Spectator, ca la teatru – rubrică de RĂZVANA NIȚĂ

spectator ca la teatru rubrica de razvana nita revista teatrala radio

rubrica spectator ca la teatru revista teatrala radioEducaţia bărbatului începe din pruncie şi nu se termină toată viaţa. De ce? Pentru că de la „incidentul” cu coasta, are în permanenţă o Evă lângă el. Aceasta se metamorfozează în funcţie de necesităţi, în mamă protectoare, mamă vitregă, vrăjitoarea cea rea, muză inocentă, scorpie veninoasă, procuror şef, gospodină, mamă, bunică, parteneră de tabinet şi, către final, o inexplicabilă şi persistentă durere în coaste („Alo, nu dulce! Nu sărat! Nu iute! Nu carne! Ia mâna de pe pahar! Nu plin! Nu vin! Bere? La diabetul tău? Unde te uiţi? Ce ai băgat în gură? Ţi-ai făcut exerciţiile? Ţi-ai luat pastilele, tensiunea, lista de cumpărături? Tu nu eşti atent când vorbesc. Ce faci, dormi? Scularea! Trezirea! Înviorarea!”). 

Pentru bărbat, femeia este totul: nutriţionist, antrenor de fitness, poliţia modei şi, mai ales, o permanentă sursă de surprize. Căci, spre deosebire de bărbat, femeia adoră surprizele. „Ce mi-ai cumpărat? Nimiiiiiiiic???? Tu nu ştii ce zi e azi? Tu uiţi ce făceam/eram/spuneam acum un an pe vremea asta? Tu nu mai ţii minte chiar nimic? Tu nu mă mai iubeşti. Tu nu mă meriţi. Mă duc la mama.” 

femeie nervoasa

Pentru o mai succintă caracterizare am împărţit femeile în trei categorii: geloasa, hiperactiva şi apatica. Dacă dumneavoastră, doamnelor, nu vă regăsiţi în niciuna, vă asigur că e numai o chestiune de timp. Aşadar…

1. GELOASA. Ar fi putut fi un tenace detectiv particular. Pentru ea nu contează atât de mult că bărbatul e posibil să o înşele, ci faptul că ea se prinde prima, că are intuiţii juste, că delictul se confirmă. Ea îşi adulmecă bărbatul încă de la intrarea în casă. „Stop! De unde vii? Stop! Taci? De unde vii, te întreb? Stai, ştiu tot. Ce e firul ăla de păr cărunt pe tâmpla ta dreaptă? A, e al tău… Întoarce-te! Dezbracă-te de palton! Ce stai ca un popândău? De ce eşti trist? De ce zâmbeşti? Ia, respiră! Ai băut? Eşti beat? De ce râzi? De mine? Ce sună? Ai telefon nou? A, eu ţi l-am luat? Nu era galben? Să zicem că te cred. De ce-ai respins apelul? Cine era? Care şefă?” Viaţa cu ea e un interogatoriu sau vorba unui hit, „Viaţa mea cu tine-i/Meci de box cu 12 reprize pline”.

femei sporturi extreme

2. HIPERACTIVA. Mereu în trend, amatoare de sporturi extreme, obsedată de siluetă, eco, pop art, vintage, vegan, horticultură, pomicultură, etnocultură, starea rezervaţiilor naturale, a animalelor rare sau pe cale de dispariţie, militantă, activistă, feministă. Iubeşte natura, copiii altora şi câinii fără stăpân. Pentru ea partenerul de viaţă trebuie să fie o îmbinare perfectă între prinţul William al Marii Britanii, Moroşanu alias Moartea din Carpaţi şi Adrian Cioroianu. „Te-ai cântărit? Ai băut infuzia? Ai citit articolul pe care ţi l-am trimis pe email? Nu ăla cu tigrul siberian, ăla cu celulele stem. Păi, şi? Nu facem şi noi? Gata. A dat firul ierbii, că sunt alergică la polen, la nervuri pe mine din jogging şi urzici nu mă mai scoţi. Vrei tradiţii, du-te la soacră-mea! Poate te strici la loc după ce am reuşit să te repar, să te aduc la nivelul exigenţelor actuale. Nu mai mânca, domne, ciocolată că la noapte iar numeri oi. Ia uite, cu alune! Măi, măi, tu eşti chiar inconştient? Treci pe balcon şi fă repede 10 tracţiuni!”. Viaţa cu ea e o eternă olimpiadă. Mare brânză nu câştigi. Important e să participi. Cu entuziasm şi însufleţire. Coubertin săracu’ sigur a fost o victimă.

femeie apatica

3. APATICA. De regulă e anemică, alergică şi mereu în curs de descoperire a noi afecţiuni. „Închide, dragă, uşa, nu simţi că e curent? Iar mă umflu. Ce-i cu florile alea? Ia-le de aici! Ce Mărţişor? Uiţi că sunt alergică la polen, la nervuri şi la pistil? Ce imortele? Hai, nu fi obraznic! Ai venit cu gălăgia? Am nevoie de linişte. Pune şi tu CD-ul cu Brahms. Aoleu, mai încet!!! Ia uite ce praf e pe CD player-ul ăla. Tu vrei să îmi apară iar pete? Nu şterge acum că mă bagi la Babeş! Închide muzica aia că mă doare capul!”. Viaţa cu ea e un sanatoriu de boli nervoase. Fără scăpare. Fără vindecare. 

Domnelor, nu mă judecaţi prea aspru. Rândurile de mai sus se constituie într-un gest de solidaritate cu toţi bărbaţii chinuiţi în această săptămâna de „obligaţia” de a-şi sărbători doamnele şi domnişoarele. Imaginaţi-vă că în viaţa fiecărui bărbat există: o mamă, o soacră, o soţie, o fiică, colege de serviciu, tanti de la bancă, de la asigurări, tanti medic de familie, învăţătoarele/educatoarele/dirigintele copiilor, colegele băieţelului, fostele iubite (că nu se ştie niciodată), tanti administrator de bloc etc. etc. etc. 

bomboane martisor

Vecina mea îmi spunea dimineaţă: „Să se chinuie că şi noi ne chinuim să îi aducem pe lume. Să cheltuiască, că şi noi am cheltuit să îi ţinem în şcoli şi să îi facem oameni. Că altfel bărbatul e duşmanul femeii, să ştiţi de la mine. În săptămâna asta încheiem un armistiţiu. Dar să nu îmi vină cu mărţişoare borşite sau chicioase că i le înfig în ochi. Şi să nu văd zambile. Eu sunt om de trandafiri la 10 lei firu’, nu aşa. Plus o cutie de bomboane de ciocolată cu vişine. Apropo, te servesc?” 

Intru în casa călăului, empatizând clandestin cu victima care nu e nicăieri. Mai mult ca sigur, mişună bezmetic prin oraş încercând să onoreze perioada de armistiţiu. 

Vişinele din bomboane mi se urcă la cap.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

Grafică de Costin Tuchilă

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Eugenio Barba sau Omul în diversitatea lumii, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

costintuchilaSPECTATOR, CA LA TEATRUbabeș,clandestin,femei,martisoare,polen,proză umoristică,răzvana niță,spectator ca la teatru,sporturi extreme,tabletă
Spectator, ca la teatru – rubrică de RĂZVANA NIȚĂ Educaţia bărbatului începe din pruncie şi nu se termină toată viaţa. De ce? Pentru că de la „incidentul” cu coasta, are în permanenţă o Evă lângă el. Aceasta se metamorfozează în funcţie de necesităţi, în mamă protectoare, mamă vitregă, vrăjitoarea cea...