Cronică de teatru de CHRISTIAN TĂMAȘ

dorel visan recital eminescu cronica de teatru christian tamas

Chiar dacă despre creația și personalitatea complexă a lui Mihai Eminescu nu pare să mai existe ceva de spus, fie de bine, fie de rău, iată că recitalul extraordinar intitulat Eminescu – om, geniu și sfânt, susținut sîmbătă, 25 februarie 2017, la Sala Mare de Spectacole „Radu Beligan” a Ateneului din Iași, de maestrul Dorel Vișan, a oferit mai bine de o oră de reflecție profundă, dublată de o adevărată încântare a minții și a inimii.

Inepuizabil și inegalabil ca întotdeauna atunci când este vorba de apărarea realelor valori căzute, din păcate, astăzi, în uitare sau trecute cu vederea, dacă nu chiar ridiculizate ori blamate, Dorel Vișan a construit și susținut acest recital de excepție într-o manieră aparte.

dorel-visan

Dorel Vișan

Pornind de la ideea că ”opera și viața lui Eminescu ar putea fi reformulate în formă triadică”, marele artist a transformat ceea ce numea el însuși ”o întâlnire de suflet” într-o veritabilă prelegere despre esența ființei umane, articulată în jurul personalității și operei eminesciene. Complet, de un elevat nivel academic, dar clar și lipsit de înflorituri formale fără substanță, discursul lui Dorel Vișan, ilustrat prin poeme, între care Umbra lui Istrate Dabija-Voievod, Venere și Madonă, Împărat și proletar, Mortua est”, Monologul lui Luca Arbore (puțin sau deloc cunoscut ”de mulți profesori de limba și literatura română”, după cum afirma autorul recitalului), ”rostite” așa cum numai cel mai mare ”rostitor” de versuri eminesciene putea să le ”rostească”, a creat, dincolo de argumente și detalii, o atmosferă densă, elocventă chiar și prin clipele de tăcere, punctată de fragmentele muzicale bine alese, interpretate la pian de tânăra artistă Sofia Chiriac.

Eminescu si Dorel Visan

Sursa foto: Promotor Cultural

În viziunea lui Dorel Vișan, ”calea inițierii pământești a lui Eminescu”, cel adulat și hulit sau ignorat de urmașii săi, a fost determinată de trei vectori: ”iubirea, ura pentru o societate nedreaptă și frica de o lume care nu suportă adevărul.” În această linie a argumentării, referindu-se la modurile de receptare a operei eminesciene, dar, mai ales, a autorului ei, din momentul morții sale și până în prezent, la epitetele cu care a fost ”etichetat” acesta de către generațiile care i-au urmat, Dorel Vișan aducea, din nou, în prim-plan, elementele esențiale ale condiției umane – laitmotivul tuturor recitalurilor sale din ultimii ani. Căci omul, înzestrat, în egală măsură, cu defecte și calități, este ”singura creatură care poate fi sublimă și mizerabilă în același timp, care poate fi înălțată și dărâmată de propria sa libertate”.

Condiția umană, relația omului cu sine însuși și cu Dumnezeu constituie, de altfel, dincolo de orice altceva, și elementul fundamental, pivotul profesiunii de credință a acestui ”căutător de destine”, mare om al scenei și al literelor, care este Dorel Vișan, causa prima a căutărilor sale existențiale.

Christian Tămaș

Christian Tămaș

logo revista teatrala radioAlte articole de Christian Tămaș: 

„Prințul fericit” – O reprezentație de neocolit

Dorel Vișan, „de vorbă cu Domnul”, la Alba Iulia 

Cu „D’ale carnavalului” la Iași

„Mă mut la… tata?”… la Iași, cronică de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUAteneul din Iași,causa prima,christian tămaș,dorel vișan,eminescu si dorel visan,frica,Împărat și proletar,iubirea,mihai eminescu,Monologul lui Luca Arbore,mortua est,recital dorel vișan,Umbra lui Istrate Dabija-Voievod,ura,V,venere si madona
Cronică de teatru de CHRISTIAN TĂMAȘ Chiar dacă despre creația și personalitatea complexă a lui Mihai Eminescu nu pare să mai existe ceva de spus, fie de bine, fie de rău, iată că recitalul extraordinar intitulat Eminescu – om, geniu și sfânt, susținut sîmbătă, 25 februarie 2017, la Sala Mare...