de MARIANA CIOLAN

carte teatrul national chisinau petru hadarca

Ca multă lume, din discuțiile cu Petru Hadârcă în cursul câte unui interviu, în festivaluri și turnee, la câte o premieră bucureșteană unde semna regia, știam de mai multă vreme despre o monografie a Teatrului Național din Chișinău în pregătire, la care, în calitatea domniei sale de director al instituției și de actor al acestei trupe de peste trei decenii, se gândea intens, cu mare participare afectivă, vorbind despre ea ca despre o lipsă fundamentală, un gol identitar, o sarcină care-l absorbea, mistuitoare. Și iat-o, mai curând decât și-ar fi închipuit unii! Nu o carte, ci două masive tomuri de câte cinci sute de pagini. Socotite vârful editorial al anului 2016 al Editurii Cartier care le-a tipărit, conform presei de la Chișinău, care a întâmpinat în toamnă cele două volume dedicate Teatrului Național cu sintagme precum ”ediții-monument”, ”cărți-spectacol”. Este vorba despre culegerea de documente O cronică a Teatrului Național Mihai Eminescu din Chișinău. 1918–1930, ediție îngriită de Petru Hadârcă, și de Geneza Teatrului Național din Chișinău: 1818 – 1960, datorată cercetătorului și istoricului literar Iurie Colesnic. Ambele volume au ajuns la începutul anului în București și în Iași, în cadrul celui de-al patrulea Turneu ,,Teatru românesc la București, Iași și Chișinău”. Ca un dar menit să completeze la modul excepțional regalul artistic oferit de trupa basarabeană, nou semn îmbucurător sub deviza limbii române, o filă de cronică la timpul prezent a legăturilor reînnodate peste cele două maluri ale Prutului. În cele ce urmează, ne referim la prima dintre cărți și la prezentarea ei la Teatrul Național din București.

o cronica a teatrului national din chisinau petru hadarca

Cu toată încărcătura pozitivă produsă de spectacolele aduse de trupa din Chișinău anul acesta în ianuarie – În ochii tăi fermecători, insolita adaptare-restituire a prozei lui Gib Mihăescu, cea mai recentă premieră a teatrului în acel moment, și comedia Aveți ceva de declarat?, inspirată de Feydeau și croită impecabil ca o explozie de umor debordant după toate regulile de aur ale genului bulevardier, cu satisfacția de a fi descoperit prin ele încă o dată o trupă matură, dând dovadă de înaltă seriozitate, omogenă valoric în ambele spectacole, dezvoltate într-o limbă română curată și simțită, în așteptarea nu mai puțin incitantei revizitări a capodoperei lui Ion Druță, montarea cu Casa mare, pe care aveam să o aflu, ulterior, drept un spectacol proaspăt și tulburător – în dimineața ultimei zile a acestui turneu bucureștean, am mers la conferința domnului Petru Hadârcă. În foaierul de la Sala Pictură a Teatrului Național din București, un stand. Pentru cele două volume. Le răsfoiesc, mă bucur să le primesc cu gesturi de o princiară modestie de la Ghenadie Gâlcă, de parcă actorul nu ar fi păstrat nimic din aura cu care a strălucit pe scenă în cele două seri precedente…

petru hadarca 1

Petru Hadârcă

Pășesc în sală. Aproape în același timp cu dl. Ion Caramitru, directorul general al TNB, și cu doamna Ilinca Tomoroveanu, director artistic. Lume multă. Foarte multă. Scena e străjuită de un bust. Încă în întuneric. Intrare: Petru Hadârcă. Invadat de o emoție atât de puternică încât tehnicile de control exersate de actorul iscusit care s-a dovedit cu prisosință nu par să îl ajute cu nici un chip. În acest ”rol” de autor și de conferențiar, premiere absolute pentru domnia sa: ”Vă invit la un dialog pe care ne-am propus să îl avem, să ne cunoaștem mai bine, să ne apropiem de o bună parte a sufletului, a istoriei Teatrului Național «Mihai Eminescu». Din perioada interbelică, atunci când a luat el ființă grație și susținerii Teatrului Național din București”. Poartă sub braț volumul îngrijit de domnia sa. Lumina crește. Emoția ”conferențiarului” sporește și ea exponențial. La umbra acelei sculpturi, celebra lucrare a pictorului Paciurea dedicată lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, mărturie palpabilă a momentului de început al teatrului din Chișinău cu titulatura ”Național”: ”Argumentele, actele pe care le-am descoperit în Arhivele Naționale ale României vorbesc cu amănunte cutremurătoare de acel buletin sau pașaport al Teatrului Național din Chișinău pe care noi în perioada sovietică nu l-am cunoscut, iar din cauza cenzurii, a ideologiei ni se spunea că avem cu totul o altă istorie, că avem cu totul o altă identitate. De exemplu, într-o enciclopedie sovietică moldovenească din 1986, imaginea actualului Teatru Național este prezentată cu explicația că ea reprezintă o construcție a arhitecților sovietici din anii 1953–1954. De fiecare dată când abordam tema legată de istoria Teatrului Național, ni se spunea că am fost înființați și venim de la Tiraspol, din zona ocupată în acea perioadă de sovietici. Or, documentele pe care le-am descoperit în Arhivele de la București ne îndreptățesc emoția și mândria unei cu totul alte istorii, atât de frumoasă! La loc de mare preț, dovada inaugurării primei stagiuni, la 6 octombrie 1921, cu premiera cu Răzvan și Vidra, precedată de o ceremonie în cadrul căreia a fost dezvelit bustul acesta, care acum se află în Muzeul Teatrului Național din București, și e bine că a ajuns aici și s-a putut păstrat, bustul realizat în același an de marele sculptor Dimitrie Paciurea.”

Chisinau_Teatrul_National Sursa Biblioteca Nationala a României

Teatrul Național din Chișinău, fotografie de epocă. Sursa: Biblioteca Națională a României

Dincolo de genericul acelei conferințe sub cupola Naționalului bucureștean, Documentele – o putere imbatabilă în fața speculațiilor istorice, am regăsit același om tulburat de înalta sarcină pe care și-a impus-o, poate și mai tulburat, acum, odată împlinită în foarte bună măsură. Trece în revistă meritele, valoarea volumului-sinteză datorat lui I. Colesnic. Mărturisind însă în primul rând despre o dulce trudă, a domniei sale, despre ajutorul primit întru împlinirea părții sale de demers din această întreprindere cu adevărat istorică – și acasă, în sânul trupei, și la București între prieteni devotați, dedicați ideii îmbrățișate de domnia sa: ”Eu nu sunt cercetător, sunt un actor împătimit de teatru”, ne-a mărturisit Petru Hadârcă, amintind că mai întâi, înaintea acestui demers editorial, a fost gândul său de a constitui o arhivă a Teatrului Național din Chișinău. Și incitanta monografie a reputatului critic Leonid Cemortan, Teatrul Național din Chișinău – 1920–1935. Schiță istorică. Apărută în anul 2000 (Editura Epigraf), ea deschidea punți de înțelegere, dar lăsa căi încă neumblate. De aici imboldul de-a realiza propria carte, pe fondul întreținerii minciunii oficial ambalate, reiterate fără odihnă de majoritatea surselor sovietice și a celor care au urmat. ”În 1985 – amintește în continuare Petru Hadârcă – când m-am întors de la Moscova, de la studiile teatrale, și după o primă reprezentație pe scena Teatrului «Luceafărul», am fost chemați la Ministerul Culturii, unde ministrul de atunci ne-a atras atenția cu degetul arătător amenințător să nu vorbim prea românește. Acum, când am intrat în mileniul III, suntem nevoiți să ne confruntăm tot cu anumite declarații de același fel ale altor politicieni. N-am ținut niciodată conferințe, dar voi încerca să-mi deschid sufletul și să vă împărtășesc bucuria unor acte de identitate, a unor cronici frumoase care s-au păstrat aici la București, în Arhivele Naționale ale României , care ne îndreptățesc mândria pentru acel teatru înființat în octombrie 1921 la Chișinău, pe unde au trecut personalități marcante, de la început, chiar din prima stagiune susținută de directorul Teatrului Național din București, Victor Eftimiu, cu bani, cu costume, cu decoruri de la Teatrul Național. Bucuria cu care am avut sub ochi procese-verbale semnate de directorul Teatrului Național din Chișinău, care nu a fost altul decât George Topârceanu. În perioada anilor ’90 și, chiar mai recent, în 2000, ni se spune că la Chișinău n-a existat teatru românesc profesionist în perioada interbelică, ci doar amatori. Și susținînd contrariul, eram întrebat cu cât mă plătește România să apăr interesele ei  Mă plătesc o datorie și un adevăr pe care vreau să-l aflu! Amator să-l putem numi oare pe Costache Antoniu, care a fost 9 ani actorul Teatrului Național din Chișinău și a debutat aici în rolul Cetățeanului turmentat? De altfel, în opinia specialiștilor autentici, fotografia sa atât de cunoscută în acest rol este din spectacolul cu O scrisoare pierdută de la Chișinău […] Amator să îl numim pe Ion Livescu, care era și directorul Teatrului Național din Chișinău și directorul Teatrului Național din București și era și profesor la Conservator și făcea naveta între cele două orașe? Un amator să fie Aurel Ion Maican al cărui ordin de transfer de la Teatrul Național din Cernăuți semnat de Victor Ion Popa l-am descoperit între documentele anului 1928? Aurel Ion Maican a venit cu inițiativa de a moderniza scena teatrului nostru, și spiritul lui, cu zece actori a organizat un turneu de stagiu prin toată Europa. Împreună cu ei merg alte personalități ale teatrului. Între care pictorul-scenograf, nimeni altul decât Teodor Kiriakof, care a stat aici până în 1929 și se spune că a realizat o cortină pictată aidoma celei faimoase de la Iași, unde s-a transferat în 1930. Alte nume marcante erau prezente pe scena Teatrului Național din Chișinău, aici jucau Ion Brezeanu, C. I. Nottara, Maria Filotti. Și mulți alții… Într-un cuvânt, am ținut să vă împărtășesc bucuria descoperirii unei colaborări fructuoase București-Chișinău. Iată de ce ne-am dorit ca proiectele de colaborare pe care le avem acum cu TNB să devină o normalitate și o tradiție.” Ecoul în sală este puternic. Dialogul la care invită conferențiarul se înfiripă lesne, firesc, profund…

p hadarca la conferinta de la tnb

Petru Hadârcă la conferința de la Teatrul Național din București

Cu răsunetul acestor vibrante ”argumente”, îmi doresc să încep lectura cărții care se deschide chiar cu un detaliat Argument al îngrijitorului ediției, Petru Hadârcă. O cronică a Teatrului Național ”Mihai Eminescu” din Chișinău se referă la perioada cuprinsă între 1918, ”anul în care s-a produs Unirea și în care au fost atestate primele demersuri scrise pentru crearea unui Teatru Național românesc la Chișinău” și 1930, ”anul în care a fost pusă prima piatră de temelie la edificiul acestui teatru”. Documentele reproduse aici din Arhivele Naționale ale României consemnează momente importante din evoluția Teatrului Național românesc la Chișinău. Ele sunt prezentate în transcriere și în facsimil, în ordine cronologică, fără comentarii, ci doar însoțite de o sinteză a conținutului lor plasată la începutul fiecărui capitol. Documentele de natură administrativă – adrese ministeriale, avize felurite, petiții, note informative, decizii de numire în funcții etc., dând seama de statutul instituției, de crearea și evoluția ei structurală, sunt intercalate cu altele care reprezintă carnea, culoarea acestei osaturi, anume acte de tipul telegrame ori scrisori particulare și, mai ales un substanțial corpus de articole din ”Rampa”. Pe bună dreptate, autorul lucrării se declară ”de-a dreptul fascinat de spectacolul vieții culturale” din acest cotidian de teatru, literatură, artă, muzică și sport. Grație acestor articole, se oferă informații esențiale despre activitatea de zi cu zi a teatrului: politica repertorială, premierele în pregătire și nivelul estetic al spectacolelor, turnee, componenţa trupei etc. Cu o grijă a selecției lor care să permită imaginea diacronică suculentă a unei instituții vii, dar și situarea acesteia într-un context de tip sincronic la un anumit moment dat, prin includerea unor articole care, bunăoară, dezbat Legea teatrelor, rolul teatrului în sânul comunității, modalități de finanțare etc. În același balans echilibrat între diversele tipuri de surse, volumul probează faptul că și clădirea Teatrului Național, reprodusă în imagine pe coperta I a cărții, datează din perioada cercetată. Ținuta științifică a volumului este completată de un serios indice de nume, de fotografii inedite și este pusă în valoare de aspectul grafic elegant.

Teatrul Național Mihai Eminescu Chșinău

Teatrul Național ”Mihai Eminescu” din Chișinău

Cartea este edificatoare pentru țelul propus, acela de a identifica în perioada interbelică și în temeiul actului Unirii de la 1918 rădăcinile românești ale unei instituții al cărei urmaș de drept este actualul Teatrul Național ”Mihai Eminescu”, de a fixa momente definitorii în evoluția acestei instituții de cultură. Ea se constituie într-un veritabil și indubitabil ”pașaport”, a cărui primordială ”filă” o reprezintă acea Hotărâre de Guvern din 1921, semnată de ministrul Cultelor și Artelor din România, Octavian Goga, un certificat care legitimează înscrierea pe frontispiciul instituției de astăzi faptul că aceasta se află în a 95-a stagiune din istoria sa! O stagiune care, în spiritul demersului acelor înaintași, intelectuali și politicieni responsabili, s-a deschis în toamna lui 2016 cu Reuniunea Teatrelor Naționale Românești, cu oaspeți pe scena de la Chișinău veniți din București, Iași, Craiova, Sibiu, Cluj-Napoca, Bălţi, Cahul… Și cu acest volum proaspăt ieșit de sub tipar. În mod cert, o solidă și incitantă bază documentară pentru viitoare cercetări, menite să acopere alte pete albe din cunoașterea vieții teatrale basarabene. Este, de altfel, și îndemnul pe care îl transmite (şi explicit) însuși îngrijitorul acestui volum de documente, actorul și regizorul Petru Hadârcă.

Cronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea se deschide cu „Muzicanţii din Bremen”

Orădenii în festival

Premieră la Întâlnirile Internaționale de la Cluj-Napoca

Moartea pentru patrie sau râsu-plânsu… la bloc

Pledoarie pentru teatru

Aniversare Ștefan Mihăilescu-Brăila

Aniversarea a 10 de ani de audiții la Majestic

Bocsárdi László: „Dacă un spectacol de astăzi este și poetic, nu se strică teatrul”, interviu

Aura Corbeanu: „«Clipe de viață», un omagiu adus de artiști importanți din România colegilor lor”, interviu

„Adunarea păsărilor” la Teatrul „Țăndărică”

La Teatrul Excelsior, in focus: tinerii, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „«Bremen», un spectacol în viziune ludică”, interviu

Constantin Chiriac: „Noi suntem aici pentru dialog”, reportaj

Școlile și academiile de teatru împreună, cronică de festival

Un spectacol-eveniment: „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Ecouri FITS 2015, cronică de festival

Spectacolul-lectură la Teatrul „Nottara” – interviu cu Mădălina Negrea

Doina Lupu: „Gala Tânărului Actor – HOP 2015, o ediție cu multe noutăți”, interviu

Mircea M. Ionescu: „Există dramaturgie română. Trebuie doar să fie citită”, interviu

Luminița Puiuleț despre „Antisocial” și alte proiecte teatrale ale studenților sibieni

Alexandru Darie: „«The Bach Files», o poveste despre iubire și căutarea de sine”, interviu

Gala Tânărului Actor HOP în primele zile, reportaj

În căutarea actoriei în stare pură…, cronică de teatru

Festivalul de Teatru Scurt 2015, o ediție atipică, cronică de teatru

„Mai tare decât moartea e iubirea”, recital Emil Boroghină la Tel Aviv, interviu

Lucian Vărșăndan despre „Fuchsiada”, interviu

Petru Hadârcă: „Ne propunem să continuăm proiectul de teatru românesc pe ambele maluri ale Prutului”, interviu

„Omul din La Mancha” – celebrare pe scena FITO, interviu cu actorul Daniel Vulcu

Tragos – „un festival al iubirii de teatru”, interviu cu criticul de teatru Doru Mareș

Festivalul Tânăr de la Sibiu, interviu cu Adrian Tibu

Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași își onorează titlul de festival european, interviu cu Oltița Cîntec

Tudor Lucanu: „Îmi plac poveștile care să mă emoționeze mai întâi pe mine”, interviu

Liviu Timuș: „Teatrul a prins din nou viață, interviu

Festivalul Național de Teatru – în jurul scenei, cronică de teatru

La Teatrul „Nottara”, plăcerea lecturii continuă, cronică de teatru

Trupa Arcadia – două spectacole, două festivaluri, cronică de teatru

„Omul care mânca lumea” la Teatrul de Artă, cronică de teatru

George Albert Costea: „Un gen inedit deocamdată pentru Craiova”, interviu

Claudiu Goga: „«Dansând în noapte» este un spectacol care propune un stil”

Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov – scenă a dramaturgiei contemporane, cronică de festival

Aplauze pentru Lena… la București, cronică de teatru

Trupa românească permanentă din Oradea a împlinit 60 de ani!, cronică de teatru

Lucian Vărșăndan: „Spectacolul «De fapt e frumos» aduce în prim-plan o realitate specifică oamenilor tineri, dar nu numai lor”, interviu

Alexandru Gherman: Proiecte de film și teatru, interviu

Trupa Osonó încheie anul 2015 cu două reprezentaţii la Sfântu Gheorghe, interviu cu actorul și regizorul Fazakas Misi

În căutarea… anului dispărut, cronică de teatru

Vlad Cristache: „Învăluite în umor, problemele grave capătă o valoare mult mai mare”, interviu

Teatrul „Nottara” deschide anul teatral cu un spectacol de Alexander Hausvater, reportaj

„Să fim atenți cum construim prezentul!”, cronică de teatru

Turneul Teatrului Național din Chișinău la București, cronică de teatru

Matei Vișniec: „Fiecare fapt divers are un fel de etaj metafizic”, interviu

Sânziana Stoican: „Caut locul și oamenii cu care să spunem ceva prin spectacolele noastre”, interviu

Teatrul Național din București – între Centenarul Dada și Anul Shakespeare

În retortele trăirii: „Respiră” la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, cronică de teatru

Teatru la Arhiepiscopia Râmnicului – interviu cu Doina Migleczi

Lucian Sabados: „Am adus întotdeauna la București spectacolele pe care le consider reprezentative”, interviu

Curajul de a-ţi asuma alteritatea: „Eu, Oblio” la Teatrul „Ţăndărică”, cronică de teatru

În căutarea „Omului aproximativ”, cronică de teatru

Teatrul la Gala Premiilor Radio România Cultural

Debutul în teatru al regizorului Radu Jude, cronică de teatru

Concursul New Drama prinde contur scenic: „Umbre” la Teatrul Excelsior, cronică de teatru

Doru Mareș despre Festivalul Internațional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru”, interviu

Laura Vlad: „Din dorința de schimbare, putem deveni avizi de putere”, interviu

Deschiderea Festivalului Internațional Shakespeare Craiova, 2016, reportaj

Agenda Festivalului Shakespeare (1) 

Agenda Festivalului Shakespeare (2) 

Agenda Festivalului Shakespeare (3) 

Agenda Festivalului Shakespeare (4)

La Teatrul Național din Timișoara – o stagiune sub semnul diversității

Ada Lupu: „Teatrul este cea mai bună formă de a intra repede în hainele timpului”, interviu

Trupa de teatru școlar NIL la 20 de ani de existență, interviu cu Lucian Vărșăndan

„Oameni obișnuiți” deschide seria premierelor de primăvară la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, interviu cu actrița Ofelia Popii

Sub zodie orădeană: Gala UNITER în 2016

Liceenii au dat… relief pasiunii pentru teatru, cronică de festival

Călin Mocanu: „Festivalul «Teatru, stradă și copil» – puncte forte pe harta culturală a Capitalei, interviu

Actorul Bálasz Attila despre Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara, interviu

Mc Ranin: „Tema Festivalului «Babel» 2016 este corpul”, interviu

Sfârşit de partidă pentru un strălucit… început, cronică de teatru

Arhiva rubricii Cronică de festival – 6 cronici despre Festivalul Internațional de teatru de La Sibiu, ediția 2016

„Povestea alfabetului”, un dar la începutul vacanței, cronică de teatru radiofonic

Paul Chiribuță: „Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la Suceava, o mare sărbătoare a teatrului studențesc european”, interviu

O probă de maturitate: „Incendii” de Wajdi Mouawad, la „Bulandra”, cronică de teatru

Gáspárik Attila: „Într-un teatru național, valorile trebuie păstrate, dar regândite”, interviu

Startul festivalurilor autumnale se dă anul acesta la Timişoara

La Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, Shakespeare – o continuă aventură spirituală, cronică de teatru

Miklós Bács: „La Gala HOP, aș vrea să văd actori care să-și clarifice poziția de artiști independenți, creativi”, interviu

„Teatrul și frica”, cronică de carte

Cazul „Nottara”: Final fericit pentru un nou început

UnTeatru. Povestea merge mai departe, cronică de festival

Simplitate și adâncime, cronică de teatru radiofonic

Chris Simion: „În teatrul independent, experiment înseamnă laborator”, interviu

„Călătorie dansantă” alături de Cosmin Manolescu

O celebrare marca UNDERCLOUD, cronică de festival

Arhiva Gala HOP

Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea, 2016, interviu cu Victoria Balint

Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

Daniel Vulcu: Scena orădeană la o nouă întâlnire cu Victor Ioan Frunză, interviu

În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj, cronică de festival

Viorica Samson Manea despre regizorul Aureliu Manea, interviu

Vlad Cristache: „«Suflete moarte» de Gogol, un roman de mare actualitate”, interviu

Citiți-ne, poftiți la teatru!

Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava – anul 1, interviu cu Carmen Veronica Steiciuc

Dedicație cu dragoste: Miriam Răducanu, cronică de festival

Maria Zărnescu: „Un festival este un creuzet alchimic”, interviu

Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative, cronică de carte

Deschiderea primului teatru țigănesc din România, interviu cu Mario Grosu

Eliza Noemi Judeu: „Remodelarea trupei Teatrului «Bacovia» din Bacău este obiectivul meu major”, interviu

În oglinda sufletului, cronică de teatru

Liviu Timuș: „Tinerii actori, acești copii ai unui Dumnezeu mai sărac, trebuie ajutați”, interviu

Helmut Stürmer a primit Premiul „Vlad Mugur” la Festivalul „Interferențe”

Festivalul „Interferențe” a împlinit zece ani, interviu cu Tompa Gábor

Emil Boroghină despre Anul „Shakespeare – 400” în România, interviu

Bucurie și speranțe redeșteptate

Caruselul premierelor la Teatrul Național din Cluj-Napoca, interviu cu Ștefana Pop Curșeu

S-a născut un autor dramatic, reportaj

Anul 400. Shakespeare trăiește!

Centrul Independent Coregrafic LINOTIP lansează primele spectacole, interviu

Vlad Cristache: ”Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind este poate cel mai important text despre adolescență din dramaturgia universală, interviu

Alexandru Mâzgăreanu: ”«Somnambulism» este o metaforă care se referă la o întreagă societate”, interviu

Adrian Roman: ”«Yen», un spectacol pe o temă provocatoare”, interviu

Controversa de la Valladolid… a ajuns la Timișoara, cronică de teatru

”Întâlniri la arlechin”, cronică de carte

logo-revista-teatrala-radio3Vezi și: Arhiva rubricii Cartea de teatru

costintuchilaCARTEA DE TEATRUc i nottara,costache antoniu,Editura Cartier,George Topârceanu,Ion Brezeanu,Ion Maican,Iurie Colesnic,maria filotti,O cronică a Teatrului Național Mihai Eminescu din Chișinău. 1918–1930,petru hadarca,prut,reuniunea teatrelor nationale romanesti,Teatrul Național din Bucureștiâ,Teatrul Național ”Mihai Eminescu” din Chișinău,victor ion popa
de MARIANA CIOLAN Ca multă lume, din discuțiile cu Petru Hadârcă în cursul câte unui interviu, în festivaluri și turnee, la câte o premieră bucureșteană unde semna regia, știam de mai multă vreme despre o monografie a Teatrului Național din Chișinău în pregătire, la care, în calitatea domniei sale de...