de RALUCA NIȚĂ

jan fabre modernism

”Arta are întotdeauna o parte feminină şi una masculină, pentru că arta trebuie să fie pacifistă, dar şi războinică, confort şi pericol, trebuie să protejeze, dar şi să rănească”, explică Jan Fabre arătându-ne un pod din cranii de sticlă albastră de Murano şi din schelete fragile de păsări. Fotografia reproduce opera sa intitulată   1977–2017, prezentată la Bienala de Artă de la Veneţia în cadrul unei expoziţii personale promovată de GameC din Bergamo, îngrijită de Giacinto di Pietrantonio, Dimitri Ozerkov şi Katerina Koskina, care va rămâne deschisă până la sfârşitul lunii noiembrie.

Jan Fabre. Foto ©Patricia Mathieu

Jan Fabre. Foto: ©Patricia Mathieu

În silenţioasa abaţie San Gregorio pot fi văzute cranii, schelete, straie călugăreşti realizate din oase, un dans macabru şi tenebros, un imens scarabeu din sticlă verde. Sculpturi care vorbesc despre ”vulnerabilitatea speciilor vii, conflictul între moarte şi viaţă, între viaţă şi suferinţă”, spune artistul belgian în vârstă de 58 de ani.

Jan Fabre Glass And Bones Sculptures

Jan Fabre, ”Glass And Bones Sculptures”

În sferele înalte ale lumii culturale internaţionale este numit ”vizionarul Fabre”, geniu inovator curajos, pictor, scriitor şi regizor de peste 35 de ani, care explorează zonele profunde ale experimentului ca spre exemplu universul insectelor şi al scheletelor în continuă metamorfoză (concept-cheie al artei sale), expus în cele mai mari muzee, sau corpuri pline de o energie incredibilă precum cele ale actorilor din spectacolele sale aplaudate în teatre din întreaga lume.

Belgian Rules

Belgian Rules

După succesul mondial de care s-a bucurat Mount Olympus din 2015 (24 de ore de spectacol despre tragedia greacă), anul acesta la Napoli Teatro Festival este aşteptată cu nerăbdare noua sa montare, intitulată Belgian Rules/Belgium Rules, o coproducţie europeană dorită de Fundaţia Campania dei festival. Avanpremiera va avea loc la Teatrul Politeama din Napoli în zilele de 1 şi 2 iulie 2017 în regia lui Jan Fabre şi la 30 septembrie 2017 va fi prezentat pe scena Teatrului Argentina din capitala Italiei în cadrul manifestării culturale RomaEuropa Festival.

Cu această ocazie, la 28 iunie 2017 va avea loc, tot la Napoli, vernisajul expoziţiei My Only Imagination, îngrijită de Melania Rossi. Operele artistului vor fi expuse în trei spaţii: Galeria Studio Trisorio, Madre şi Muzeul Naţional Capodimonte.

Jan Fabre, Planet V, 2011. Planets Series. Photo by Attilio Maranzano © Angelos bvba

Jan Fabre, ”Planet V”, 2011. Planets Series. Foto: Attilio Maranzano © Angelos bvba

Belgian Rules/Belgium Rules de Johan De Boose este un spectacol curajos ca toate celelalte realizate de Fabre şi de Compania sa, Troubleyn: de la This is teatre like it was to be expected and foreseen (1982) la The power of theatrical madness (1984). Un necruţător portret al Belgiei zilelor noastre, noua operă este dură, ironică: jucată în patru limbi (engleză, franceză, germană şi olandeză). Trei ore şi jumătate de spectacol, 15 actori-dansatori – printre ei renumiţii Annabelle Chambron şi Cèdric Charon – bere, poezie, schelete compunând o concepţie care nu iartă nimic despre ”o ţară mică şi urâtă, cu un cer gri, un tărâm ploios, dar şi leagănul unor artişti ca Rubens, Van der Weyden, Bruegel, Fèlicien Rops, Magritte, maeştrii care ne-au învăţat să privim dincolo de limitele realităţii”, recunoaşte Fabre. ”Eu îmi iubesc ţara, sunt legat de ea, dar este cu adevărat un loc suprarealist unde totul e ambivalent: e patria ciocolatei şi a cartofilor prăjiţi, a birocraţiei, a formalităţilor inutile dar şi a dezordinei, inima Europei şi regiune greu de cucerit.”

Jan-Fabre-sculpture-en-bronze-à-la-Guy-Pieters-Gallery-à-Paris©Patricia-Mathieu

Jan Fabre, sculptură în bronz, Guy Pieters Gallery, Paris. Foto: © Patricia Mathieu

Spectacolul ne apare ca un soi de declaraţie de dragoste cu o nuanţă critică încă din titlu, voit ironic şi cu dublă semnificaţie: belgian rules, reguli belgiene, dar şi Belgium rules care aminteşte de celebrul cântec patriotic Rule, Britannia, compus pe versurile poemului cu acelaşi titlu scris de James Thomson, pe vremea când Anglia guverna lumea.

”Doar că să vorbeşti despre o ţară mică, ocupată de multe ori în istorie, sună ridicol”, precizează Fabre. Artistul recunoaşte că scriind spectacolul s-a inspirat din filmul Roma al lui Federico Fellini, unind talentul său de visual artist cu teatrul: ”Eu fac asemenea oamenilor de ştiinţă care studiază genetica insectelor şi a oamenilor: găsesc legături pentru a crea noi interpretări şi semnificaţii. Punând în conexiune teatrul cu textul şi arta vizuală, interpretez realitatea de fiecare dată, cu fiecare spectacol. Un artist trebuie să fie critic, subversiv şi plin de imaginaţie.”

Corespondenţă de la Roma

Raluca Niță

logo revista teatrala radio

Vezi: arhiva rubricii Roma caput culturae de Raluca Niță

Alte articole de Raluca Niță: Compania Ricci/Forte: doi Stanislavski ai anilor 2000

„Dirty Dancing” devine musical la Milano 

Romeo Castellucci, un regizor care provoacă „în dulcele stil clasic”

Când Falstaff citează din Nietzsche, Kafka şi Orson Welles

Cine sunt noii dramaturgi italieni?

Viaţa lui Aung San Suu Kyi pe scena Teatrului din Ravenna

Peter Brook explorează nuanţele necunoscute ale minţii

Roman Polanski, regizor de musical la Paris

Eduardo De Filippo, 30 de ani de la moarte

Dario Fo se întoarce în televiziune cu povestea Sfântului Ambrozie

Filmul „Casablanca”, un mit născut dintr-o piesă de teatru

Jeroen Verbruggen, un coregraf pop care urăşte comparaţiile

Cazul Lehman Brothers la Piccolo Teatro din Milano

„Antigona” africană în interpretarea tinerilor actori din Senegal la Prato

Lindsay Kemp: 76 de ani fără un pas greşit

S-a stins din viaţă Luca Ronconi, ultimul regizor vizionar din teatrul contemporan

„Segreti d’autore”, Festivalul Mediului, Ştiinţelor şi Artelor de la Cilento (Salerno)

Marcidofilm!, un nou teatru la Torino

Nouvelle Vague pe scena Teatrului Carignano din Torino

Globe Theatre prezintă „Hamlet” în 197 de teatre din lume

Shakespeare: un spectacol, o epocă, un afiş

„Numele trandafirului”, ultimul text teatral gândit de Umberto Eco

Pacienţii în sală, medicii pe scenă!

Daţi-i un teatru şi vă construieşte o lume – povestea unui dramaturg de succes

La Milano, „Regele Lear” se joacă în piscină

Într-o cetate medievală se face teatru sărac din idei bogate

Gianfranco de Bosio, un destin, mai multe vieţi

Dario Fo, un artist al Renaşterii în zilele noastre

Suferinţa de a te simţi străin, la Teatrul Elfo Puccini din Milano

În Italia teatrul se face şi în sufragerie

Bologna: la Dom, teatrul este un loc al experienţelor sociale

”Bestie di scena” sau Când teatrul se dezbracă şi se întoarce în peşteri

Un ”Vis de toamnă”, în care eroii sunt morţi de la început

”Madame Pink” şi o viaţă de câine 

Paola Borboni, ”domnişoara teribilă” a teatrului italian

Când regizorii de film se îndrăgostesc de teatrul liric

logo revista teatrala radio

Arhiva rubricii Portrete

Arhiva rubricii Corespondență 

costintuchilaCORESPONDENȚĂAnnabelle Chambron,artă vizuală,Belgian Rules/Belgium Rules,Bruegel,Cèdric Charon,federico fellini,Fèlicien Rops,Fundaţia Campania dei festival,Jan Fabre,magritte,My Only Imagination,napoli,raluca niță,Rubens,Teatrului Argentina Roma,The power of theatrical madness,Van der Weyden,”Glass And Bones Sculptures
de RALUCA NIȚĂ ”Arta are întotdeauna o parte feminină şi una masculină, pentru că arta trebuie să fie pacifistă, dar şi războinică, confort şi pericol, trebuie să protejeze, dar şi să rănească”, explică Jan Fabre arătându-ne un pod din cranii de sticlă albastră de Murano şi din schelete fragile de...