizat de Ștefan Cudălbeanu și Ciprian Buzoianu, am reținut mărturisirile grele de adânci semnificații ale autorului, printre care și aceasta: „Jacques și stăpânul său nu este o adaptare; este propria mea piesă, propria mea variațiune la Diderot, sau mai precis, fiind concepută cu toată admirația, omagiul meu lui Diderot. Această variațiune-omagiu este o întâlnire multiplă: aceea dintre doi scriitori, dar și aceea dintre două secole. Precum și aceea dintre roman și teatru. Așadar, eu nu am scris numai omagiul lui Diderot, ci și un omagiu romanului, încercând să dau comediei mele acea libertate formală pe care a inventat-o Diderot-romancierul, dar pe care n-a cunoscut-o niciodată Diderot-dramaturgul.”

teatrul din braila liviu pintileasa cronica rolului

Fotografii din spectacol de Adi Bulboacă

Construit cu mult har și manifestă ambiție profesională de regizorul Cristi Juncu, în ambianța de studio, cu videoproiecții sugestive datorate lui Ștefan Cudălbeanu și costume de o pilduitoare fantezie și delicat umor, concepute de Cristina Milea, spectacolul beneficiază de o interpretare remarcabilă prin tinerețe de spirit și dezinvoltură, savuroase și subtile relații între actori și personajele lor, dezvăluite mai ales în momentele de „teatru în teatru”, compuse cu vădit simț ludic și contagioasă bucurie a jocului. Toate acestea ne îndeamnă să considerăm că avem de-a face nu numai cu un „omagiu lui Diderot” și un „omagiu romanului”, ci și cu un omagiu care vizează implicit arta spectacolului, teatrul în stare de grație. Iar cel care, în opinia noastră, împlinește cel mai bine temeiurile acestei afirmații dintr-o echipă în care și-au apropiat meritele performanței actorii Ionuț Vișan (Stăpânul lui Jacques), dar și Alin Florea, Mihaela Trofimov, Adrian Ștefan, Corina Borș, Narcisa Novac și Silviu Debu, este Liviu Pintileasa, interpretul lui Jacques, fără îndoială, unul dintre rolurile de vârf ale carierei sale și ale actualei stagiuni teatrale.

Liviu Pintileasa

Liviu Pintileasa

Spectaculoasa varietate a mijloacelor de expresie adecvate trăsăturilor caracterologice și temperamentale în relațiile cu stăpânul său, cu Hangița sau cu Marchiza (Mihaela Trofimov), cu seducătoarea Justine (Corina Borș) și cu tânărul și nătângul Bigre (Adrian Ștefan) sau cu tatăl acestuia (Alin Florea), participarea afectivă viu colorată, sugerată fără cuvinte, în calitate de „spectator” la povestirile hangiței sau la pedepsirea marchizului (Alin Florea) grăbit să-și încredințeze averea unei prostituate (Corina Borș), prezentată de marchiză drept o ființă neprihănită, naturalețea fermecătoare din cucerirea tinerei Justine sau din scena devorării unei omlete pregătită „la vedere”, dar mai ales acea picătură de mister, de semnificație metafizică privind condiția creatorului și condiția umană, în general, pe care o răspândesc pașii lui, tăcerile, entuziasmul, îndoielile, protestele sau frământările lăuntrice, devenite prilej de surpriză și savuros comentariu pentru stăpânul său, reprezintă câteva dintre liniile de forță ale acestui rol greu de uitat, din demersul „multiomagial” al trupei brăilene sub bagheta lui Cristi Juncu.

pintileasa 2

Capacitatea de a se „reinventa” în cuprinsul acestui foarte bogat și complex univers de personaje întrupate până acum pe mai multe scene, cu regizori și parteneri diferiți, vădind însă o permanentă grijă pentru coerența raporturilor dintre mimică, frazare, gest sau mișcare și, în plus, o subtilă dezvăluire a propriei atitudini față de caracterele aduse pe scenă, fapt constatat de noi în chip îmbucurător și în cazul lui Jacques, sunt și ele premisele unei creații binecuvântată prin aplauzele entuziaste ale spectatorilor și demnă de interesul prietenilor fideli ai Revistei Teatrale Radio.

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

Gânduri la aniversare

costintuchilaCRONICA ROLULUIcronica rolului rubrica revista teatrala,diderot,ion parhon,ionuț vișan,jacques fatalistul,liviu pintileasa jacques si stapanul sau,mihaela trofimov,milan kundera
Cronica rolului, rubrică de ION PARHON Iubitorilor teatrului care mai cochetează uneori cu prejudecata barierelor valorice între Capitală și provincie, le recomand să își amintească de atâția și atâția actori eminenți care au spulberat sau care continuă să spulbere această prejudecată, afirmându-se cu argumentul faptelor pe ecranele memoriei noastre, invitându-ne...