Interviu realizat de ANNIE MUSCĂ

gina patrichi victor anagnoste cupluri celebre istoria teatrului annie musca

inedit revista teatrala radioAstăzi, Oana Anagnoste, fiica actriței Gina Patrichi, ne va îngădui să aflăm câte ceva din stabilitatea și candoarea unei perechi, alături de secretele unui mariaj reușit, dar și mai multe despre tatăl ei, avocatul Victor Anagnoste, personalitate distinctă în peisajul juridic românesc.

1959 gina patrichi victor anagnoste

Gina Patrichi și Victor Anagnoste în 1959

Gina Patrichi l-a cunoscut pe Victor Anagnoste spre sfârșitul anilor ’50, când juca la Galați. Ea, o tânără actriță foarte specială la Teatrul de Stat de pe Strada Domnească, el, avocat cu perspectivă. Doi tineri extraordinar de fermecători dacă privim fotografia lor de nuntă din 1959. Când s-au căsătorit, ea avea 23 de ani, el cu 8 mai mult.

Annie Muscă: Am aflat că s-au cunoscut într-un context cu iz de poveste… În primul interviu, publicat pe acest site în 18 martie 2014, ne-ați povestit pe scurt despre împrejurările primei lor întâlniri…

Oana Anagnoste: Tatăl meu a găsit la bâlci la Galați un pantof – pantoful Cenușăresei, ca să spun așa. Căzuse din piciorul mamei pe când se dădea într-un carusel. După ce a făcut cunoștință cu „proprietara”, tata s-a dus să o vadă la teatru în spectacolul Titanic Vals. Așa a început povestea lor de iubire.

gina patrichi victor anagnoste casatorie 1959

Gina Patrichi și Victor Anagnoste la căsătorie, 1959

A. M.: Tatăl avocat, mama actriță… Cum se împăcau cele două profesii?

O. A.: Deși ambele profesii se desfășoară în fața unui public, fiecare dintre ele înseamnă fundamental altceva: actorul își creează personajul, se identifică cu el, spre deosebire de avocat, care vorbește despre și pentru clientul său. Arta oratoriei este folosită în avocatură în slujba cauzei clientului, iar în pledoaria sa, avocatul recurge la vaste cunoștințe din domeniul juridic. Tatăl meu le stăpânea – fără falsă modestie – ca un maestru al profesiei.

A. M.: Care să fi fost secretul armoniei lor? Ne imaginăm un fel de respect reciproc între arta artistică și cea juridică…

O. A.: Cred că secretul armoniei a fost însăși pasiunea pentru profesia lor, frenezia cu care lucrau, nevoia lor permanentă de autoperfecționare. Se admirau reciproc pentru performanțele lor, de aceea era o înțelegere mutuală între ei, în privința libertății celuilalt în stabilirea programului. De exemplu, mama a stat câteva luni la Cluj pentru repetiții la piesa Antoniu și Cleopatra, fără ca tata să se opună; la rândul ei, înțelegea că un avocat de valoare, cum era tata, nu avea prea mult timp și nu avea pretenții ca el să o conducă la teatru cu mașina. Părinții mei au fost două personalități puternice și bine conturate, poate de aceea au mai existat uneori divergențe de opinii. Dar complicitatea dintre ei și respectul reciproc le aplanau întotdeauna.

A. M.: Tatăl dumneavoastră muncea foarte mult și acasă, la fel ca mama, de altfel, care își pregătea rolurile cu minuțiozitate…

O. A.: Mama repeta în salon, iar tatăl meu își petrecea o mare parte din timp la masa de lucru din biroul care găzduiește o bibliotecă plină de cărți de specialitate; îl găseam deseori scriind, aplecându-se asupra vreunui caz, înconjurat de zeci de dosare. Lucra mult, cu enormă conștiinciozitate și dăruire, până noaptea târziu.

avocatul victor anagnoste la birou printre dosare

La birou, printre dosare, alături de Oana

A. M.: O pereche originală în care mama dumneavoastră era, fără îndoială, cuceritoare. Trebuie să fi existat ceva prin care îl seducea pe tatăl dumneavoastră…

O. A.: Tata a recunoscut talentul ei de la început și a fost convins că va deveni o mare actriță. A fost foarte îndrăgostit, sedus chiar de personalitatea ei specială, vibrantă, pasională…

A. M.: Pentru care dintre trăsăturile ei, credeți că a iubit-o tata?

O. A.: Pentru feminitate și frumusețe, pentru inteligență și sensibilitate. Cred că a apreciat lipsa de posesivitate a mamei, în general, pentru valori materiale de orice fel, dar și ca atitudine față de el. Îi dădea libertate, îl înțelegea atunci când era foarte ocupat, când pleca la congresele avocaților sau la Balul anual al juriștilor de la Viena sau în diferite alte deplasări.

avocatul victor anagnoste la balul juristilor viena 1981

Avocatul Victor Anagnoste la Balul juriștilor, Viena, 1981

A. M.: Dar ea ce aprecia la tatăl dumneavoastră?

O. A.: Tata a fost pentru mama, pe lângă un bărbat șarmant, cult și inteligent, un om de onoare, cu principii ferme și cu simțul datoriei. Era un om pe care se putea baza.

A. M.: Vorbiți-ne despre celebrul avocat Victor Anagnoste, născut în deceniul 2 al secolului 20, într-o familie aleasă, la Bârlad.

O. A.: Bunicul meu fusese comerciant en gros cu grâne, iar în anii ’40 a fost Președintele Camerei Agricole din Județul Tutova. Tatăl meu primise o educație aparte în familie și era ambițios și inventiv. Mai tot timpul, era primul în toate, la joacă și la școală. Nașul lui, Gheorghe Donca, vestit moșier de la Murgeni, i-a prezis că va ajunge un „om mare”.

A. M.: Răsfoind albumele cu fotografii de acum și de odinioară, ce impresie aveți?

O. A.: Că nașul lui nu s-a înșelat. Tata, care studiase la Liceul „Roșca Codreanu” din Bârlad, începuse prin a fi premiant, și în fiecare an avea cea mai mare medie pe liceu. Peste ani, și-a încheiat cariera ca Președinte Onorific al Uniunii Avocaților din România. Cu toate că era un foarte bun profesionist și „primul în toate”, era prietenos, avea umor, era iubit și respectat de colegi; nu era deloc un înfumurat, deși își cunoștea valoarea.

A. M.: Apropo de umor, domnul Anagnoste povestea râzând într-un interviu că erau momente în care i se spunea „Domnul Patrichi”…

O. A.: În perioada comunistă era foarte apreciat în mediul juridic, dar nu avea renumele mamei. Totuși, îl amuza „rebotezarea” lui. După 1989 însă, a devenit mai cunoscut, atât prin funcția pe care a avut-o de Președinte al Uniunii Avocaților din România între 1990 și 1999, cât și prin activitatea sa faimoasă la Cabinetul de avocați Victor Anagnoste.

victor anagnoste Rudolf Kirchschlager presedintele austriei in 1980

Întâlnire cu Rudolf Kirchschläger, președintele Austriei, în 1980

A. M.: V-a povestit vreodată ce l-a determinat să aleagă avocatura?

O. A.: Inițial a dorit să facă arhitectura, dar părinții lui insistau să urmeze medicina, la fel ca fratele său mai mare, doctorul Constantin Anagnoste. În 1946 a dat examen la Facultatea de Medicină și a reușit, însă declanșarea unei tuberculoze pulmonare l-a împiedicat să urmeze această direcție. În primăvara anului următor, s-a reorientat și a urmat cursurile Facultății de Drept din București, la fără frecvență, tocmai pentru a se putea trata acasă. În perioada studenției, s-a angajat bibliotecar, apoi a fost profesor de matematică la Liceul de băieți, unde el studiase. Avea un mare talent pentru matematică.

victor anagnoste student

Victor Anagnoste în anii studenției

A. M.: Nu a dorit ca dumneavoastră să urmați Dreptul?

O. A.: Au fost unele discuții în acest sens, ar fi vrut să-i urmez calea. Totuși, părinții mei au hotărât să-mi lase libertarea de opțiune. Unul dintre motivele pentru care nu am vrut să fac Dreptul a fost faptul că adesea mă gândeam că tata se sacrifica prea mult pentru profesia sa. El povestea cu umor cum odată i-am spus că nu aș fi dorit să lucrez ca el, nopțile și în week-end. Privind în urmă, îmi dau seama că el nu ar fi putut trăi altfel, făcea parte din acea categorie de oameni aleși, care, pe lângă capacitatea imensă de muncă, au har și trăiesc intens fiecare clipă. A lucrat cu succes până la 81 de ani, deși ieșise la pensie.

A. M.: În interviul precedent, le-am promis cititorilor că vor afla mai multe amănunte despre personalitatea avocatului Victor Anagnoste și despre cariera impresionantă în domeniul avocaturii.

O. A.: A absolvit Dreptul la București în 1950 și a intrat în avocatură la Bârlad în 1951. Când s-a desființat Regiunea Bârlad, în 1956, s-a mutat la Galați, unde a devenit vicepreședinte al Colegiului și ulterior, Președinte. În 1966 a venit la Baroul București, unde a deținut, în mai multe mandate succesive, calitatea de vicepreședinte al Colegiului de Avocați și de membru al Consiliului Baroului.

Între 1990 și 1999, a deținut funcția de Președinte al Uniunii Avocaților, iar în 1999 a fost ales Președinte de Onoare al Uniunii Avocaților din România. Ca urmare a eforturilor sale, Uniunea Avocaților din România și-a reluat activitatea în cadrul Uniunii Internaționale a Avocaților. În legislatura 1990–1992, a fost ales senator, dar și-a dat demisia din Senat în 1991.

Maestrul victor anagnoste

Maestrul

A. M.: Am aflat că nu puține au fost realizările avocatului Victor Anagnoste.

O. A.: Contribuția la liberalizarea profesiei de avocat prin prima reglementare post-decembristă a Legii avocaților – Decretul 90/28 din februarie 1990 – ar fi o realizare de mare importanță pentru care s-a implicat trup și suflet. În acea perioadă a lucrat și la Legea Presei. Soarta a făcut ca, după 21 de ani, tot pe 28 februarie, corpul lui neînsuflețit să fie depus în incinta Parlamentului, ca un omagiu. A doua zi, pe 1 martie 2011, a fost înmormântat cu onoruri militare…

A. M.: Trebuie să fi fost foarte norocoși cei care i-au fost discipoli…

O. A.: În Baroul București a coordonat, în numele Consiliului, „Conferința de stagiu” a avocaților. Calitățile sale de pedagog au creat condițiile dezvoltării unei adevărate școli de avocatură. Ca maestru, tata se mândrea cu faptul că, din rândul tinerilor săi colaboratori, Petre Ninosu și Cătălin Predoiu au devenit miniștri ai Justiției; Gheorghe Florea este actualul Președinte al Uniunii Avocaților din România, iar Paul Mitroi, Avocat al Poporului și apoi magistrat la Curtea Supremă. Încă de la începutul carierei lor, toți cei amintiți au fost apreciați de tata pentru potențialul lor deosebit de a deveni avocați excepționali – și nu a greșit.

gina patrichi victor anagnoste grecia 1980

În Grecia, în 1980

A. M.: Revenind la lumea teatrului… Îi era cunoscută înainte de întâlnirea cu Gina Patrichi?

O. A.: Lumea teatrului o descoperise în tinerețe, împreună cu mama sa. În anul de refugiu 1944-1945 văzuseră zeci de spectacole la București.

A. M.: Când mama dvs. avea premieră, obișnuiați să mergeți cu tata la teatru? I-ați surprins vreodată privirea în care să i se poată ghici emoția care îl încerca văzându-și soția pe scenă?

O. A.: Deși pragmatic prin natura profesiei lui, tata era foarte sensibil față de actul artistic. Era un mare admirator al jocului mamei și nu o dată i-am surprins lacrima din colțul ochiului. Așa cum mărturisea în interviul acordat Luciei Hossu Longin, în cadrul emisiunii „Monștrii sacri”, mama reușise să-l sensibilizeze încă de la Galați, când îi citea seară de seară poezii și îi recita fragmente din piese de teatru. Acest lucru îl emoționa profund, până la lacrimi…

A. M.: Am aflat că tata avea o mare pasiune pentru motocicletă.

O. A.: Pe lângă pasiune, motocicleta era un real mijloc de locomoție în anii ’50. Îi plăcea să călătorească și a străbătut țara întreagă pe motocicletă, împreună cu fratele, cu prietenii și, mai târziu, cu mama. Era atât de atras de aventura călătoriei, încât în anii ’80 a fost chiar și globetrotter, traversând America cu Greyhound-ul de la New York la Los Angeles, inclusiv pe faimoasa Route 66. Mi-a mărturisit că, dacă ar fi avut de ales, i-ar fi plăcut să locuiască la San Francisco.

victor anagnoste san francisco anii 80

La San Francisco în anii ’80

A. M.: Alte hobby-uri…

O. A.: Era mare iubitor de artă și bun cunoscător de pictură. În călătoriile noastre din țară și din străinătate, am văzut numeroase expoziții și muzee. De fiecare dată, când mă vizita în Elveția, la Lausanne, unde locuiam, mergeam la expozițiile Fundației Gianadda de la Martigny, unde am văzut împreună, printre altele, tablouri ale lui Modigliani sau Van Gogh. Aprecia pictorii impresioniști. Asculta muzică de jazz, cu precădere Ray Charles, Nat King Cole și Louis Armstrong. Nu mai vorbesc de pasiunea pescuitului, atunci când timpul îi permitea să ajungă în Deltă. Urmărea cu interes emisiuni sportive, mai ales meciuri de fotbal, rugby, tenis sau hochei. El însuși jucase în tinerețe fotbal și volei în echipa liceului.

Mai exista ceva… special ce făcea tata. Nu era zi să nu „întindă” cărțile de joc și să nu facă două-trei pasiențe preferate, printre care și cea a lui Napoleon. Era o modalitate de a se relaxa. Dupa dispariția mamei se recrea făcând plimbări în parcul de la Statuia Aviatorilor și în împrejurimi alături de setter-ul nostru drag, Pink.

fotografii inedite gina patrichi victor anagnoste oana anagnoste

A. M.: Din fotografii înțelegem că ați petrecut multe vacanțe cu părinții. Mai multe imagini vă înfățișează alături de tata, lucru lesne de înțeles într-o epocă în care aparatul de fotografiat a devenit un accesoriu la îndemâna tuturor…

O. A.: E drept că din perioada dinaintea anilor ’90, am mai puține fotografii cu mama, deși vacanțele împreună au fost numeroase. Mama iubea marea și nu concepea vara fără întâlnirea cu ea. Tata iubea și el marea, poate datorită originilor lui grecești. Păstrez amintiri minunate din sejururile petrecute pe litoral alături de actori și alţi prieteni dragi de familie. În 1980 am fost cu ei într-o călătorie în Grecia și Turcia, unde nu am ratat țărmul Mediteranei. Desigur, mergeam și la munte, la Poiana Brașov sau la Cumpătul. În 1982 descopeream lumea alături de ai mei într-un „tur al Europei”. Am văzut atunci Parisul, Londra, Bruxelles, Milano…

În vacanțe, tata era alt om, mult mai relaxat. Nu pot uita cum de multe ori, seara, în excursiile noastre, priveam îndelung imensitatea cerului. Având cunoștințe de astronomie, tata mă surprindea de fiecare dată cu felul fascinant în care îmi vorbea despre galaxii și planete, despre constelații… „Conduse” de el – mama și cu mine – călătoream atât pe orizontală, cât și pe verticală. Mai târziu, în anii 2000, am mers cu tata în câteva vacanţe în Franța, Elveția, Grecia și Italia. Mama era în sufletul nostru, o pomeneam des.

oana anagnoste victor anagnoste constantin anagnoste calatorii

A. M.: Ați crescut într-o familie cu mult echilibru. Vă ajuta să coborâți uneori și „cu picioarele pe pământ”?

O. A.: Da, tatăl meu a încercat să compenseze cu severitate și fermitate educația mai liberă, mai boemă a mamei. Aceasta educație „spartană”, bazată pe corectitudine, mi-a fost de mare folos într-o țară riguroasă ca Elveția, atât în relațiile interumane, cât și în activitatea mea profesională.

A. M.: Pentru că ne apropiem de Sărbătoarea Învierii, spuneți-ne cum erau sărbătorile creștine în casa dumneavoastră?

O. A.: De Înviere mergeam cu toții la biserică înainte de miezul nopții; de-abia după ce ne întorceam cu Lumina, ne așezam la masă și ne înfruptam din bunătățile pascale. Amândoi părinții aveau un cult pentru sărbătorile de Paște și de Crăciun,  care erau adevărate reuniuni de familie. În plus, prânzul de duminică era respectat cu sfințenie.

oana anagnoste bunicii paterni victor anagnoste gina patrichi

Bunicii paterni: Constantin și Matilda Anagnoste

A. M.: Ați crescut înconjurată și de dragostea bunicilor…

O. A.: Am avut acest privilegiu! Bunicul patern a decedat când aveam 5 ani, în schimb bunica mă aștepta în fiecare an la Bârlad în vacanța de vară. Până în anii ’80, ea a locuit în casa părintească cu livadă și vie, unde culegeam caise sau mă urcam în picioarele goale pe dealul cu vie și beam apă rece de la fântână. Pe verandă mirosea a crini, iar bunica mă aștepta cu plăcinte calde. Când veneau cucoanele la o partidă de remmy, mă alegeam și cu dulceața de vișine. Ce dulce era viața de provincie…

oana anagnoste

Oana la vârsta de 1 an

A. M.: Dar bunicii din partea mamei?

O. A.: Bunicii materni au locuit cu noi, iar eu am avut norocul sa fiu „alintată” de bunici, cum se zice. În copilărie, având în vedere că ai mei nu prea aveau timp, bunica din partea mamei s-a ocupat de mine cu multă dragoste. După dispariția mamei, tatăl meu a fost cel care a avut grija de bunica mea, care s-a stins la 3 ani dupa mama, la vârsta de 93 de ani.

oana anagnoste gina patrichi victor anagnoste

Alături de părinţi

A. M.: Către studiu în Elveția cine v-a îndrumat?

O. A.: Amândoi cunoșteau dorința mea de a pleca din țară și m-au încurajat în proiectul meu. Mama, deși avea probleme de sănătate la începutul anilor ’90, l-a rugat pe fratele ei, unchiul meu din Elveția, să se intereseze care sunt formalitățile pentru înscrierea la Universitatea din Lausanne și să mă găzduiască un timp în casa lui.

A. M.: Sunteți cetățean elvețian. Cum vă simțiți în țara de origine?

O. A.: Mă simt bine, şi acasă și în Elveția. Deși foarte diferite, sunt două lumi complementare și iubesc aspectele frumoase ale fiecăreia dintre ele.

A. M.: Îl vedem într-o fotografie pe tatăl dumneavoastră, parcă protejat de un tablou aflat în fundal. Am aflat că tabloul care poartă, de altfel, o semnătură celebră, are o poveste…

O. A.: Alin Gheorghiu, pictorul care a devenit ulterior un bun prieten al familiei, a văzut-o pe mama într-un spectacol la „Bulandra” prin anii ’70 și i-a făcut acel portret, din memorie. Mamei i-a plăcut tabloul, deși o arăta puțin îmbătrânită, cu trăsături mai dure, mai triste… Ulterior, mai ales după ce s-a îmbolnăvit, chipul mamei a început să semene din ce în ce mai mult cu cel din tablou. Același apreciat artist a realizat și monumentul din marmură în formă de scoică de la Bellu, acolo unde odihnesc, împreună, părinții mei.

victor anagnoste portet gina patrichi de alin gheorghiu

Lângă portretul Ginei Patrichi

A. M.: Așadar, Viața e prea scurtă, iată titlul unei piese de André Roussin, montată la Teatrul Radiofonic cu Gina Patrichi acum 30 de ani…

O. A.: Același regizor, Titel Constantinescu, o distribuia și în Legenda unei vieți. Ce titluri semnificative!

A. M.: Astăzi locuiți pe strada botezată cu numele mamei. Au existat la un moment dat niște controverse legate de schimbarea denumirii străzii…

O. A.: După 1989, edilii au adus un omagiu mamei mele prin botezarea străzii cu numele ei. În 2006 însă, tatăl meu a fost indignat de decizia Primăriei de a se reveni la vechiul nume, strada Orlando. După o acțiune în instanță, prin hotărârea judecătoreasă din 2008, denumirea finală a străzii a rămas „Gina Patrichi”.

strada gina patrichi bucuresti

A. M.: Observ din atâtea imagini cât de mult se remarca Victor Anagnoste prin eleganță.

O. A.: Era extrem de atent la detaliile vestimentare. Se îmbrăca impecabil, de preferință în costume croite din cele mai fine materiale. Ținea la „look”. Nu era vorba de etichetă, ci de acea eleganță care venea din respectul pentru ceilalți și pentru sine. Cochetăria lui era reflecția unei eleganțe interioare, pe care o impunea altora, cu delicatețe.

oana anagnose victor anagnoste foto inedita

Victor Anagnoste la aniversarea a 80 de ani, împreună cu Oana

A. M.: Dacă ar fi să faceți un portret al tatălui…

O. A.: Un suflet distins de aristocrat; un lider ambiţios şi pasionat; o personalitate complexă, cu verticalitate și umor; un tată şi un soţ responsabil, strict şi afectuos în acelaşi timp. Îmi vine în minte o frază a scriitorului André Bay, care cred că i se potrivește: „que ta coquille soit très dure pour te permettre d’être tendre…”

victor anagnoste oana anagnoste 1998

1998

A. M.: Gina Patrichi și Victor Anagnoste, o pereche specială…

O. A.: O pereche aleasă, de drum lung, cu sentimente puternice şi idealuri generoase. Închei prin cuvintele tatei rostite în interviul realizat de Eugenia Vodă în 2001, în emisiunea „Profesioniștii”:

„Viața alături de Gina Patrichi a fost norocul meu […], poate nu chiar cea mai comodă viață; […] am dus o viață fericită, excepțională, neînchipuit de frumoasă.”

Fotografii inedite din arhiva familiei

Gina Patrichi în Stâlpii societății de Henrik Ibsen, adaptarea și regia: Dan Necșulea, Teatru TV  – fragment

Gina Patrichi și Tamara Buciuceanu în Dimineață pierdută după romanul Gabrielei Adameșteanu, regia: Cătălina Buzoianu, Teatrul „Bulandra” din București, 1986 (spectacol preluat de TVR în 1990) – fragment

Click aici

Gina Patrichi şi Virgil Ogăşanu în Livada de vişini de A. P. Cehov, regia: Cornel Todea, Teatru TV, 1975 – fragment

Gina Patrichi în La Musica de Marguerite Duras, regia artistică: Olimpia Arghir. Data difuzării în premieră: 18 septembrie 1983 – fragment

Gina Patrichi în Dubla mea viață de Sarah Bernhardt, scenariul și regia: Nicoleta Toia – fragment

Gina Patrichi în piesa Cu cărțile pe față de Antonio Buero Vallejo, regia: Silviu Jicman. Data difuzării în premieră: 3 ianuarie 1983

Grafică și ilustrații de Costin Tuchilă. Editare multimedia: Maria Andronache.

Gina Patrichi şi Ioana Pavelescu în filmul Rătăcire, regia: Alexandru Tatos, 1978 – fragment

Monştrii sacri – Gina Patrichi, documentar de Lucia Hossu Longin, TVR Cultural:

Partea I

Partea a II-a

Partea a III-a

Partea a IV-a

gina patrichi comemorare 20 ani revista teatrala radio

gina patrichi 20 de ani de la moarte

Reamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna martie a acestui an actriței
GINA PATRICHI

logo revista teatrala radioLa rubrica „Remember” de Annie Muscă, a apărut, în ziua de naștere a actriței, un substanțial portret monografic Gina Patrichi. A urmat un amplu interviu inedit cu Oana Anagnoste, realizat de Annie Muscă. Accesând paginile electronice ale revistei, veți mai întâlni opinii, caracterizări critice ale marii actrițe, amintiri, note de călătorie ale Ginei Patrichi, cronici de teatru radiofonic, fragmente din volume care i-au fost dedicate, fotografii inedite din arhiva familiei și, bineînțeles, fragmente în format multimedia din spectacole radiofonice cu Gina Patrichi, intrate de mult în Fonoteca de Aur a Radioului și în conștiința amatorilor acestui gen de teatru.

Vezi: Gina Patrichi – 20

Gina Patrichi la rubrica „Remember” de Annie Muscă

Gina Patrichi: Amintiri din turnee de Annie Muscă

In memoriam Gina Patrichi la TVR

Liftul societăţii sau liftingul sentimental, cronică de teatru radiofonic de Cristina Chirvasie

Sunetele unei simfonii tragice de Pușa Roth

Oana Anagnoste: „Gina Patrichi, o flacără, un fluture, o adiere…”, interviu realizat de Annie Muscă

Gina Patrichi în „Livada de vișini” de Costin Tuchilă

Livada ca vis, cronică de teatru radiofonic de Cristina Chrivasie

Evocare Gina Patrichi la Majestic

costintuchilaINTERVIUannie muscă,annie muscă interviuri,arta oratoriei,balul juriștilor viena,barou,căsătoria ginei patrichi,dimineață pierdută gabirela adameșteanu gina patrichi,gina patrichi,gina patrichi și victor anagnoste,grecia,la musica de marguetie duras,lausanne,legi victor anagnoste,liviu ciulei,lucian pintilie,medalion gina patrichi,monștrii sacri,oana anagnoste despre victor anagnoste,portret al avocatului victor anagnoste,rătăcire film cu gina patrichi,sarah bernhardt interpretată de gina patrichi,senat,titanic vals,viena anii 80
Interviu realizat de ANNIE MUSCĂ Astăzi, Oana Anagnoste, fiica actriței Gina Patrichi, ne va îngădui să aflăm câte ceva din stabilitatea și candoarea unei perechi, alături de secretele unui mariaj reușit, dar și mai multe despre tatăl ei, avocatul Victor Anagnoste, personalitate distinctă în peisajul juridic românesc. Gina Patrichi și Victor...