Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ

revista teatrala radio biografie artistică occtavian cotescu annie muscă remember

eterne reveniri in luna lui faurar annie musca portrete mari actori romaniAstăzi, 14 februarie, ne amintim de actorul Octavian Cotescu (14 februarie 1931–22 august 1985).

Harul actoricesc l-a adus din Dorohoi la București, în 1950, direct pe scena Teatrului Bulandra, alături de parteneri de prestigiu : Toma Caragiu, Petre Gheorghiu – coleg de promoție – Ștefan Bănică Senior, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Rodica Tapalagă, Ion Besoiu, Ileana Predescu, Dan Nuțu, Florian Pittiș…

A interpretat într-un mod cu totul original personaje aflate la granița dintre tragic și comic. El a fost actorul care împrumuta eroului său o paletă întreagă de nuanțe și neliniști. A fost unul dintre preferații actori pentru Teatrul de Televiziune și pentru Teatrul Radiofonic, iar în memoria cinefililor a rămas prin rolurile jucate în cele peste 50 de filme.

A fost un excepțional pedagog, printre studenții săi numărându-se Valeria Seciu, rubrica remember annie musca revista teatrala radioMariana Mihuț, Maria Ploae, Horațiu Mălăele, Dan Condurache.

Dar actorul acela înzestrat cu simț al măsurii și cu zâmbet sarcastic de fin a plecat prea devreme. Avea doar 54 de ani.

octavian cotescu

Octavian Cotescu

De pe Strada Gloriei…

Actorul s-a născut în nordul Moldovei, la Dorohoi, pe aceeași stradă cu frații Rodica și Ștefan Tapalagă. Strada Gloriei. Tatăl, Ilie Coteț, era maistru ceferist, iar mama, Anastasia, era casnică. Bunicii dinspre tată erau țărani din comuna Miroslava (județul Iași), dar Octavian ajungea mai rar pe la ei. Mai des îi vizita pe bunicii din partea mamei, Petru și Maria Lazăr, care locuiau la Botoșani, unde Octav și sora sa Mioara, cu 3 ani mai mică, petreceau vacanțele, ascultând uneori și poveștile bunicului Petru, care era mecanic de locomotivă.

Când Octavian împlinește 3 ani, tatăl se detașează cu serviciul la Iași, astfel familia Coteț va locui în pavilioanele CFR. La Iași urmează cursurile Școlii Primare între 1938 și 1942, apoi se înscrie la Liceul Național din oraș. Îl are coleg de bancă pe actorul de mai târziu, Petre Gheorghiu. Anul 1942 este cel în care mama sa începe să lucreze ca telegrafist la Gară. Un an mai târziu, când Octav avea doar 12 ani, părinții lui divorțează. Băiatul cel blând, cu senin în priviri, se maturizează pe loc, iar una din dorințele sale a dăinuit încă de pe-atunci: să-și ocrotească mama și sora.

octavian cotescuÎn primăvara lui 1943, Octav pleacă alături de mamă, soră și bunicii materni la Timișoara, unde vor primi o locuință în cartierul Fratelia. În același timp, tatăl e detașat cu serviciul la Cîineni, județul Vâlcea. Liceanul Octavian Coteț se înscrie în 1944 la Liceul Militar din Timișoara, ajungând apoi la cel de la Pitești din cauza schimbărilor din învățământ. Revine un an mai târziu să-și termine cursurile la Liceul din Iași, timp în care pasiunea pentru teatru nu-i mai dă pace. După ce-l admirase pe actorul Ștefan Dăncinescu în Vicleniile lui Scapin pe scena Teatrului Național din Iași, s-a văzut imediat în locul lui și, în clasa a VI-a de liceu, a hotărât să se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică, împreună cu doi colegi: Petrică Gheorghiu și viitorul bariton Dan Iordăchescu, la clasa profesoarei Gina Sandri-Bulandra, după ce fuseseră selecționați în organizația „Apărarea patriotică” și începuseră să joace teatru pe unde puteau: într-o sală a vestitului Hotel Traian, în fabrici și uzine, în cazărmi, la Cinematograful „Popovici”…

În 1950, Octavian termină Conservatorul de Artă Dramatică din Iași, care căpătase denumirea de Institutul de Teatru „Matei Millo”, susținându-și examenul de diplomă cu rolul Mircea Vadu din Cumpăna de Lucia Demetrius.

Debut actoricesc

Repartiția a primit-o, spre dezamăgirea lui, la Teatrul Municipal din București. Octav ar fi vrut să rămână acolo, pe loc, la Naționalul ieșean. La insistențele lui Ion Lascăr, profesorul său de actorie, tânărul pleacă în Capitală cu inima îndoită. Pe 8 septembrie, de Ziua Sf. Marii, Octavian Coteț pornea din Gara Burdujeni spre București, cu o parte din suflet lăsată acasă la mamă și soră.

La teatrul din Capitală este primit de directoarea Lucia Sturdza Bulandra cu o oarecare nesiguranță, dar curând marea doamnă avea să descopere talentul și priceperea actoricească a celui școlit la Iași.

Prima sarcină pe scenă i-a fost încredințată de Moni Ghelerter. Era vorba de un figurant din Vad nou de Lucia Demetrius. Admirându-i înfățișarea, Moni Ghelerter l-a sfătuit să-și schimbe numele în Cotescu. Doamna Bulandra propusese Coteanu, lucia sturdza bulandradar sugestia maestrului Moni a fost mai convingătoare.

Debutul propriu-zis a avut loc în 1951, într-o seară de 12 mai. Împlinise de curând 20 de ani. Îl juca pe Piotr Vosmibratov (Petea) din Pădurea lui Ostrovski, alături de Lucia Sturdza Bulandra, Ștefan Ciubotărașu, Jules Cazaban, Emil Botta și debutanta Ileana Predescu.

Doamna Bulandra l-a luat pe tânărul actor sub aripa ei protectoare ajutându-l să-și aducă sora și mama de la Iași la București, trei ani mai târziu.

Zece ani pe scenă alături de Doamna Bulandra…

Cu actrița al cărei nume va fi purtat de Teatrul Municipal, Octavian Cotescu va juca în spectacole memorabile timp de zece ani, până la dispariția acesteia în septembrie 1961:

Piaterkin din Vassa Jeleznova (1953) de Maxim Gorki; Soldatul sovietic din Arcul de triumf (1954) de Aurel Baranga, în regia lui Sică Alexandrescu; Valentin din Să nu spui vorbă mare (1956) de G. B. Shaw, regia W. Siegfried; Preotul din Mamouret de Jean Sarment, în regia lui George Teodorescu, un spectacol în care vor evolua Mircea Șeptilici, Vali Voiculescu-Pepino și Flavia Buref.

Ultima dată a urcat pe scenă alături de Doamna Teatrului Românesc în rolul lui Tom din Menajeria de sticlă de Tennesse Williams, în regia lui Liviu Ciulei.

Credința unui actor pe scenă la Bulandra…

La Teatrul de lângă Podul Izvor, Octavian Cotescu a excelat în zeci și zeci de spectacole sub îndrumarea unor regizori vizionari, dar și sub bagheta unor novice în arta regizoratului.

A fost Doctorul Murgu din Oameni de azi (1952) de Lucia Demetrius, în regia lui Moni Ghelerter, cu Sandina Stan și Sonia Cluceru; Kolosov din Liubov Iarovaia (1951) de C. Trenion, în regia lui W. Siegfried și Liviu Ciulei, piesă în care îi va avea parteneri de scenă pe Clody Bertola, Tanți Cocea, Fory Etterle, Ion Manta și Ion Lucian; Învățătorul Tuza din Învățătorul lui Brody Sándor, în regia lui Ion Olteanu, piesă în care apărea și colegul său de promoție, Petre Gheorghiu.

În 1958, Liviu Ciulei îl distribuia în rolul lui Bertrand din Sfânta Ioana de G. B. Shaw, iar Marietta Sadova în Petea Trofimov din Livada cu vișini de A. P. Cehov, rol reluat peste 9 ani sub îndrumarea regizorului Lucian Pintilie.

Întâlnirea cu Liviu Ciulei a însemnat o treaptă enormă în cariera artistică a lui Octavian Cotescu. Iată ce declara actorul în cartea apărută în 1993 la Editura Meridiane, volum îngrijit de Ileana Berlogea și Ion Toboșaru :

„Cum mă simt în preajma lui Ciulei? Așa cum m-am simțit întotdeauna când m-am aflat în preajma unor personalități strivitoare. Așa cum m-am simțit cândva când am stat în fața lui Vianu sau cum mă simt acum când mă întâlnesc (rar) cu Șerban Cioculescu, sau cum mă simțeam în ceasurile (puține) petrecute în preajma lui Marin Preda.”

Dacă în 1960 îl distribuia în Actorul din Azilul de noapte de Gorki – un spectacol în care apărea și Victor Rebengiuc – un an mai târziu îl invita în rolul unui nobil din Cum vă place de W. Shakespeare, alături de însuși regizorul-actor și de Ileana Predescu, Nicolae Gafton, Petre Gheorghiu, Marius Pepino.

Ciulei îi va încredința și rolurile principale din Procesul Horia (1967) de Al. Voitin, alături de Ion Besoiu, Nicolae Mavrodin și Ion Caramitru, și din Macbeth (1968) de W. Shakespeare, în care parteneri de scenă i-au fost Toma Caragiu, Gina Patrichi și Cornel Coman.

Cu regizorul-actor-scenograf se va reîntâlni într-un cadru comic, în rolul lui Cațavencu din piesa O scrisoare pierdută (1972) de I. L. Caragiale și în cel al lui Vasile Olariu din Puterea și adevărul (1973) de Titus Popovici, dar și în rolul lui Nae Girimea din D’ale carnavalului (1966), spectacol care le-a înlesnit călătorii prin Moscova și Sankt Petersburg, dar și prin capitalele culturale europene: Paris, Edinburgh, Amsterdam sau Berlin, cronicile internaționale fiind în favoarea talentului actorului român. Distribuția de atunci: Grigore Vasiliu Birlic, Toma Caragiu, Gina Patrichi, Rodica Tapalagă, Marin Moraru, Aurel Cioranu și Ștefan Bănică Senior. Dacă în Scrisoarea pierdută montată în 1972 din distribuție făceau parte: Toma Caragiu, Rodica Tapalagă, Dem Rădulescu, Petre Gheorghiu, Mircea Diaconu, Ștefan Bănică Senior și Liviu Ciulei, în cea montată peste 7 ani, vor apărea, printre alții, Victor Rebengiuc și soția sa, Mariana Mihuț.

prostii sub clar de luna bulandra 1962 o cotescu rodica tapalaga

Cu Rodica Tapalagă, în Proștii sub clar de lună de Teodor Mazilu, Teatrul Bulandra, 1962

Un alt regizor alături de care își desăvârșește arta scenică a fost Lucian Pintilie. Acesta l-a ales pe Cotescu pentru Gogu din Proștii sub clar de lună (1962) de Teodor Mazilu, unde juca alături de Rodica Tapalagă; pentru Iulian din O singură viață de Ionel Hristea, în care joacă alături de Mircea Albulescu; pentru Trofimov din Livada cu vișini (1967) de Cehov; pentru Eisenring din Biederman și incendiatorii (1964) de Max Frish, cu Mircea Albulescu; pentru Ben Alexander din Inima mea este pe înălțimi de W. Saroyan, spectacol în care apare și Ilarion Ciobanu, alături de Mihai Mereuță și Ana-Maria Ciortea.

În anii ’50–’60, Cotescu lucrase cu Ion Olteanu la Răzvan și Vidra, la Costache și viața lui interioară de Paul Everac; cu Vlad Mugur la Fotbal de Quentin și Bellak și Portretul de Al. Voitin; cu Dinu Negreanu la Război și pace de Tolstoi, în compania actorului Victor Rebengiuc.

Cu Valeriu Moisescu a lucrat la patru piese. A fost artistul răsfățat din Fii cuminte Cristofor (1964) de Aurel Baranga, alături de Virgil Ogășanu și Marcela Rusu; apoi l-a jucat pe El din Nu sunt Turnul Eiffel (1966) de Ecaterina Oproiu, în timp ce Ea era Rodica Tapalagă. L-a împlinit și pe Anchetatorul Toma Topală din Casa de mode (1973) de Theodor Mănescu, și pe Tomutov din Anecdote provinciale (1977) de Vampilov, alături de Catrinel Dumitrescu și Tamara Buciuceanu-Botez.

tandrete si abjectie de teodor mazilu cu octavian cotescu

În Tandrețe și abjecție de Teodor Mazilu, Teatrul Bulandra, 1968

A lucrat și cu Emil Mandric, novice în arta regizorală, sprijinindu-l în interpretarea lui Iordache din Acești nebuni fățarnici (1970) de Teodor Mazilu, în care apăreau și Gina Patrichi și Florian Pittiș. În același an colaboraseră și la piesa lui Congrave, Iubire pentru iubire, în rolul lui Tattle, împreună cu Ion Besoiu, Carmen Stănescu și Florian Pittiș.

tartuffe moliere octavian cotescu teatrul bulandra 1982

În rolul lui Tartuffe, Teatrul Bulandra, 1982

Cotescu a lucrat și cu regizorul Cornel Todea pentru cele cinci roluri din piesa lui Teodor Mazilu, Tandrețe și abjecție (1968), spectacol cu care vor pleca în turneu în RFG; apoi cu Alexandru Tatos la Chițimia de Ion Băieșu, în 1974; cu Al. Tocilescu la Tartuffe de Molière și la Cabala Bigoților de M. Bulgakov, cu Violeta Andrei, Mariana Buruiană, Luminița Gheorghiu și Florian Pittiș. Pentru aceste două roluri, Cotescu va primi Premiul de Interpretare masculină.

La jumătatea anilor ’70, actorul începea să lucreze cu regizoarea Cătălina Buzoianu, care l-a distribuit în 1975 în Hedda Gabler de Ibsen, iar un an mai târziu în Interviu de Ecaterina Oproiu, alături de Gina Patrichi. Colaborarea celor doi va continua pentru puțin timp la Teatrul Mic.

Colaborări la Teatrul Mic

Între 1978 și 1980, Octavian Cotescu joacă și la Teatrul Mic, după ce, în 1965 îl interpretase pe aceeași scenă, într-un mod absolut original, pe Harry Berlin din Amooor de M. Schisgall, în regia lui Dinu Cernescu, iar în 1966 pe Edek din Tango de S. Mrozek, în regia lui Radu Penciulescu, alături de Victor Rebengiuc, Olga Tudorache, George Constantin, Eliza Plopeanu, Vali Cios și Florin Vasiliu.

Cu Rodica Tapalagă joacă în Unchiul Vanea (1978) de Cehov, în regia lui Laurențiu Azimioară; cu Ștefan Iordache, Dan Manolache și Dan Condurache în Maestrul și Margareta (1980), o dramatizare după Bulgakov realizată de Cătălina Buzoianu și Mihaela Tonitza Iordache. Un rol extrem de important la Teatrul Mic a fost Minetti, eroul lui Thomas Bernhard din piesa cu același nume, în regia Ancăi Ovanez Doroșenco.

Octavian Cotescu nu s-a opus să joace în provincie de câte ori a fost invitat. L-a întruchipat în 1984 la Oradea pe Pronin din A douăsprezecea cămilă de Samuil Alioșin, în regia lui Victor Ioan Frunză. În același oraș a jucat și În ale vieții valuri de Tudor Mușatescu, în regia lui Ion Cojar.

Erou de cinema

În 1961, Octavian Cotescu apărea în primul său film, Portretul unui necunoscut, în regia lui Andrei Călărașu, cu Petre Gheorghiu, Ioana Bulcă și Geo Barton. Bunul meu prieten, umoristul Dan Mihăescu, unul dintre semnatarii scenariului, picase la probe, așa că șansa i-a revenit debutantului Cotescu. A urmat O dragoste lungă de-o seară (1963), în regia lui Horea Popescu, cu frumoasa Graziela Albini, iar peste patru ani Diminețile unui băiat cuminte (1967), filmul lui Andrei Blaier, cu Irina Petrescu, Sebastian Papaiani, Ion Caramitru, Mariana Mihuț și George Constantin.

biografie artistică octavian cotescu annie muscă remember

În 1968, Geo Saizescu îl distribuia pentru prima oară într-un film al său, Balul de sâmbătă seara (1968), o comedie savuroasă după scenariul lui D. R. Popescu, cu o imagine impecabilă semnată de George Cornea. Cotescu revenea pe ecran, sub bagheta aceluiași regizor, în Păcală (1974), în filmul muzical Eu, tu și Ovidiu (1977), alături de Florin Piersic, Violeta Andrei, Ileana Stana Ionescu, Dem Rădulescu… În 1984 participa la ultimele două întâlniri cu Geo Saizescu, în Sosesc păsările călătoare, alături de Tora Vasilescu și Emil Hossu, și în Secretul lui Bachus cu inegalabilul Ștefan Mihăilescu-Brăila.

Cu Victor Rebengiuc a jucat în Castelul condamnaților (1970), în regia lui Mihai Iacob, și în Capcana (1974) de Manole Marcus; cu Ion Besoiu în Puterea și adevărul, tot în regia lui Manole Marcus, iar cu Amza Pellea și Cristian Șofron s-a întâlnit pe platouri în rolul Doctorului Bunu din pelicula Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972), scenariu de Titus Popovici după propria sa nuvelă, Moartea lui Ipu, în regia lui Sergiu Nicolaescu. Pe Leopoldina Bălănuță o întâlnește în Tatăl risipitor (1974) de Adrian Petringenaru, iar pe Ștefan Radof, în același an, în Un zâmbet pentru mai târziu, de Al. Boiangiu. Cu Dorel Vișan și Ion Caramitru joacă în Iarba verde de acasă (1978), un film de Stere Gulea.

Cu fermecătorul Toma Caragiu va apărea prima oară în filmul lui Manole Marcus, Cartierul veseliei (1964), apoi în Bariera, de Mircea Mureșan, Operațiunea Monstrul (1976), un film în regia lui Manole Marcus, care a adus foarte multă lume în cinematografe, și în Gloria nu cântă de Al. Bocăneț.

Vocea sa va ajunge în cinematografe și în rolul povestitorului-comentator din Toamna bobocilor (1975) și Iarna bobocilor (1977) – două comedii de succes semnate de Mircea Moldovan – și în Tufă de Veneția (1977), un film de Petre Bokor.

Octavian Cotescu joacă rolul scriitorului Alexandru Vlahuță într-unul din puținele filme biografice românești, Aurel Vlaicu (1978), în regia lui Mircea Drăgan, avându-l ca erou principal pe actorul Gabriel Oseciuc. În același an îl întruchipează pe învățătorul Herdelea din drama Blestemul pământului, blestemul iubirii de Mircea Mureșan, o ecranizare de succes a romanului lui Liviu Rebreanu, Ion. Gheorghe Vitanidis și Dan Pița – alți doi regizori importanți care l-au distribuit pe Cotescu în filmele lor. Primul în Clipa (1979), după un scenariu al scriitorului Dinu Săraru, iar al doilea în Bietul Ioanide (1980).

octavian cotescu toma caragiu regizorul ion vova

Octavian Cotescu, Toma Caragiu, regizorul Ion Vova

Două filme care i-au făcut pe iubitorii de cinema să-l îndrăgească pe actorul Cotescu au fost Buletin de București (1983) și Căsătorie cu repetiție (1985), în regia lui Virgil Calotescu. Actorul a fost genial în rolul lui Costică Popescu, alături de Draga Olteanu Matei, Catrinel Dumitrescu și Mircea Diaconu.

Nici regizoarea Elisabeta Bostan nu l-a ocolit. L-a ales pentru rolul lui Cezar Marcelloni din Saltimbancii (1981) și Un saltimbanc la Polul Nord (1982), în care Gina Patrichi și Carmen Galin sunt fermecătoare alături de actorul-copil Adrian Vîlcu.

Ultima apariție cinematografică a actorului a fost în filmul lui Șerban Creangă, Clipa de răgaz, a cărui premieră a avut loc la un an de la dispariția protagonistului.

valeria seciu

Valeria Seciu

Iubirea pentru Valeria…

Este oare cineva care să nu fi cunoscut șarmul, sensibilitatea și profunzimea actriței Valeria Seciu? Cât despre misterul acestei ființe, în aparență fragilă, doar profesorul de la Institutul de Teatru, cu opt ani mai în vârstă, se pare să i-l fi deslușit.

Asistent la IATC în anii ’60, Octavian Cotescu se îndrăgostește iremediabil de Valeria, studenta care îl iubea deja pentru blândețe, generozitate și umor.

După absolvirea institutului, în1964 la clasa lui A. Pop Marţian – alături de Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Mariana Mihuţ, Rodica Mandache, Virgil Ogăşanu, Florina Cercel – Valeria și Octavian se căsătoresc, iar în 1968 se naște fiul lor, Alexandru, care a intrat în monahism și astăzi este călugăr la Muntele Athos.

Cei doi soți s-au întâlnit în același spectacol doar în piesa O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, montată la TVR de Sorana Coroamă.

Colaborarea cu Televiziunea Română

Actorul a colaborat cu Televiziunea Română încă din primii ani ai apariției acesteia la adaptări de piese pentru televiziune sau la momente umoristice. La pregătirile pentru aparițiile pe micul ecran era la fel de atent la nuanțe și exigent cu sine.

În 1958 juca în Casa de piatră de Aurel Mihale, cu Mircea Albulescu și Victor Rebengiuc; în 1967 în Surorile Boga în regia lui Petre Sava Băleanu, cu Valeria Seciu, Gina Patrichi, Silviu Stănculescu și Victor Rebengiuc. Au urmat Sanda, Omul cu mârțoaga, Femeia fericită, Sisif și moartea, Rața sălbatică, Citadela sfărâmată. Ultimele două piese de teatru tv au fost Steaua fără nume de Mihail Sebastian, în regia lui Eugen Todoran, și O noapte furtunoasă în regia Soranei Coroamă Stanca.

octavian_cotescu jupân dumitrache 1984 tv

În rolul lui Jupân Dumitrache din O noapte furtunoasă, Teatru TV, 1984

Alături de Coca Andronescu joacă un rol memorabil în serialul TV Iubirea e lucru mare de Ion Băieșu, în regia lui Titi Acs și a lui Cornel Popa. Tanța și Costel au rămas nu doar în arhiva televiziunii, dar mai ales în memoria telespectatorilor.

Octavian Cotescu în Iubirea e un lucru mare de Ion Băieşu, serial TV, 1967, primul episod (fragment)

Vocația de pedagog

Înzestrat cu un excepțional simț pedagogic, Octavian Cotescu ajunge relativ devreme față în față cu studenții și va contribui o lungă perioadă la modernizarea învățământului superior. În 1958 lucra ca profesor cu jumătate de normă la Școala Populară de Artă din București, la catedra Arta actorului, iar doi ani mai târziu devine asistent la clasa profesorului A. Pop Marțian, în cadrul IATC. În 1967 este promovat lector universitar la același institut, iar în 1970 obține prin concurs titulatura de conferențiar universitar. După șapte ani, Cotescu devine profesor universitar și este numit șeful catedrei de Arta actorului, iar între 1981 și 1985 este rector al Institutului de Teatru din București.

Studenții săi l-au iubit enorm și nu au uitat primul spectacol sub bagheta lui – Cum vă place (1964) de W. Shakespeare, cu Ovidiu Iuliu Moldovan, Valeria Seciu, Rodica Mandache și Mariana Mihuț. Tot el a pus în scenă și alte piese cu studenții săi: Cântăreța cheală de Eugène Ionesco, cu Aimée Iacobescu și Luminița Blănaru; Opera de trei parale de Brecht, cu Horațiu Mălăele, Dan Condurache și Maria Ploae; Vedere de pe pod de Arthur Miller, cu Răzvan Ionescu și Catrinel Dumitrescu sau Acești nebuni fățarnici de Teodor Mazilu, cu Petre Nicolae, Cristian Șofron și Radu Amzulescu.

mari actori romani octavian cotescu portret de annie musca

Darul vocii pentru teatrul la microfon

Vocea blândă, curată și extrem de nuanțată a actorului Octavian Cotescu i-a adus o îndelungă colaborare cu teatrul radiofonic. Peste 40 de piese de teatru la microfon alături de mari actori și sub îndrumarea unor excepționali regizori artistici. Prima piesă montată a fost A douăsprezecea noapte (1953) de Shakespeare, în regia lui Moni Ghelerter cu Radu Beligan și Marcela Rusu. Au urmat și altele, printre care Jocul ielelor de Camil Petrescu, în regia lui Paul Stratilat, cu Simona Bondoc și Constantin Codrescu; Unde-s marile iubiri de Th. Mănescu, alături de Marin Moraru, în regia lui Dan Puican; Lecția de Eugène Ionesco, cu Rodica Tapalagă, în regia lui Lucian Giurchescu; Enigma Otiliei, după George Călinescu, în regia lui Cristian Munteanu, cu Toma Caragiu, Ninetta Gusti și Emil Hossu.

octavian cotescu in shylock shakespeare dan puican teatru radiofonic

Regizorul Dan Puican l-a distribuit în rolul lui Shylock din Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare (traducere de Gala Galaction), avându-i ca parteneri pe Alexandru Repan, Constantin Codrescu, Rodica Tapalagă, Ion Caramitru, Vali Voiculescu-Pepino, Marin Moraru, Valeria Seciu, Virgil Ogășanu, Florian Pittiș,  Mitică Popescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ion Pascu, Constantin Diplan (data difuzării în premieră: 20 mai 1974). Ultimele colaborări cu lumea radioului au fost prilejuite de piesele Avram Iancu de Lucian Blaga, în regia lui Cristian Munteanu, și Aventurile unui bărbat extrem de serios de Teodor Mazilu.

Octavian Cotescu (Shylock) în Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, regia: Dan Puican, 1974 – fragment

Iubitorii de povești rostite la radio în serile de teatru își amintesc, cu siguranță, de Familia Chiț-chiț, în regia lui Paul Stratilat, sau de basmul Greuceanu de Petre Ispirescu, în regia lui Mihai Pascal. Minunatele voci de copii ale actrițelor Silvia Chicoș, Jeanine Stavarache sau Alexandrina Halic se împleteau armonios cu cea a povestitorului.

Nimeni nu va putea șterge vreodată din memoria noastră vocea moldovenească a povestitorului din basmul Harap-Alb de Ion Creangă, în regia lui Dan Puican. Prin blândețea ei reușea să-i capteze pe cei mici și să-i țină cu urechea lipită de radio preț de un ceas. Numele său este purtat astăzi de una dintre sălile Palatului Copiilor din București.

lectia de eugen ionescu cu octavian cotescu regia lucian giurchescu

Las cuvintele unui minunat om și actor, Victor Rebengiuc, să încheie pledoaria mea pentru distinsul artist și profesor, Octavian Cotescu…

„Am fost prieteni, colegi și parteneri. Am jucat și ne-am jucat împreună. Am petrecut împreună multe vacanțe. Am fost îndrăgostiți în același timp și am umblat noaptea împreună sub ferestrele iubitelor noastre, care ne-au devenit mai apoi soții, pe sub fereastra lui vali, pe sub fereastra Marianei. […]

Sunt bucuros însă că despre Tavi există multe mărturii scrise, mărturii frumoase, pline de căldură. Ele vorbesc elocvent despre el, dar mai mult decât oricine din afară consider că a vorbit el însuși, prin ceea ce ne-a lăsat în memoria celor care l-am văzut jucând, dar și prin ceea ce pot vedea și cunoaște cei de acum și cei de mâine.

Tavi Cotescu trăiește prin ele și va trăi.” (Octavian Cotescu, Ed. Meridiane, București, 1993, volum îngrijit de Ileana Berlogea și Ion Toboșaru, p. 90–91).

Octavian Cotescu în Lecția de Eugen Ionescu, regia: Lucian Giurchescu, 1968 – fragment

Octavian Cotescu în Pic-nic pe câmpul de luptă de Fernando Arrabal, regia: Mihai Pascal, 1968 – fragment

Grafică și ilustrații: Costin Tuchilă. Editare multimedia: Maria Andronache.

Octavian Cotescu în sceneta Icoane pe sticlă, realizator: Dan Mihăescu, Revelion TV, 1975

Octavian Cotescu în sceneta Un film profund realist de Dumitru Solomon, TV, regia: Titi Acs, 1979

La rubrica Remember de Annie Muscă:

 Ovidiu Iuliu Moldovan

Rodica Tapalagă

Cornel Coman

Grigore Vasiliu Birlic

Silviu Stănculescu

Emil Hossu

Marian Hudac

Lucia Mureșan

Ștefan Iordache

Ștefan Mihăilescu-Brăila

Emanoil Petruț 

 

costintuchilaREMEMBERannie muscă,avram iancu,cotescu date biografice,cristian munteanu,debutul lui octavian cotescu,gala galction,lectia de eugen ionescu,lucia sturdza bulandra,lucian giurchescu,mari actori români de teatru si de film,moni ghelerter,negutatorul din venetia octavian cotescu,octavian cotescu filmografie,octavian cotescu istoria teatrului românesc,prostii sub clar de lună,remember,remember de annie muscă,rubrica remember portrete mari actori români,shakespeare,shylock octavian cotescu,teatrul bulandra,teodor mazilu,valeria seciu si octavian cotescu
Remember, rubrică de ANNIE MUSCĂ Astăzi, 14 februarie, ne amintim de actorul Octavian Cotescu (14 februarie 1931–22 august 1985). Harul actoricesc l-a adus din Dorohoi la București, în 1950, direct pe scena Teatrului Bulandra, alături de parteneri de prestigiu : Toma Caragiu, Petre Gheorghiu – coleg de promoție – Ștefan Bănică...