Cronică de teatru de PUȘA ROTH

cronica o noapte furtunoasa arte dell anima pusa roth

Teatrul Arte Dell’Anima de pe strada Făinări, nr. 17D pare, la prima vedere, unul de buzunar, dacă ne raportăm la alte teatre particulare din Capitală, în privința spațiului, se înțelege. Spre acest teatru am pornit de curând la întâlnirea cu Domnul Caragiale, mai precis cu piesa sa O noapte furtunoasă. Pe drum mă întrebam în fel și chip cum s-o acomoda spiritul marelui ploieștean cu această nouă montare într-un teatru mic, dar cu ”inimă mare” și cu dorința de a  face teatru adevărat.  

Luxury-Photo-Video-Teatrul-arte-dell-anima

Teatrul Arte Dell’Anima. Foto: Luxury

Spectacolul a ”început” înainte de a începe propriu-zis, pentru că tânărul regizor Florin Liță a avut ideea, excelentă de altfel, de a prefața spectacolul cu un actor aflat pe stradă, împărțind o fotografie, a  celui căutat de dl. Dumitrache din strada Catilina, nr. 6. Cu recompensa de rigoare. Mă gândeam că Florin Liță s-a lăsat sedus de curentele foarte moderniste, când din textul autorului mai rămâne câte ceva, uneori numai titlul. Nu, tânărul regizor, a respectat primatul textului, la virgulă, a folosit elemente noi care au potențat acțiunea, care au dat nota de originalitate regizorală. De altfel, Caragiale este atât de actual că nu trebuie schimbată o virgulă, după părerea mea. Pe scenă a fost montat un monitor, un alt personaj util și deloc incomod, iar scenele care necesitau un spațiu mai mare au fost mutate în stradă, pe trotuarul din fața teatrului. Spectatorii sunt astfel conectați la acțiunea piesei, la jocul actorilor, iar această formulă  a curs frumos, fără pauze de schimbare de decor, care ar fi fragmentat spectacolul. Să ai un spațiu atât de mic și să montezi o piesă a celui mai mare dramaturg român este un act de mare curaj. Tocmai acest curaj l-a ajutat pe regizor să facă un spectacol viu, incitant, alert, cu personaje bine lucrate, cu toate ingredientele unui spectacol de calitate.

O noapte furtunoasa arte dell anima

Imagine din spectacol

Am stat de vorbă cu Florin Liță după spectacol (ca de altfel cu întreaga trupă) și am descoperit un tânăr serios, care nu s-a lăsat impresionat de vorbele noastre meșteșugite, știind că a făcut o treabă bună. Glumind, aș spune că s-a înțeles cu Domnul Caragiale în privința acestei noi montări. Aș putea să vorbesc despre fiecare actor în parte, despre faptul că acești tineri au trecut cu succes proba de foc a textului marelui dramaturg, au înțeles și nu s-au lăsat copleșiți de celebritatea piesei, din contră, și-au pus propria lor amprentă, îndepărtându-se de montările anterioare, cu decență, evident, dar rescriind propriul lor rol. Toți au jucat pentru toți și pentru public, toți și-au jucat partitura cum au putut mai bine, au creat personaje viabile, au fost credibili și, pe deasupra, adorabili în rolurile lor. Merită cu prisosință să-i amintim, în ordinea personajelor, ordine indicată de autor: Jupân Dumitrache – Alexandru Banciu; Nae Ipingescu – Adrian Piciorea; Chiriac – Mircea-Alexandru Băluță; Spiridon – Vlad Lință; Rică Venturiano – Voicu Aaniței; Țircădău – Vlad Brumaru; Gogu și Vasile – Voicu Aaniței și Vlad Brumaru; Veta – Bianca Cuculici; Zița – Ana Crețu. Scenografia este semnată de Ioana Colceag, care a rezolvat fericit decorul și costumele acestui spectacol, pus în scenă într-un spațiu mic, ce nu lasă loc de răsfăț scenografic.

Crina Lință

Crina Lință

Aș vrea să reamintesc numele a doi oameni minunați, Crina și Gabriel Lință, reprezentanții legali ai Asociației Arte dell’Anima dar și ai Teatrului Arte dell’Anima, teatru independent care susține tinerii artiști. Crina Lință este studentă la UNATC, alături de fiul ei Vlad Lință și cu sprijinul soțului ei, Gabriel, susține acest demers, sprijinind material acest teatru, lucru mai puțin obișnuit în acest mileniu. Ca să poți conduce un teatru, trebuie să cunoști bine această lume, acest fenomen artistic, iar Crina Lință a hotărât că trebuie să termine studii de specialitate pentru a putea sprijini tinerii artiști în deplină cunoștință de cauză. Nu cred că sunt foarte mulți oameni care să facă un teatru, să-l crească prin forțe proprii, să-și asume riscuri, să se străduiască pentru alții, atunci când ar putea urma exemplul celor mulți care preferă mai degrabă destinațiile exotice, decât emoțiile susținerii unui templu al Thaliei.

Pușa Roth

Pușa Roth

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Prin teatrele pariziene de Pușa Roth

Arhiva rubricii Corespondență

Alte articole și interviuri de Pușa Roth:  Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

„Capriciile Fenisei” de Lope de Vega

Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”

Lucian Giurchescu: „Teatrul nu se poate face la fiecare în bucătărie”

Ruxy

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață

Ruxandra Sireteanu: „Teatrul este dragostea şi chinul meu”

Caragiale – 162

Anotimpuri de teatru

„Orestia” de Eschil

„Cel ce se pedepsește singur” de Terențiu

Dorel Vişan: „Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei”

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

Remember Irina Petrescu

Coca Andronescu în „Peribañez şi comandorul de Ocaña” de Lope de Vega

Ștefan Iordache în „Amphitryo” de Plaut

Un zâmbet pentru un iris

Săli de teatru în Bucureşti în secolul al XIX-lea

Profesiunea doamnei Warren, cronică de teatru

Mata Hari – Dincolo de legendă, cronică de teatru

Allegro, ma non troppo, cronică de teatru

39 de trepte, cronică de teatru

Cristian Munteanu

Costache Caragiale

Anotimpul de aur

Švejk în al doilea război mondial, cronică de teatru radiofonic

Nicu Nitai, dramaturg, regizor și actor israelian

Florian Zeller

Masca 25, cronică de teatru

Casa cu pisici, cronică de teatru

Viața Capitalei, la rubrica Rarități

Ovidiu Iuliu Moldovan în „Tragica istorie a doctorului Faust” de Christopher Marlowe

„Fântâna sfinţilor” de John Millington Synge la Teatrul Principal din Palma de Mallorca

Homo homini lupus

Poezie de teatru

„Sfânta şi dureroasa tristeţe a comediei”

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUAdrian Piciorea,Alexandru Banciu,Ana Crețu,Bianca Cuculici,caragiale,crina lință,Florin Liță,Ioana Colceag,Mircea-Alexandru Băluță,o noapte furtunoasă,originalitate regizorală,teatre particulare din Capitală,Teatrul Arte dell’Anima,templu al Thaliei,UNATC,Vlad Brumaru,Vlad Lință,Voicu Aaniței
Cronică de teatru de PUȘA ROTH Teatrul Arte Dell'Anima de pe strada Făinări, nr. 17D pare, la prima vedere, unul de buzunar, dacă ne raportăm la alte teatre particulare din Capitală, în privința spațiului, se înțelege. Spre acest teatru am pornit de curând la întâlnirea cu Domnul Caragiale, mai precis...