Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE

vara si fum tennessee williams cronica de teatru radiofonic

sigla cronica de teatru radiofonicFără îndoială, omenirea suferă de câteva decenii încoace de o maladie bizară pe care aș numi-o maladia Top-urilor și a superlativelor. Top 5, Top 10, Top 50, Top 100… Cel mai mare, cel mai bun, cel mai… cel… Anamneza pornește de la o dorință care are ca microb un ego exacerbat. Și când îți pui pe lista dorințelor lucruri imposibile atunci totul alunecă spre nemulțumire… de sine, de celălalt, de loc, de țară, de existență… Suferința aceasta ne face să alergăm ca niște fluturi de noapte orbi, să trăim cu sufletul la gură și, în ultimă instanță, să ne risipim în lucruri cărora le dăm o valoare necuvenită, ratându-le pe cele cu adevărat importante. Această lume stranie a avut și are nevoie de dramaturgi. Și de scenariști, de bună seamă. Însă de dramatugi aș spune, mai degrabă, pentru că teatrul trăiește, se zbate, pierde, câștigă, se amuză sau plânge în ritmul prezentului și nu al clipei trecute. În lumea asta și, deci, și a noastră, contemporan fiindu-ne multora, s-a născut Thomas Lanier Williams, cel care la numai 16 ani scria un eseu care avea să-i dea de gol misiunea scriitoricească și al cărui pseudonim a făcut înconjurul lumii: Tennessee Williams. Dramaturg, romancier, poet, nuvelist și eseist cu o operă densă, cu titluri majore, care a marcat radical teatrul contemporan, modificând nu numai idei și percepții  asupra realității, ci chiar raportarea la imediat.

Tennessee Williams

Tennessee Williams

Un dramaturg senzațional cu o poveste de viață tenebroasă, damnată și controversată,  bântuită de obsesii, depresie, droguri, alcool și alte apucături personale care au aruncat umbre peste o existență aș memorii-ale-unui-batran-crocspune nefericită. Probabil că, și în cazul lui, ca și la alți mari autori ai lumii, acest iad al nefericirii a fost mediul propice pentru o operă valoroasă și utilă posterității.

Într-un interviu cu sine însuși, cuprins în volumul său de memorii intitulat cu mult umor Memorii ale unui bătrân crocodil, Williams se lasă a fi descoperit într-o manieră inedită, sinceră și, de ce nu, savuroasă. Există o întrebare pe care și-o pune și al cărui răspuns,  cu oarecare tente teatrale (îmi permit să-l reproduc aici așa cum l-a tradus excepționala și mult regretata Antoaneta Ralian), înlătură în doar câteva cuvinte una dintre umbrele mesajului operei sale dramatice.

„Întrebare: După părerea ta, ai vreun mesaj pozitiv?

Răspuns: Da, cred că da.

Întrebare: Şi anume?

Răspuns: Nevoia arzătoare, aproape strigătoare, de un efort general uman pentru a ne cunoaşte pe noi înşine şi de a ne cunoaşte mai adânc unul pe celălalt, de a ne cunoaşte atât cât să putem înţelege că nici un om nu deţine monopolul dreptăţii sau al virtuţii şi că orice om are în el o vână de duplicitate şi de răutate. Dacă oamenii, rasele şi naţiunile ar porni de la acest adevăr al autocunoaşterii, cred că lumea ar putea depăşi stadiul de putreziciune, de disoluţie care, involuntar, mi-a inspirat tema de bază, tema alegorică a pieselor mele.”

Și pentru că am pomenit de maladia Top-urilor, am dat întâmplător peste o asemenea sumară ierarhizare a celor mai vizionate piese de teatru din lume… Un Top 5 care sună așa (evident în ordine descrescătoare): Pisica pe acoperișul fierbinte, O stafidă în soare (mărturisesc că n-am auzit de această piesă semnată de Lorraine Hansberry și care are o tematică dedicată culturii afro-americane), Un tramvai numit dorință, Romeo și Julieta și, number 1… Hamlet. Un top alcătuit probabil pe considerente juste și reale care cuprinde două titluri semnate de Tennessee Williams, care se considera un artist minor care, întâmplător, a scris una sau două piese majore. Un scriitor de Pulitzer, decorat de președintele Jimmy Carter, ecranizat în mai multe rânduri la Hollywood și jucat pe mai toate scenele importante ale lumii. Un bătrân crocodil care a creat personaje memorabile plasate în contexte literare bazate pe conflicte dramatice și teme ale marilor controverse ale secolului XX și, de ce nu, ale acestui început de veac XXI.

summer and smoke radiodrama

În 1991, Teatrul Național Radiofonic aducea în undă una dintre piesele de teatru majore ale celebrului Tennessee Williams. Vară și fum (Summer and Smoke), scrisă în 1948 și rescrisă sub un alt titlu mai poetic, The Eccentricities of a Nightgale (Excentricitățile unei privighetori). Un text greu, evident ancorat în propriile obsesii și complexe și care vorbește despre disperare. Disperarea unei lumi populată de însingurați și alientați, o lume fără eroi care sfidează prin inadaptarea lor normalul, o lume în care conflictele interioare copleșesc naturalul, o lume de alienați ieșiți din canoane, disperați și tăcuți, pierduți în norii de fum ai unor fantasme subiective.

Aș numi teatrul lui Williams un teatru de criză în care există condamnați și niciun supraviețuitor. Condamnați la o nostalgie după un posibil viitor de care le e teamă și la o angoasă legată de un trecut irecuperabil.

irina petrescu interviu de pusa roth

Irina Petrescu

Alma Winemiller. Un personaj structurat cu minuție și care poartă cu sine o problematică a modernității care îi condamnă pe cei fragili la un soi de martiraj. Singuratică, neadaptată, cu influențe freudiene și jungiene deopotrivă, Alma își trăiește panica aproape ca pe o artă. Interpretată cu o nobilitate teatrală cu tente expresioniste de inegalabila Irina Petrescu, ea își trăiește vorbirile și își grăiește trăirile cu o forță devastatoare și nu are minte să priceapă că lumea e supusă transformării. O transformare care uneori înseamnă golire de conținut. Almei îi este imposibil să abdice de la propriul adevăr, chiar dacă el nu înseamnă și asumarea bolii mamei ei sau acceptarea amorțirii inimii tatălui ei. Să nu uităm că Williams a făcut parte dintr-un grup de scriitori care au inițiat Renașterea Sudului și care și-au construit dramele după substanțialitatea dată de conflictul dintre aristocratul și decăzutul Sud și Noul Sud care aduce cu sine o lume nouă, convențională și materialistă. Această transformare marchează eroinele lui Williams care fie rămân doamne ale Sudului, loiale propriilor fantezii, fie migrează spre Noul Sud și sunt femei ușoare, libere de orice puritanism. Alma Winemiller, ca și Laura din Menajeria de sticlă sau Blanche Du Bois din Un tramvai numit dorință, face parte din prima categorie și refuză să se adapteze la o realitate comună, plată, lipsită de orice valoare. Interpretarea Irinei Petrescu se pliază impecabil pe intenția lui Williams de a crea o eroină ale cărei coordonate dramatice alcătuiesc un cântec de lebădă al Vechiului Sud, ceea ce aduce montării radiofonice, mai mult decât oferă scena, un parfum aparte.

Dan Condurache

Dan Condurache

John Buchanan Jr. Un condamnat hiperlucid care, ca și alți antieroi ai lui Williams, are căutări existențiale, John este un alt neadaptat din memoria lumii noi care caută aparent să se salveze, dar această salvare este doar iluzorie și temporală. Temperamentalul și strălucitorul Dan Condurache are un discurs actoricesc articulat și conferă o măreție tragică acestui tânăr medic pentru care viața nu înseamnă conștientizare, ci mai degrabă o rătăcire într-un infern al detașării aducătoare de suficiență. John nu este unul dintre frumoșii rebeli ai lui Tennessee Williams care merg împotriva curentului, ci își păstrează o fericire aproape primitivă, așa cum face și Stanley Kowalski în Un tramvai numit dorință.

Spectacolul regizorului Titel Constantinescu sună a poveste. O poveste zbuciumată, o poezie măiastră despre eu și supraeu, despre nevoia de supraviețuire a frumuseții din om, dar care adesea se lasă devastată de jocul dur al timpului. O poveste adusă în undă de o distribuție perfectă, cu voci inconfundabile care au înnobilat deopotrivă și scena românească și Fonoteca de Aur a Radioului. Minunata și gingașa Ileana Predescu (care a izbutit să facă din dificilul rol al doamnei Winemiller o creație încântătoare), Corado Negreanu (care a dat rolului doctorului Buchanan o greutate și o expresivitate dincolo de articulațiile destul de sumar croite de Williams) și Ion Pavlescu (care a reușit să exploreze adâncimile rolului domnului Winemiller și să-i dea o forță mult peste alcătuirea dramaturgică).

Spuneam că teatrul lui Tennessee Williams este un teatru de criză. Nu m-aș rezuma doar la o criză personală, ci aș extinde totul la o criză socială a întregii umanități, complexată de obsesii și de spaime, tentată spre autodistrugere și devorată de pasiuni efemere. Această criză este fumul lumii moderne, iar personajele lui Williams trăiesc în această lume. Fumul este un efect. Cauza este lipsa dragostei. Față de sine și față de celălalt. Ceea ce a reușit Tennessee Williams să dea lumii prin dramaturgia lui a fost un semnal de alarmă. Straniu, dar totuși un semnal de alarmă.

Vară și fum de Tennessee Williams. Traducere de Dorin Dron. Adaptare radiofonică de Rodica Leu. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuție: Irina Petrescu, Dan Condurache, Mirela Gorea, Petre Lupu, Ion Pavlescu, Ileana Predescu, Tatiana Iekel, Magda Popovici, Virginia Mirea, Jeanine Stavarache, Corado Negreanu, Mihai Niculescu. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Manuela Popescu. Înregistrare din anul 1991. Redifuzată în 29 decembrie 2015, în seria de „Mari spectacole”, ora 0.30, Radio România Cultural.

Fragment din spectacol

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

cronica de teatru radiofonic in revista teatrala radio

Cristina Chirvasie rubrica RTR cronica de teatru radiofonic

Cristina Chirvasie

logo revista teatrala radioAlte cronici de Cristina Chirvasie:

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile urii

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis

Moștenirea Cehov

Pura lentilă a lumii

Multiviziunile unui titan

Revolta absurdului sau Gingaşa balanţă a echilibrului

„A fost odată…” revine!

Scala și escalele puterii

„Cymbeline” sau strania poveste a unui romance

Iona sau Răzbirea spre lumină

Insomniile lui Gregor sau Metamorfoza închipuirii

Jocul cu fantasme sau Imponderabila senectute

Aparent… o comedie despre dragoste

Lăuntrul exemplar

Râs oficial. Suflet absent

Monodrama unei despărţiri anunţate

La sud de copilărie sau metafora lui Harper Lee

Seducătorul din Sevilla sau Comedia cu gust de dramă

Tandrul Clemenceau

Când istoria devine doină

Shakespeare festiv

Caragiale înainte de… Caragiale

Oximoronul conjugal e… cool

O cvintă teatrală sau Contrastele lui Albulescu

Rendez-vous cu finul lui Pepelea

Călătorie pe harta cerului

Ciorapul… platonic

George Banu. Căutări în 4 acte

„Mantaua” sau „Fâșia Gogol”

Imensul Enescu

Circ într-un pahar cu apă

Șase personaje în căutarea lui… Pinter

Un suflet teatral de cinci stele

Pur și simplu, Beligan sau Eufonia unei vieți în teatru

Ringhișpilul sau Caruselul cu păcate

Meditațiile Ritei sau Libertatea nu e de catifea

logo revista teatrala radioVezi și: Efectul Cristian Munteanu

Un prieten up-to-date

 

Vezi: arhiva rubricii Cronica de teatru radiofonic

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICcorado negreanu,cristina chirvasie,cronica de teatru radiofonic rtr,dan condurache,irina petrescu,summer and smoke,teatru de criză,tennesse williams,The Eccentricities of a Nightgale
Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE Fără îndoială, omenirea suferă de câteva decenii încoace de o maladie bizară pe care aș numi-o maladia Top-urilor și a superlativelor. Top 5, Top 10, Top 50, Top 100… Cel mai mare, cel mai bun, cel mai… cel… Anamneza pornește de la o...