Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

pescarusul cehov cronica de teatru tv ani bradea

cronica de teatru tv siglaAșa își descria Cehov piesa pe care o scria în 1895, în căsuța sa din mijlocul livezii de vișini, prima dintre cele patru mari piese cehoviene, intitulată Pescărușul și pusă în scenă, pentru prima dată, un an mai târziu.

Parte din acțiunea piesei devine premonitorie pentru dramaturgul aflat la început de drum, într-un fel reacția sa, datorată impactului spectacolului asupra publicului, seamănă până la identificare cu a personajului Konstantin Gavrilovici Treplev din Pescărușul. Treplev este un tânăr scriitor care-și prezintă noua piesă,  încercarea sa de a crea o formulă teatrală inovatoare, în fața unui public restrâns de cunoscuți, dar cu atât mai exigenți. Reacția lor critică, în special a mamei sale,  cunoscută actriță, îl determină pe acesta să părăsească adunarea înainte ca Nina, o tânără care aspiră să devină actriță, să-și încheie interpretarea. În 1896, la premiera spectacolului, tracul actriței din rolul Ninei, Vera Komisarjevskaia, considerată cea mai bună actriță din Rusia și care și-a pierdut efectiv vocea în fața ostilității publicului, l-a determinat pe Anton Pavlovici Cehov să părăsească sala și să rămână pentru ultimele două acte în spatele scenei. Următoarele reprezentații însă au fost mult mai bine primite, iar montarea piesei la Teatrul de Artă din Moscova, creat în 1898, s-a dovedit a fi un adevărat triumf. Producția regizorului Konstantin Stanislavski a rămas în istoria teatrului rusesc ca unul dintre cele mai mari evenimente, constituind un punct de referință în evoluția dramaturgiei mondiale. Teatrul de Artă din Moscova poartă pescărușul ca emblemă, celebra producție construindu-i practic identitatea.

a p cehov

A. P. Cehov

Luni, 29 septembrie 2014, Televiziunea Română a difuzat pe programul 2 o montare memorabilă a spectacolului Pescărușul de A. P. Cehov, în regia regretatului Petre Sava Băleanu. Traducerea este semnată Radu Teculescu, iar distribuția ne oferă un adevărat regal teatral: Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Valeria Seciu, Octavian Cotescu, Dan Nuțu, Mihaela Murgu, Cornel Coman, Virgil Ogășanu, Dan Nasta și alții.

vera komissarzhevskaya

Vera Komisarjevskaia

Piesa se desfășoară în patru acte și are drept temă principală conflictul artistic, dar și romantic, dintre patru personaje: Irina Arkadina, o actriță de succes aflată în vârful carierei sale, Nina, o tânără aspirantă la statutul de actriță, faimosul scriitor Trigorin, iubitul Irinei Arkadina și Konstantin Treplev, fiul cunoscutei actrițe și tânăr creator de piese experimentale. De fapt conflictul romantic e mult mai extins, încă din primul act conturându-se mai multe triunghiuri sentimentale: profesorul Medvedenko o iubește Mașa, fiica administratorului moșiei, dar aceasta este îndrăgostită de Treplev, care o curtează însă pe Nina, aceasta la rândul ei este atrasă de Trigorin, personaj care este într-o relație cu Irina Arkadina. Aceste încurcături amoroase vor complica foarte mult relațiile dintre personaje. Pentru că adevărata rivalitate pe care Cehov vrea să o supună atenției cititorului este cea dintre artistul consacrat și cel aflat la început de drum, dornic de afirmare. Treplev îndrăznește să-și prezinte în fața invitaților aflați la moșia unchiului său, printre care mama sa, actrița Irina Arkadina și iubitul acesteia, cunoscutul scriitor Trigorin, cea mai nouă piesă scrisă și regizată de el. Interpreta este Nina, o fată care locuiește pe o moșie învecinată și care, în ciuda interdicției părinților săi, dorește să devină actriță. Piesa lui Treplev intenționează să creeze o nouă formulă teatrală și presupune o bogată simbolistică, neînțeleasă însă de publicul spectator. În special de Irina Arkadina, cea care consideră producția ca fiind o glumă și izbucnește în râs, reacție ce-l determină pe tânărul scriitor să plece înainte ca Nina să-și isprăvească rolul. Acesta este momentul de debut al conflictului dintre cele patru personaje. Pe de o parte tânărul scriitor împotriva scriitorului de succes, arogant și sigur pe el, care-i va fura și iubirea Ninei. Dragostea lui pentru tânăra fata va rămâne neîmplinită deoarece aceasta încearcă să-l impresioneze pe faimosul Trigorin mărturisindu-i că i-a citit toate cărțile și, ulterior, își declară devotamentul prin citate măgulindu-i acestuia orgoliul. Atras de tinerețea și frumusețea fetei, după fuga ei de acasă pentru a deveni actriță, Trigorin va trăi împreună cu aceasta o vreme, aventură sfârșită foarte trist. Nina nu reușește să ajungă o actriță de succes, copilul conceput din această dragoste va muri și scriitorul o părăsește în final pentru a se întoarce la Irina Arkadina. Pe de altă parte, cunoscuta actriță Irina Arkadina este geloasă pe tinerețea și frumusețea Ninei, care însă, în ciuda acestor atuuri, nu-i va putea egala niciodată succesul de scenă. În finalul piesei Nina, ajunsă actriță într-o trupă neînsemnată de provincie, are o ultimă întâlnire cu Treplev, întâlnire în care își exprimă dezamăgirea pentru eșecul vieților lor, apoi dispare în neantul unei existențe anonime. În urma acestei întâlniri, Treplev, căruia i se publicaseră între timp câteva povestiri, se sinucide, sau cel puțin asta ne lasă să înțelegem împușcătura din final.

alexei savrasov primavara timpurie 1868

Alexei Savrasov, Primăvară timpurie, 1868

Cehov lasă intenționat unele aspecte neelucidate, tocmai pentru a-i da cititorului prilejul să-și construiască propria versiune. Nu știm exact ce se întâmplă cu Nina, tot așa cum nici împușcătura din final nu e sigur că i-a adus moartea lui Treplev, sau doar l-a rănit grav. Nu cunoaștem motivul pentru care cei doi tineri nu reușesc să răzbată și nu ating succesul în cariera lor. Nu știm dacă Nina sau Treplev erau lipsiți de talent sau doar de noroc, tot așa cum nu știm nici dacă succesul Irinei Arkadina sau al lui Trigorin se datorează unor înzestrări de excepție sau doar unor conjuncturi favorabile. Rivalitatea constă până la urmă în faptul că fiecare își dorește ceva ce are celălalt, unii glorie și strălucire, alții tinerețe și frumusețe. Drama creatorului însă răzbate dincolo de acțiunea piesei. Pentru că odată pornit pe acest drum, al creației, artistului îi este imposibil să se oprească și cu neputință să schimbe calea. Oriunde ar duce ea, chiar dacă totul s-ar putea sfârși brusc, întocmai ca zborul pescărușului împușcat de Treplev și dăruit Ninei, spre stupefacția și confuzia acesteia, care nu-i pricepe gestul. „Sunt un pescăruș”, repetă Nina în finalul ultimei discuții a celor doi tineri, având brusc revelația semnificației întâmplării din actul întâi. „Nu, nu e asta… Eu sunt actriță… Acum știu, înțeleg, Costea, că în ceea ce facem noi, ori că am juca pe scenă, ori că am scrie, principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura.”

gina-patrichi-victor-rebenguc-valeria-seciu-dan-nutu

Fotografii din spectacol. Sursa: TVR

Având în vedere distribuția de excepție, jocul actorilor aproape că nu are nevoie de nicio evocare. Dan Nuțu în Konstantin Gavrilovici Treplev și Victor Rebengiuc în Boris Alexeevici Trigorin se remarcă prin profunzimea interpetărilor. Actorii dau viață personajelor într-un mod firesc, identificându-se cu acestea până într-atât încât lasă spectatorul să pătrundă dincolo de imagine, să înțeleagă mecanismele unui caracter superficial și meschin, în cazul personajului Trigorin, sau ale unei frământări și lupte interioare fatale, în cazul lui Treplev. Dar preferatele mele în acest spectacol sunt rolurile feminine. Gina Patrichi este fără discuție la înălțime interpretând-o pe Irina Arkadina. De altfel pentru o extraordinară și talentată actriță, rolul unei actrițe nu poate fi decât ridicarea mingii la fileu. Cea mai bună interpretare din spectacol, în accepțiunea mea, îi aparține Valeriei Seciu, în Nina. Transformarea radicală, de la copila ingenuă din primul act, trecând prin etapa femeii îndrăgostite, capabilă de toate șiretlicurile specifice acestei ipostaze, pentru a-și împlini iubirea dar și visul vieții, acela de a deveni actriță, culminând cu gravitatea din final a rolului și profunzimea mesajului transmis fac, fără îndoială, din jocul Valeriei Seciu, poate cea mai cehoviană dintre actrițele noastre, unul memorabil. Pentru că „principalul nu e gloria, nu e strălucirea […] ci puterea noastră de a îndura” și, îmi permit eu să completez, de a înțelege.

ani bradea

Ani Bradea

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru tv

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVani bradea,cronica de teatru tv,gina patrichi,nina,pescărușul,petre sava băleanu,stanislavski,teatrul de arta moscova,treplev,trigorin,valeria seciu,Vera Komisarjevskaia,victor rebengiuc
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA Așa își descria Cehov piesa pe care o scria în 1895, în căsuța sa din mijlocul livezii de vișini, prima dintre cele patru mari piese cehoviene, intitulată Pescărușul și pusă în scenă, pentru prima dată, un an mai târziu. Parte din acțiunea piesei devine...