Interviu realizat de ANNIE MUSCĂ

interviu inedit cu oana anagnoste despre gina patrichi annie musca
Despre celebra actriță Gina Patrichi cu fiica ei, Oana Anagnoste, într-un interviu acordat în premieră Revistei Teatrale Radio

gina patrichi comemorare 20 ani revista teatrala radio

inedit revista teatrala radioDeși a iubit teatrul din adolescență, Oana urmează Filologia la Universitatea din București. După ce obține Diploma de Licență, la începutul anilor ’90, decide să își continue studiile în Elveția, unde va absolvi Facultatea de Litere la Universitatea din Lausanne. Revine acasă după mai mult de 15 ani, pe Strada Gina Patrichi, unde păstrează cu duioșie parfumul unei case în care a trăit clipe prețioase alături de părinții ei.

Luna martie are pentru Oana cele mai pregnante semnificații. Mama era născută pe 8 și o pomenim din 1994 în fiecare an, pe 18 martie, data la care ne-a părăsit. Tata, avocatul Victor Anagnoste, era născut pe 21 martie, dar într-o zi de 1 martie a anului 2011 pornea spre locul întâlnirii la Bellu cu cea care i-a stat alături timp de 37 de ani.

Așa cum v-am obișnuit la rubrica intitulată Remember – Eterne reveniri în luna lui Mărțișor, astăzi o vom redescoperi pe actrița Gina Patrichi dintr-un alt unghi, acela al fiicei sale, pe care o provocăm la o întâlnire cu amintirea și surâsul mamei, cu pasiunile ei și, mai ales, cu forța ei.

oana anagnoste

Oana și faimosul Pink

„Într-o zi de martie ne plimbam cu cățelul prin parc.

Se făcuse frig. Nu știu cum a fost cu putință. Dar ai dispărut, dar de astă dată nu te-ai mai ivit…

Am început să te caut peste tot, prin locurile știute…

Nu erai… am descoperit locuri neștiute…tu nu erai…

Am întrebat trecătorii ce se opriseră din drum…

Timpul stătuse în loc… te-am strigat…

Nu mai erai.”

Annie Muscă: Iată cuvintele dumneavoastră într-o zi de martie, dedicate mamei. Prin ele aș vrea să vă întorc cumva în timp și să vă întreb care ar fi primele amintiri cu mama…

Oana Anagnoste: Vara, plimbându-ne pe o alee în Cișmigiu, mama râzând în hohote, făcusem probabil o șotie! Îmi amintesc că de Crăciun venea în același timp cu Moșu’, iar după câțiva ani am aflat și de ce: mama îl deghiza pe Moș Crăciun, respectiv pe unchiul meu. (Zâmbește.)

Căldărușani-1968 gina patrichi oana anagnoste

Gina Patrichi și fiica sa Oana la Căldărușani, în 1968

A. M.: Privea Gina Patrichi în urmă? Revenea deseori în trecutul ei artistic?

O. A.: Trăia intens prezentul, îl trăia cu pasiune! Deși era conștientă de valoarea sa, nu vorbea despre succesele ei trecute, așa cum evita să-și amintească de unele neîmpliniri. Îmi povestea despre pasiunea pentru teatru care a cuprins-o încă din copilărie, atunci când improviza spectacole cu prietenii, despre biletele confecționate pentru intrarea la teatru și la Operă, și multe alte lucruri care sunt relatate în cartea unchiului meu, Mircea Patrichi, Clipe de viață.

A. M.: Știm că pentru dumneavoastră luna Martie are multiple semnificații. Avea Gina Patrichi un anotimp preferat?

O. A.: În martie era ziua ei de naștere și cea a tatălui meu. Mama iubea vara, pentru că se întâlnea cu marea!

gina patrichi pe Litoral -filmari la Sezonul Pescarusilor 1984

Pe Litoral, filmări la Sezonul pescărușilor, 1984

A. M.: A filmat la mare pentru controversata peliculă Sezonul pescărușilor…

O. A. : Am însoțit-o la filmări în 1984, când am petrecut câteva zile cu totul speciale cu minunații ei colegi care au creat filmul, pelicula fiind interzisă anul următor, în pofida numelor prestigioase de pe generic, și repusă în circulație după 1990.

De altfel, Trecătoarele iubiri al Malvinei Urșianu și Proba de microfon, în regia lui Mircea Daneliuc, au reprezentat încă o ocazie pentru mama de a ajunge pe malul mării. Realizate în anii ’70 și ’80, filmele au avut distribuții de excepție.

A. M.: Un succes cinematografic a fost și o comedie filmată tot la mare. Mi-o amintesc pe Gina Patrichi, extraordinar de fermecătoare, în Nu filmăm să ne-amuzăm, în regia lui Iulian Mihu…

O. A.: Mama juca alături de neuitații Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, Jean Constantin…

gina patrichi in 1975 premiera filmului Nu filmam sa ne-amuzam

1975, premiera filmului Nu filmăm să ne-amuzăm

A. M.: Gina Patrichi avea un excepțional simț estetic, îndeosebi pentru arta decorativă… Am aflat că dădea viață chiar costumelor îmbrăcate de eroinele sale pe scenă.

O. A.: Aduna diverse materiale și dantele pe care le combina cu gust. Rezultau adevărate minuni, de la fuste cu volane hippy și bluze romantice, până la abajururi și cutii decorate cu broderii și funde de catifea. Pe scenă, dădea o mare importanță costumului, urmărea ca totul să fie pus la punct și aducea uneori haine și accesorii din garderoba personală, care contribuiau fericit la compoziția costumului.

A. M.: Astăzi, puteți spune cât de mare era dorința ei să o vedeți jucând?

O. A.: Era o dorință reciprocă de a ne întâlni și într-o altă lume, fictivă. În anii ’80, am văzut de nenumărate ori piesele de la „Bulandra”; de fiecare dată plângeam și râdeam la jocul ei, atât de unic! Nu cred ca vroia să vin la teatru pentru judecățile mele de valoare, ci pentru faptul că eram un spectator curat, care reacționa spontan.

1939 Gina patrichi mircea patrichi alaturi de parintii lor

Gina și Mircea alături de părinții lor

A. M.: Care au fost primele dumneavoastră contacte cu teatrul și ce spectacole v-au surprins?

O. A.: Teatrul mi-a fost o lume familiară, în care mama m-a introdus din copilărie. Ca foarte tânăr „spectator”, am fost impresionată de Elisabeta I, unde juca spectaculos rolul Caterinei de Medici, în viziunea originală a lui Liviu Ciulei. Țin minte că avea un costum cu pene și că alerga făcând salturi ample, dând senzația de zbor! Mișcări ce s-au dovedit riscante, pentru că într-unul din spectacole și-a fracturat piciorul. Apoi au urmat reprezentații de mare succes cu Azilul de noapte al lui Gorki și Hedda Gabler de Ibsen. Regret că nu eram suficient de avizată la vârsta aceea și că nu am gustat destul aceste piese.

Nu pot uita Interviu, în regia Cătălinei Buzoianu, în special, monologul reporterei în care jocul de cuvinte dintre verbele „a găti” și reflexivul „a se găti” sublinia chiar esența piesei. Mai târziu, am văzut și revăzut spectacolele ei, mai ales câteva pe care le adoram: O lume pe scenă, Amintiri, Romeo și Julieta la sfârșit de noiembrie, Dimineață pierdută, Hamlet… Strigătul de durere la aflarea veștii accidentului suferit de soțul ei în Dimineață pierdută îl am și acum în minte… Un alt spectacol extraordinar a fost Antoniu și Cleopatra, regizat de Mihai Măniuțiu la Cluj, chiar dacă eu l-am văzut „pe viu” doar de două ori… 

A. M.: Am aflat că mama vă lua uneori și pe platourile de filmare…

O. A.: Eram impresionată de rapiditatea cu care intra în stare, devenea una cu personajul.

gina patrichi cu fiica sa oana 1970

1970, cu Oana

A. M.: Astăzi, la maturitate, puteți spune dacă Gina Patrichi era o mamă riguroasă sau dimpotrivă…

O. A.: Rigurozitatea mamei se manifesta în primul rând în plan profesional. În plan matern și uman, deși era uneori severă, tandrețea și capacitatea de a ierta erau mai puternice.

A. M.: Nu o dată colegii de scenă au mărturisit în interviuri că Gina strălucea când îți spunea o vorbă și te încredeai în ea din prima clipă. Când v-ați dat seama că pentru ea adevărul însemna firescul uman pe care îl căuta în fiecare semen al său?

O. A.: Am fost tentată de câteva ori să-i spun un neadevăr. Uitându-mă în ochii ei, am înțeles că nu prea era loc pentru așa ceva! Unul dintre principiile mamei pe care încerc să le urmez acum este sinceritatea, ca fiind singurul lucru care contează în relațiile dintre oameni, așa cum ea însăși spunea.

A. M.: Dacă ne uităm în fișa pieselor de teatru radiofonic, titlul primei piese în care a fost distribuită Gina Patrichi în 1964 pare a fi în concordanță cu pledoaria ei pentru adevăr.

O. A.: Vă referiți la piesa Eugeniei Busuioceanu?

A. M.: În căutarea adevărului, în regia marelui Mihai Zirra…

O. A.: Și înconjurată de actori celebri: Octavian Cotescu, Costache Antoniu, Ștefan Bănică, Alexandru Repan…

A. M.: Ați avut șansa s-o vedeți cum își studia personajul pe care urma să-l întruchipeze…

O. A.: Într-adevăr, un studiu complex de la înțelegerea și asimilarea personajului, până la repetarea rolului în orice ipostază, în living-room, mergând prin casă de colo-colo, stropind grădina sau, în gând, când plimba cățelul.

A. M.: Și pentru că este primăvară, o primăvară eternă pentru actrița Gina Patrichi, ne-am dori măcar acum să știm ce flori iubea ea?

O. A.: Toate florile, de la brațele de flori pe care le primea pe scenă, până la buchetele oferite de cei apropiați. Unii știam că prefera garoafele pentru că Pink, setter-ul nostru, era mare amator de garoafe; primea și el o parte din cozi, pe care le ronțăia dintr-un foc!

gina patrichi foto inedita arhiva familiei 1976

1976. Gina Patrichi alături de fiica ei, Oana, la premiera piesei de teatru Interviu de Ecaterina Oproiu

A. M.: Știm cât de mult dăruia Gina Patrichi pe scenă. Cât contau darurile pentru ea ?

O. A.: Pe lângă darul suprem de apreciere al publicului, putea fi cucerită și cu mici atenții de care se bucura enorm! În fiecare an, pe 1 martie o surprindeam cu un nou mărțișor în formă de fluture! Iubea fluturii…

Sufletul ei se afla sub imperiul metamorfozelor când dăruia ea însăși.

A. M.: De unde credeți că îi venea forța când se afla pe scenă?

O. A.: Din sensibilitate și inteligență, din generozitate… mai ales, din har!

A. M.: Cu ce muzică rezona sufletul ei?

O. A.: De la Mozart și Nat King Cole, până la Gabriella Ferri și Rod Stewart.

A. M.: Avea și actori preferați?

O. A.: Marii actori ai lumii, de la Laurence Olivier și Jean Gabin, Bette Davis, Anna Magnani sau Giulietta Massina, la Meryl Streep și Robert de Niro. Își aprecia enorm colegii de scenă, alături de care a realizat creații importante, și alți actori români pe care mi-e greu să-i enumăr aici de teama că aș putea nedreptăți pe cineva.

A. M.: Se vorbește deseori despre compatibilitatea sau nepotrivirea dintre profesia de actriță și cea de mama. Cum reușea Gina Patrichi să armonizeze această potrivire?

O. A.: Au fost două roluri perfect compatibile pentru mama… Desigur, eu nu încetam să fiu fiica ei (zâmbește) și îi sunt recunoscătoare pentru că mi-a deschis o lume la care puțini au acces. Uneori, am cunoscut și momente de oarecare gelozie pentru generozitatea cu care se dăruia scenei, dar odată ajunsa acasă, intra firesc în rolul de mamă și soție.

A. M.: În copilărie, mama vă recita? Vă spunea povești?

O. A.: Îmi citea deseori basme pentru copii, dar și pentru oameni maturi, cum ar fi Micul Prinț sau poveștile lui Oscar Wilde. Îmi recita poezii de diverși autori, chiar și sonete de Shakespeare, pe care nu știu cât le înțelegeam la vârsta de șase ani, de exemplu, dar știu că mă impresionau tare mult…

Gina patrichi si victor anagnoste la Galati

Gina Patrichi și Victor Anagnoste în 1958, la Galați

A. M.: Părinții v-au povestit probabil, împrejurările în care s-au cunoscut…

O. A.: Da, o întâlnire providențială într-un cadru feeric, la un bâlci… dându-se în lanțuri, mama a pierdut un pantof, pantoful Cenușăresei – care a fost găsit de tatăl meu… A fost o mare iubire!

A. M.: Despre această iubire și despre tatăl dumneavostră, reputatul avocat Victor Anagnoste, vom vorbi peste 10 zile, tot cu dumneavoastră și tot în paginile Revistei Teatrale Radio. Am aflat că nu era o adeptă a evenimentelor mondene, dar avea un cult al prieteniei…

Debutul anilor 90. Irina Petrescu în vizită la buna ei prietenă...

Debutul anilor ’90. Irina Petrescu în vizită la buna ei prietenă…

O. A.: Primea invitații mondene, dar era selectivă în a le da curs. Deseori părinții mei invitau prietenii la șuete sau la petreceri, era o casă deschisă, cum se spune. Mama susținea că într-o prietenie trebuie să păstrezi secretele celor care ți s-au confesat și ea însăși era depozitara multor secrete pe care le-a luat cu ea.

A. M.: Inevitabil ați moștenit ceva de la mamă. Care din acele moșteniri vă ghidează în viață?

O. A.: Mama m-a îndrumat în multe, iar eu încerc să urmez sfaturile ei cât mai bine. În primul rând, mă las ghidată de dorința de adevăr și de franchețea în relațiile interumane.

A. M.: Omul Gina Patrichi a dat dovadă întotdeauna de demnitate. Credea mama dumneavoastră în destin?

O. A.: Nu mi-a vorbit prea mult despre destin, dar la Gala UNITER din 1994, când i-a fost decernat Premiul de Excelență, a declarat că a avut noroc în viață, cu o singură excepție. Bănuiesc că se referea la boala care a secerat-o!

oana anganoste gina patrichi victor anagnoste in 1990

1990, Oana, Gina și Victor Anagnoste

A. M.: Amintea vreodată despre bătrânețea femeii?

O. A.: Din păcate, a plecat dintre noi înainte ca bătrânețea să o atingă!

A. M.: Gina Patrichi este poate singura mare actriță care a atins recordul în privința numărului de roluri în teatrul radiofonic. Peste 160 de piese timp de aproape trei decenii. Titluri parcă predestinate… Iată, de pildă, Neasemuitul preț al clipelor de Anne Habreck Adameck, în regia lui Cristian Munteanu…

O. A.: Da, la începutul anilor 80, juca în rolul Olgăi Knipper, soția lui Cehov, interpretat de Octavian Cotescu, regretatul actor care a jucat mult cu mama și pe scenă. Pe lângă regizorul Cristian Munteanu, mama a lucrat și cu Titel Constantinescu și Constantin Dinischiotu, iar cu regizorul Dan Puican a realizat numeroase piese de referință la Radio, începând cu piesa Și dacă-i o minciună, în 1967, până la ultima ei înregistrare radiofonică, în 1991, Tango.

Gina Patrichi în Neasemuitul preț al clipelor de Anne Habreck Adameck.  Regia: Cristian Munteanu. Data difuzării în premieră: 2 noiembrie 1981 – fragment

A. M.: Cum vă alinta mama? Ce bucurii vă făcea?

O. A.: Am avut o copilărie fericită, o amuza când mă deghizam în prințesă, îmbrăcând rochiile lungi și pălăriile ei, chiar și pe ale tatei. Am fost liberă să invit copiii la aniversări, să escaladez copacii vecinilor sau să pictez pereții camerei mele cu zâne și feți-frumoși. Mai târziu, mama m-a încurajat să-mi descopăr înclinațiile și să-mi aleg drumul în viață. Ea m-a ghidat, dar nu mi-a impus; mi-a transmis valorile ei, dar a vrut să fiu eu însămi.

A. M.: Aveați impresia că voia să vă ferească de ceva anume?

O. A.: Încerca să mă ferească de cele rele… (Zâmbește.)

A. M.: V-a mărturisit vreodată ce ar fi făcut dacă nu ar fi fost actriță?

O. A.: Da, i-ar fi plăcut să fie trapezistă la circ; cred că era o manieră de a spune că ar fi făcut tot teatru – teatru de mare risc.

annie musca oana anagnoste lansare volum dan puican 13 decembrie 2013

Annie Muscă şi Oana Anagnoste la lansarea volumului Dan Puican – „Radioul este viaţa mea de Annie Muscă, Sala Radio, 13 decembrie 2013

A. M.: Cum s-ar defini Gina Patrichi într-un succint portret semnat de fiica sa, Oana?

O. A.: Un suflet complex, dăruit cu har și noblețe, cu iubire și respect față de orice ființă.

Metaforic vorbind, mă gândesc la un portret în mișcare; o flacără, un fluture, o adiere… Îmi vine în minte motivul fluturelui din poezia orientală, care este mistuit de flacăra lumânării pe care o iubește atât de mult!

Fotografii inedite din arhiva familiei.

Gina Patrichi (Clitemnestra) în Electra de Sofocle. Regia: Cristian Munteanu. Data difuzării în premieră: 29 iunie 1984 – fragment

Gina Patrichi (Cristina) în Câteva nopți de martie de Lia Crișan. Regia: Constantin Dinischiotu. Data difuzării în premieră: 22 martie 1983 – fragment

Gina Patrichi (Leonore) în Legenda unei vieți de Stefan Zweig. Regia: Titel Constantinescu. Data difuzării în premieră: 7 martie 1984 – fragment

Grafică și ilustrații de Costin Tuchilă. Editare multimedia: Maria Andronache.

logo revista teatrala radioReamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna martie 2014 actriței
GINA PATRICHI

 

Vezi: Gina Patrichi – 20

Gina Patrichi la rubrica „Remember” de Annie Muscă

Gina Patrichi: Amintiri din turnee de Annie Muscă

In memoriam Gina Patrichi la TVR

Liftul societăţii sau liftingul sentimental, cronică de teatru radiofonic de Cristina Chirvasie

Sunetele unei simfonii tragice de Pușa Roth

 

 

costintuchilaINTERVIUane habreck adameck,annie muscă,annie muscă interviu oana anagnoste,cehov,circ,clitemnestra gina patyrichi,constantin dinischiotu,dan puican,electra,familia gina patrichi,flori,gina patrichi comemorare,gina patrichi in familie,irina petrescu,laurence olivier,nterviu cu oana anagnoste despre gina patrichi,oana anagnoste fiica actritei gina patrichi,olga knipper gina patrichi,pink,preferintele ginei patrichi,sezonul pesărușilor,tango,teatrul bulandra,titel constantinescu,trapezist,vitor anagnoste
Interviu realizat de ANNIE MUSCĂ Despre celebra actriță Gina Patrichi cu fiica ei, Oana Anagnoste, într-un interviu acordat în premieră Revistei Teatrale Radio Deși a iubit teatrul din adolescență, Oana urmează Filologia la Universitatea din București. După ce obține Diploma de Licență, la începutul anilor ’90, decide să își continue studiile...