Cronică de teatru de ION PARHON

cronica spectacole targu mures ion parhon

La Teatrul Naţional din Târgu Mureş a avut loc un eveniment marcant, prilejuit de împlinirea celor 70 de ani de la înfiinţarea teatrului instituţionalizat din acest municipiu, sărbătoare împlinită printr-un şir de spectacole reprezentative pentru scena de astăzi, unde actorul şi profesorul Gáspárik Attila, managerul general al teatrului, regizorul Kerestes Attila, directorul artistic al trupei „Tompa Miklós”, şi Alina Nelega, directorul companiei „Liviu Rebreanu”, s-au străduit şi au reuşit să confere acestei scene un loc demn de respect şi de preţuire în viaţa culturală a municipiului şi a ţării. În foaierul teatrului, devenit un emoţionant „muzeu” al drumului parcurs către marile performanţe, am putut întâlni numeroase documente de arhivă, imagini din spectacole antologice, străjuite de chipurile celor trei directori din trecut, Kemény János, Pittner Oliver şi Tompa Miklós, eminentul regizor al cărui nume este purtat astăzi de trupa înnobilată de personalitatea unor slujitori ai Thaliei cum au fost regizorul György Harag sau actorul György Kovács, afişe, obiecte de recuzită şi fotografiile actorilor de astăzi ai trupei, pe care apoi am avut bucuria de a-i întâlni pe scenă, în cadrul unor „clipe de viaţă” teatrală ce au încununat cu brio acest eveniment.

pantofiorul de sticla teatrul national tg mures

Pantofiorul de sticlă de Molnár Ferenc, regia: Mohácsi János, Teatrul Naţional din Târgu Mureş

Pentru criticul şi spectatorul de teatru a însemnat un bun prilej, dacă nu cumva un privilegiu, faptul ca timp de o săptămână, fie prin reprezentaţiile programate pe scena mare şi în sala mică ori la studio, fie prin unele fragmente filmate din spectacole mai vechi, să se reîntâlnească cu nu puţini dintre cei mai valoroşi interpreţi ai trupei „Tompa Miklós”, alături de care au putut fi urmărite spectacolul Companiei „Liviu Rebreanu” cu Trei surori de Cehov, în regia lui Harsányi Zsolt, şi un spectacol de teatru-document, cu manifestă implicare în actualitate, intitulat Double bind de Alina Nelega şi Kincses Réka, cu participarea unor interpreţi din cele două companii, bine primit de public şi de critica de specialitate. Mai întâi am văzut în premieră de gală spectacolul cu Pantofiorul de sticlă de Molnár Ferenc, în regia lui Mohácsi János, dramaturgia semnată de Mohácsi Istvan, decorurile concepute de Mohácsi Andras şi muzica lui Boros Csaba, o comedie în trei acte cu înfăţişarea unui „studiu” rezumativ de istorie contemporană a creaţiei teatrale, izvorâtă parcă din celebra epopee a „cenuşăresei”, ori din farmecul „poveştilor” brechtiene cu Cercul de cretă caucazian sau Omul cel bun din Seciuan, dar care, după un început mai lent şi uşor previzibil, ne oferă momente de o furtunoasă teatralitate, ca scena de nuntă, cu interferenţe surprinzătoare de filoane comice sau dramatice şi evoluţii actoriceşti de un pilduitor cromatism. Purtând amprenta unui veritabil demers omagial, spectacolul a beneficiat de o distribuiţie numeroasă şi totodată generoasă, în care alături de Simon Boglárka-Katalin, interpreta rolului central (Irma), întrupat convingător, am apreciat puternice evoluţii actoriceşti în roluri de mai mare sau mai mică întindere, remarcabile prin consistenţa lor expresivă sau printr-un accentuat pitoresc, realizate de Berekméri Katalin (Adél), Korpos András (Sipos, mirele), B. Fülöp Erzsébet (mama Adelei), Varga Balázs, Biluska Annamária, Nagy Dorottya, László Csaba, Bartha László Zsolt, Bokor Barna ş.a.

Un spectacol de o adâncă vibraţie dramatică, izvorâtă pe genericul mariajului dintre lumea scenei şi relaţiile protagoniştilor de dincolo de aceasta, unde viaţa lor nu este cu nimic mai prejos decât sinuozităţile conflictului pe care vor să îl înfăţişeze, este acela intitulat Regie, pe textul şi în regia apreciatului om de teatru Bartis Attila. În rolul „regizorului” din piesă l-am urmărit pe Korpos András într-un dificil efort de a da viaţă relaţiilor sale cu Olga, „actriţa” din piesă (P. Béres Ildikó), cu Lili, „fiica” acesteia (Kádár Noémi) sau cu Peter, „amantul” actriţei (Bartha  László Zsolt).

Tihna teatrul national tg mures

Tihna, regia: Radu Afrim, Teatrul Naţional din Târgu Mureş

Această mai puţin obişnuită incursiune în miezul construcţiei unui spectacol a fost urmată de o memorabilă întâlnire cu teatrul în starea de o pilduitoare performanţă prin tulburătoarea Tihna, adaptare după romanul omonim şi după piesa Mama mea, Cleopatra de acelaşi Bartis Attila, în regia admirabilă a lui Radu Afrim, decorul inventiv, funcţional şi spectaculos  totodată, creat de Adrian Damian, costumele sugestive concepute de Márton Erika, light-design-ul realizat de Asztalos Attila, video-ul datorat lui Sebesi Sándor şi improvizaţiile muzicale live interpretate de Kiss Bora. Este o adaptare după cartea celor 15 ani de suferinţă a lui Andor, personajul principal (Bányai Kelemen Barna), alături de Anya, mama sa, actriţă de succes (B. Fülöp Erzsébet), care va eşua în profesie şi în viaţă din cauza plecării fiicei sale în străinătate, cunoscând o umilitoare decrepitudine fizică şi intelectuală, cartea tumultuoasei poveşti de iubire dintre Andor şi Eszter (Kiss Bora), sortită şi ea convulsiilor şi naufragiului, o carte despre dragoste, pasiune şi ură, iluzii şi deşertăciune, tandreţe, violenţă şi durere, poezie şi promiscuitate, ori despre sacrificiu şi chinurile supravieţuirii ce au dat naştere acestei opere. Am văzut un spectacol încununat de un excepţional glissando între literatură, teatru şi film, datorită înmăiestritei gândiri regizorale a lui Radu Afrim şi a colaboratorilor lui de lectură scenică, devenită izvorul unei electrizante satisfacţii pentru spectatori, cuceriţi de harul şi profesionalismul tuturor interpreţilor. Mai întâi B. Fülöp Erzsébet în rolul mamei, un regal actoricesc demn de nominalizarea la Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă, apoi Bányai Kelemen Barna, în rolul complex şi istovitor al fiului acesteia (Andor), creat cu o uimitoare mobilitate şi un rar instinct actoricesc, dar şi Kiss Bora, interpreta remarcabilă a tinerei şi nefericitei Eszter, geana de lumină din viaţa lui Andor, iar alături de ei, Berekméri Katalin, Nagy Dorottya şi Biluska Annamária sau Bartha László Zsolt, Galló Ernö, Ruszuly Ervin, Varga Balázs, Huszár Gábor, Kölcze Kata, Nagy Péter sunt cei care au conferit spectacolului altitudinea profesională a unui moment emblematic pentru evenimentul sărbătoresc de la Târgu Mureş.

pescarusul cehov

Pescăruşul de A. P. Cehov, regia: Keresztes Attila, Teatrul Naţional din Târgu Mureş. Fotografii de Rab Zoltán

Acesta ne-a mai prilejuit întâlnirea cu două spectacole în regia lui Keresztes Attila. Primul dintre ele, cu Pescăruşul de Cehov, a impresionat plăcut prin individualitatea şi prospeţimea montării, ruperile de ritm, implicarea discretă  a spectatorilor în ambianţa discursului scenic şi a interpreţilor drept „spectatori” la cele petrecute pe scena cu gradene, unde publicului i se oferă şi acel insolit „teatru” al noilor forme visate de Treplev, dar mai ales caruselul vieţilor cenuşii, al neîmplinirilor eroilor piesei lui Cehov. Unele momente, cum sunt acela când Trigorin îşi deapănă cu o obositoare emfază „preţioasa” lui carte de vizită, însoţit de privirile entuziaste şi de veselia gălăgioasă afişată de Nina, sau clipele din  apropierea finalului, când, scutiţi de obişnuitul zgomot al revolverului, vom urmări şi vom fi urmăriţi la rândul nostru de privirea lui Treplev, ca o delicată oglindă-ecou la monologul Ninei, sunt edificatoare pentru iscusinţa regizorului şi pentru premisele pe care acesta le oferă interpreţilor în crearea unor situaţii şi caractere opuse clişeelor, premise bine valorificate de B. Fülöp Erzsébet (Arkadina), Bartha László Zsolt (Treplev), Bíró Jözsef (doctorul Dorn), apreciatul colaborator de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, Kádár Noémi (Nina Zarecinaia), Varga Andrea (Maşa), Makra Lajos (Sorin) ş.a. Celălalt spectacol semnat de Keresztes Attila, cu Tartuffe de Molière, reprezintă o adaptare reductivă, concentrată a textului, într-un spaţiu limitativ (Fodor Viola), fără obişnuitul interior al casei domnului Orgon, dar cu acel „crucifix” dominator sau cu valenţe ironic parodice, la care se adaugă masa neobişnuit de lungă, spre a marca distanţa afectivă dintre personaje, ce va deveni instrumentul devoalării ticăloşiei lui Tartuffe. Poate cu o interpretare mai puţin omogenă şi înclinată cu precădere spre substanţa dramatică a crizelor declanşate de prefăcutul Taruffe şi de obtuzitatea lui Orgon, reprezentaţia ne-a confirmat şi ea valoarea evoluţiilor unor actori ca Bíró Jözsef (Orgon), Biluska Annamária (mama acestuia), Bartha  László Zsolt (Damis, fiul lui Orgon), Bokor Barna (Tartuffe), Gecse Ramóna (Dorine), la care aş adăuga sobrietatea cromatică a costumelor (Bianca Imelda Jeremias) şi expresivitatea impulsurilor muzicale (Boros Csaba).

Maratonul teatral de la Târgu Mureş a mai cuprins şi reprezentaţia cu Karamazovii după F.M. Dostoievski-Richard Crane, în regia semnată de Albu István, spectacol văzut de noi şi apreciat şi în cadrul Festivalului Naţional de Teatru de la Bucureşti, şi o versiune modernă după Trei surori de A. P. Cehov, în traducerea Ralucăi Rădulescu, oferită de Compania „Liviu Rebreanu”, în regia lui Harsányi Zsolt, decorul conceput de  Bajkó Blanka şi costumele Cristinei Milea, videoproiecţii şi sound design asigurate de Cătălin Roşaţă. Spectacolul este întrupat de o numeroasă şi valoroasă distribuţie, cuprinzându-i pe Bokor Barna (Verşînin), Raisa Ané (Natalia), Roxana Marian (Maşa), Georgiana Gherbu (Irina), Elena Purea (Olga), Luchian Pantea (Andrei), Claudiu Banciu (Tuzenbach), Cristina Holtzli (Anfisa), Csaba Ciugulitu (Solionîi), Costin Găvază (Kulîghin) ş.a.

double bind

Double Bind de Alina Nelega şi Kincses Réka, Teatrul Naţional din Târgu Mureş

O veritabilă pată de culoare în şirul spectacolelor văzute de noi a reprezentat-o acel teatru-document cu publicul pe scenă, intitulat Double Bind de Alina Nelega şi Kincses Réka, în care sunt prezentate secvenţe grele de semnificaţii şi un umor contagios, chiar dacă miezul acestuia este şi amar, pe genericul convieţuirii româno-maghiare, cu elemente concrete şi acroşante privind adeseori chiar viaţa urbei în care ne aflam. Jucat în limbile română şi maghiară, cu traducere simultană pe fundalul scenei, spectacolul capătă valenţele unui veritabil prilej de exorcism, eliberator de inhibiţii, resentimente, prejudecăţi şi atitudini belicoase, oferind totodată momente de vioiciune interpretativă şi cert profesionalism unor actori ca Monica Ristea, Berekméri Katalin, Elena Purea, Bartha  László Zsolt, Andei Alexandru Chiran, Pál Emöke, Cristian Iorga ş.a.

Prin tot ce a cuprins această amplă manifestare omagială, pot afirma că Teatrul Naţional din Târgu Mureş, aflat anul acesta şi pe genericul onorant al nominalizărilor la premii din Gala UNITER, ce se va desfăşura la Oradea, pe 9 mai a.c., are un întemeiat motiv de a privi nu numai cu mândrie spre cei 70 de ani ai  săi, ci şi cu încredere spre viitorul care îi poate aduce noi mărturii valoroase la creşterea prestigiului artei spectacolului din ţara noastră.

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului de Ion Parhon

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

Gânduri la aniversare 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUalina nelega,aniversare teatrul national tg mures,cenușăreasa,cronică de teatru rtr,double mind,ion parhon,pantofiorul de sticla,pescarusul cehov,teatrul national targu mures
Cronică de teatru de ION PARHON La Teatrul Naţional din Târgu Mureş a avut loc un eveniment marcant, prilejuit de împlinirea celor 70 de ani de la înfiinţarea teatrului instituţionalizat din acest municipiu, sărbătoare împlinită printr-un şir de spectacole reprezentative pentru scena de astăzi, unde actorul şi profesorul Gáspárik Attila,...