de COSTIN TUCHILĂ și PUȘA ROTH

Napasta Caragiale documentar Costin Tuchila Pusa Roth

Duminică, 29 ianuarie 2017, la ora 14.00, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați Năpasta de I. L. Caragiale. Regia artistică: Constantin Moruzan. În distribuție: Boris Ciornei, Alexandru Azoiței, Emil Botta, Olga Tudorache, Gheorghe Soare, Traian Moraru. Regia de studio: Ion Prodan. Regia tehnică: Ion Mihăilescu. Înregistrare din anul 1964. În completarea programului: 1 Aprilie (monolog) de I. L. Caragiale. Regia artistică: Ion Vova. Interpretează: Dem Rădulescu. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: Ion Mihăilescu. Înregistrare din anul 1979.

Caragiale revista teatrala radio

I. L. Caragiale

În numărul din 18 decembrie 1889, ziarul ”Românul” anunţa că I. L. Caragiale a terminat o piesă nouă, intitulată Năpasta. În numărul pe ianuarie 1890, revista ”Convorbiri literare” publică această piesă napasta convorbiri literareîn două acte.

Reprezentată, în premieră, sâmbătă 3 februarie 1890, la Teatrul Național din București, împreună cu Vicleniile lui Scapin de Molière, Năpasta a fost primită cu răceală, iar cronicile, cele mai multe, au fost defavorabile. După al patrulea spectacol, a fost scoasă din repertoriu. În spectacolul de la București jucau Grigore Manolescu (Dragomir), C. Mărculescu (Gheorghe), Constantin Nottara (Ion), Aristizza Romanescu (Anca). Doar în parte, insuccesul a fost pus pe seama faptului că piesa ar fi fost prost jucată, pentru că de fapt criticile vizau lipsa de autenticitate, ajungându-se chiar la afirmația aberantă că țăranii lui Caragiale nu sunt români, ci muscali, că, după spectacol, cum zicea Duiliu Zamfirescu, rămâi cu un sentiment de ”răceală umedă” ș.a.m.d. Aristizza Romanescu avea să spună mai târziu că în Năpasta s-a întâlnit ”cu cel mai mare nesucces” din carieră, pe care îl prevăzuse, dar cedase rugăminții lui Caragiale care îi spunea că nu are cui să-i dea rolul, ”cuvinte blestemate”, considera actrița. Grigore Manolescu și Nottara făcuseră însă în Năpasta mari creații actoricești.

caragiale aristizza romanescu napasta

Caragiale și Aristizza Romanescu

La scurt timp după premieră, piesa apare în volum la Editura Haiman, cu aceeași dedicaţie din ”Convorbiri literare”: ”Dnei Ana T. Maiorescu”. La începutul lunii mai, Caragiale pleacă la Iaşi pentru a pregăti spectacolul cu Năpasta. Premiera a avut loc pe 11 mai 1890. În distribuție: Aristizza Romanescu, Grigore Manolescu, Gh. Cîrjă. La Iași spectacolul s-a reluat în 1894 și 1899, apoi a dispărut complet de pe afișe, așa încât, cum a remarcat Şerban Cioculescu, piesa nu a mai fost jucată până la sfârșitul primului război mondial.

În epocă, printre susţinătorii dramei se numără G. Ionescu-Gion şi tânărul critic şi istoric Nicolae Iorga, care, la 19 ani, debutează cu o cronică favorabilă în ziarul lui Gh. Panu, ”Lupta” din 18 februarie 1890. Caragiale i-a trimis un exemplar din Năpasta cu următoarea dedicație: ”Criticului inteligent și conștiincios care a binevoit, ca om rar ce este, întâi să citească Năpasta și să gândească asupra ei, și apoi s-o critice.”

teatrul-national-din-bucuresti cca 1890

Teatrul Național din București, cca. 1890

Cu volumele Teatru, apărut în 1889 la Socec şi Năpasta, Caragiale candidează pentru premiile ”Năsturel-Herescu” şi ”I. Eliade Rădulescu”, oferite de Academia Română. După raportul defavorabil al lui B. P. Hasdeu şi apărarea lui Iacob Negruzzi, urmează rechizitoriul lui Dimitrie A. Sturdza şi votul de respingere în şedinţa din 14 aprilie 1891 (cu 20 de voturi contra, 3 pentru). Rolul cel mai important în dezavuarea operei scriitorului l-a jucat liberalul Dimitrie A. Sturdza, care l-a acuzat, declarând sentenţios că dramaturgia lui ar fi imorală şi antinaţională.

Se poate afirma că Năpasta a fost prima piesă românească jucată într-o limbă străină. La data de 30 decembrie 1895 s-a jucat la Cernăuţi, tradusă în limba germană de Adolf Last. Aceeași traducere a stat și la baza spectacolelor de la Berlin și de la Leipzig, din anul 1902, pe afiş apărând însă titlul Anca. Un an mai târziu, Năpasta se va juca la Budapesta, în limba maghiară, iar în anul 1918 la Magdeburg în traducerea lui Mite Kremnitz.

Pentru Năpasta, în 1901, Caragiale este acuzat de plagiat, urmând un răsunător proces, cu lungi dezbateri, celebru în literatura română, autorul dramei acuzându-l pe Caion de calomnie.

Nici în anii 1940–1960, drama Năpasta nu a fost privilegiată. La Naționalul bucureștean ea va fi montată abia la sfârșitului deceniului al șaselea, în 1959 (premiera: 24 octombrie), de Miron Niculescu, avându-i în distribuție pe Marietta Anca și Irina Răchițeanu-Șirianu (Anca), Emil Botta în rolul lui Ion, Toma Dimitriu (Dragomir), Emil Liptac și Grigore Nagacevschi (Gheorghe). Astfel spectacolul teatrului radiofonic de la mijlocul deceniului al șaselea fusese mai mult decât binevenit.

constantin-moruzan

Constantin Moruzan

După patru ani de la difuzarea primei serii a comediilor lui Caragiale în regia lui Sică Alexandrescu (decembrie 1951–ianuarie 1952), Constantin Moruzan monta la Teatrul radiofonic drama Năpasta, distribuindu-i pe Nicolae Sireteanu (Dragomir), Constantin Codrescu (Gheorghe), George Calboreanu (Ion), Aura Buzescu (Anca), Tiberiu Simionescu (Crainicul). Această  primă înregistrare cu Năpasta s-a difuzat în premieră în 22 ianuarie 1956, la ora 18.00, la Radio România I. Anii 1950–1970 sunt dominate de montările regizorilor Mihai Zirra, Constantin Moruzan și Paul Stratilat. Versiunea dramei lui Caragiale, apărută și pe CD la Editura Casa Radio este una în manieră tradițională, cu povestitor, literaturizată, chiar cu aspect nuvelistic la început. Colaborator statornic al teatrului radiofonic în anii ’50–’60, realizând aici multe dintre marile sale creaţii interpretative, George Calboreanu este distribuit în rolul lui Ion.

napasta caragiale grafica costin tuchila

În 1964, același regizor, Constantin Moruzan, avea să realizeze o a doua versiune, cu o altă distribuție și substanțial diferită față de prima, renunțând la formula cu comentator, ceea ce conferă spectacolului mai multă teatralitate, apropiindu-se de stilul montărilor moderne, inclusiv prin jocul actorilor: Boris Ciornei (Dragomir), Alexandru Azoiței (Gheorghe), Emil Botta (Ion) care juca rolul la Teatrul Național din București începând din 1959, Olga Tudorache (Anca), Gheorghe Soare (Un țăran), Traian Moraru (Alt țăran). Premiera s-a difuzat miercuri 14 octombrie 1964, la ora 10.03, pe programul I. Ion rămâne una dintre interpretările de neuitat ale lui Emil Botta, care joacă hipnotic, în transă, conferind personajului o dimensiune parcă de erou dostoievskian. Se observă, o dată în plus, că Năpasta este mai întâi de toate o dramă psihologică, rivalizând cu creații similare din literatura și teatrul universal, ceea ce nu fusese observat la premiera din 1890, tratată cu superficialitate și răutate. Plină de expresivitate și nuanțe adecvate în construirea personajului este interpretarea Olgăi Tudorache, Anca.

Timp de mai bine de patru decenii, montările lui Constantin Moruzan au fost singurele versiuni ale dramei lui Caragiale la teatrul la microfon. Consecvent programului său repertorial și ideii de a oferi unor generații diferite de actori și regizori ocazia de interpreta titluri de referință din dramaturgia națională și universală, Teatrul Național Radiofonic a reluat în anii din urmă drama Năpasta. În 2006 (premiera: 5 februarie, ora 19.00, Radio România Cultural), regizorul Gavriil Pinte a oferit o nouă versiune, cu Petre Nicolae (Dragomir), Ion Grosu (Gheorghe), Gheorghe Visu (Ion), Rodica Negrea (Anca).   

caragiale napasta judecata anca dragomir ion

Cea mai recentă montare a dramei Năpasta datează de la sfârșitul anului 2011 și poartă semnătura regizorului Dan Puican. În distribuție: Mihai Constantin (Dragomir), András Demeter (Dragomir), Horațiu Mălăele (Ion), Mariana Mihuț (Anca), Gheorghe Pufulete, Ștefan Huluba (Sătenii). Spectacolul a fost difuzat în premieră în 17 decembrie 2011, la ora 23.00, la Radio România Actualități. ”Lectura contemporană a piesei – citim în ”Cronica Română” – dezvăluie un Caragiale universal, cultivat nu pe dimensiuni şi detalii nesemnificative, ci pe esenţă, substanţă, expresivitate, introspecţie, stil şi reală originalitate. Originalitate care provine şi din simbioza extraordinară a echipei de actori: dorinţa răzbunării, spiritul justiţiar, dominante la Anca (Mariana Mihuţ), vinovăţia, brutalitatea, dar şi sentimentul remuşcării care-l încearcă pe Dragomir (Mihai Constantin), onestitatea şi integritatea lui Gheor­ghe (András Demeter) şi, în fine, delirul mistic şi tot chinul lui Ion (Horaţiu Mălăele) sunt redate im­pecabil, rezultatul fiind un spectacol viu, percutant, încărcat de pasiuni puternice, de procese psihologice profunde, de patosul lucidităţii, de adevăr artistic şi de stări ce se transmit, fără îndoială, şi ascultătorului.”

 Năpasta de Ion Luca Caragiale, film documentar. Realizatori: Costin Tuchilă și Pușa Roth. Regia de montaj: Dana Lupu. Imaginea și montajul video: Adrian Jumugă. Proiect special ”Centenar Caragiale”. Producție a Radio 3 Net „Florian Pittiș”, octombrie 2012.

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

logo revista teatrala radioVezi: Emil Botta, la rubrica Remember de Annie Muscă

Arhiva Teatrul Național Radiofonic

Pușa Roth

Pușa Roth

costin tuchila

Costin Tuchilă

costintuchilaCARAGIALEAristizza Romanescu in Napasta,Caragiale si Caion,casa radio,constantin moruzan,costin tuchilă,dan puican,emil botta,george calboreanu,horațiu mălăele,i l caragiale,Iacob Negruzzi,Irinia Răchițeanu-Șirianu,mihai constantin,miron niculescu,Mite Kremnitz,năpasta,olga tudorache,pusa roth
de COSTIN TUCHILĂ și PUȘA ROTH Duminică, 29 ianuarie 2017, la ora 14.00, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați Năpasta de I. L. Caragiale. Regia artistică: Constantin Moruzan. În distribuție: Boris Ciornei, Alexandru Azoiței, Emil Botta, Olga Tudorache, Gheorghe Soare, Traian Moraru. Regia de studio:...