Cronică de festival de MARIAN CIOLAN

fito oradea 2014 mariana ciolan

Sub egida Teatrului „Regina Maria” și a Fundației culturale FITO, având drept co-organizator Consiliul județean Bihor, cu sprijinul Primăriei Oradea, UNITER, AFCN și al unor generoși sponsori, Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea (FITO) se coagulează drept un veritabil fenomen cu largă adresabilitate în rândul publicului care are oportunitatea de a vedea serii de spectacole pentru copii, reprezentații stradale și producții ale școlilor de teatru din țară, mari spectacole invitate de organizatori și altele găzduite într-o secțiune Fringe.

fito oradea

fito logoAșa cum arăta în cuvântul inaugural Daniel Vulcu, directorul general al teatrului și al festivalului, „regina balului” rămâne în acest context Festivalul de teatru scurt, cu atât mai mult cu cât anul acesta se împlinesc douăzeci de ani de când a fost lansat ca un festival-concurs ce se desfășura o dată la doi ani. Întrerupt în chip regretabil o vreme, Festivalul a fost reluat în 2010 ca o manifestare anuală dedicată spectacolelor cu durată de maxim nouăzeci de minute, ceea ce lărgește spectrul selecției față de exigențele inițiale. Un lucru este cert: indiferent de modificările de structură și de regulament, se menține cu rigoare primatul calității estetice a actului scenic înfățișat publicului prin Festivalul de teatru scurt care, de-a lungul anilor, a reușit să adune în jurul lui cele mai valoroase personalități ale teatrului românesc. Scurtul dar emoționantul moment aniversar din deschiderea FITO, aflat în întregime sub semn sărbătoresc, a subliniat acest lucru, în primul rând prin cuvântul de reverență adus de doi oameni de teatru, părtași la crearea și menținerea lui la înalte cote valorice, actorul Eugen Țugulea, director al teatrului la momentul înființării Festivalului de teatru scurt, și criticul Elisabeta Pop, secretar literar, atunci, ca și în mulți ani care au urmat, membră în juriu la această ediție jubiliară. Cei doi au primit din partea actualei conduceri a instituției Diplome, în timp ce ei înșiși nu au uitat să mulțumească publicului, tuturor acelora care au sprijinit manifestarea, doamna Elisabeta Pop reușind să ne facă părtași la propria emoție descoperind în acea seară în superba sală, veniți de pretutindeni, alți mari prieteni constanți ai manifestării orădene.

pai despre ce vrobim noi aici domnule morometii

Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?

În selecția criticului de teatru Ion Parhon, în Festivalul de teatru scurt au fost anul acesta spectacole înfățișate de Naționalele din Cluj-Napoca (Amalia respiră adânc, regia Tudor Lucanu), Tg. Mureș (Punct triplu, regia Bogdan Georgescu), Timișoara (În afara jocului, regia Ion Ardeal Eremia), Craiova (Profu de religie, regia Bobi Pricop), de teatre bucureștene – „Nottara” (Panică – trei bărbați pe punctul de-a ceda psihic, regia Cristian Tudor Popescu), Odeon (Tipografic majuscul, regia Gianina Cărbunariu), Act (Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?, regia Alexandru Dabija), UnTeatru (Poezia visului, regia Miriam Răducanu, Cinci ore cu Mario, regia Mariana Cămărășan), precum și de la Teatrul de Nord Satu Mare (Yom Kipur, regia Eugen Gyemant), Teatrul Municipal Turda (Omul cu chitara, regia Mihai Măniuțiu), Teatrul Fani Tardini Galați (Trei nopți cu Madox, regia Radu Dinulescu), Teatrul clasic Arad (Perplex, regia Theodor Cristian Popescu), Teatrul „George Bacovia” din Bacău (Călin, povestea modernă, regia Horia Suru), un spectacol independent, Zic-zac, regia Andreea Gavriliu.

PANICĂ (TREI BĂRBAȚI PE PUNCTUL DE-A CEDA PSIHIC)

Panică – trei bărbați pe punctul de-a ceda psihic

Interesul față de acest festival-concurs de tradiție, declarat de actuala conducere a Teatrului „Regina Maria”, și-a aflat acoperirea în realitate prin chiar antrenarea forțelor colectivului artistic, mobilizat și motivat prin trei producții alese și ele să reprezinte gazdele în fața publicului și a juriului format din Adi Carauleanu, Elisabeta Pop, Mircea M. Ionescu, Maria Zărnescu, Alexa Visarion (președinte). Este vorba de spectacolele Cancun, de Jordi Galceran, premieră națională în direcția de scenă a lui Theodor Cristian Popescu, În inima nopții, episodul Hamlet, în regia lui Gavriil Pinte, pe un scenariu propriu cu inserturi din texte de George Banu și Monique Borie, și Life Senquences Profiles, spectacol de teatru-dans care poartă amprenta colaborării cizelate în timp între coregraful Florin Fieroiu (coordonarea artistică) și compozitorul Vlaicu Golcea, cărora li se alătură aici, cu la fel de inspirată contribuție coregrafa Cristina Milea.

life-sequences

Life Senquences Profiles

Competiția, a XX-a ediție a Festivalului de teatru scurt, s-a deschis cu Life Senquences Profiles, „scene de viață” care aduc în centrul atenției cuplul și crizele lui, individul cu trăiri nevrotice, și prin ei, o lume robotizată, antrenată fără ieșire într-o „globalizare” unde apar evidente efecte negative. Este o lume care și-a pierdut prospețimea, se exprimă prin clișee, unde sensurile se estompează dincolo de acțiuni mecanice, halucinante, epuizante. Suita de tablouri dinamice, explodând de energie, secvențele repetitive „descriu” orizontala și verticala trăirilor, cele mai multe paroxistice sau devenind astfel prin joncțiune, juxtapunere copleșitoare. În paralel, pe un ecran din fundal, aceeași nebuloasă își află expresie prin fraze-cheie, definitorii pentru conceptele evului prezent, sau inedite formulări vizând același univers. Și aici, ca în mai toate coregrafiile sale, Florin Fieroiu nu „povestește”, el urmărește stări, trăiri, într-o cadență cinematografică parcă realizată de o cameră foarte bine orientată, care surprinde cu meticulozitate imaginea încercând să o deceleze în profunzimea structurii ei, mereu reluate, într-o redundanță programatică. Excelent, suportul muzical ritmând acest conglomerat de spaime, de obsesii, de automatisme. Protagoniștii acestei lumi incapabile de comunicare, cei care îi exprimă panoplia mistuitoarei rutine, brutale, devoratoare, depersonalizați, în fapt, sunt încarnați cu o debordantă energie și pilduitoare credință de către tinerii actori ai trupei. Prin talentul și experiența sa, Florin Fieroiu îi aduce în stare să experimenteze valențele înzestrărilor lor fizice, poate nebănuite, să dezvolte o expresivitate corporală deosebită, cu puternic impact asupra publicului într-un demers unde dansul are profunde semnificații teatrale, sporite cumva de experimentul propus – secvențe fulgurante și o privire exclusiv din profil a dansatorilor-actori. Merită laude cu toții pentru performanța lor și îi amintim în ordinea indicată în caietul-program FITO : Georgia Căprărin, Ioana Cheregi, George Dometi, Andreea Gabor, Mihaela Gherdan, Alina Leonte, Alin Stanciu, Radu Tudor, Răzvan Vicoveanu.

fito logoPe scenele celui de-al doilea Festival Internațional de Teatru de la Oradea (FITO), în fapt toate sălile de spectacol importante ale orașului, dar și unele cafenele și scena mobilă din fața secularei clădiri a teatrului orădean, în toamna lui 2014 au putut fi văzuți adevărați monștri sacri ai teatrului românesc, de la Dorina Lazăr și Maia Morgenstern, Marcel Iureș și George Mihăiță, Marius Bodochi și Valer Dellakeza, spre a da numai câteva exemple, actori viguroși ai generației de mijloc și ai tinerei generații, spectacole de o fascinantă și fabuloasă tinerețe sau incitantă provocare, sub semnăturile celor mai importanți regizori ai momentului, ca Alexandru Dabija, Victor Ioan Frunză, Mihai Măniuțiu, Radu Afrim, Bocsardi Laszlo, Gianina Cărbunariu, spre a da, iarăși doar câteva exemple. Festivalul la cea de-a doua ediție în această formulă este un evident câștig cultural și artistic pentru oraș, pentru iubitorii teatrului, și nu numai, căci o suită de concerte, spectacole la granița dintre genuri, conferințe și mese rotunde, lansări de carte și de reviste au completat în chip benefic oferta scenei festivalului. El face să prindă contur dezideratul major al Fundației FITO (președinte – Victoria Balint), acela de a iniția și a coordona „acţiuni şi activităţi menite să sprijine viaţa culturală în general şi arta teatrală şi dramaturgică în special, precum şi creşterea calitativă a acesteia.”

logo revista teatrala radioCronici, reportaje și interviuri de Mariana Ciolan:

 Pălăria florentină

„Solitaritate”, un strigăt contemporan

„Blackbird” la UnTeatrumariana ciolan

Teatrul Tineretului în turneu la Bucureşti

„Titanic Vals” deschide anul teatral la „Odeon”

„Construim poduri, trecem graniţe”…

Adrian Roman: „Prin spectacole de calitate, încercăm să menținem sincronismul european al Teatrului din Râmnicu Vâlcea”

Sincronism european, cronică la spectacolul O poveste ciudată cu un câine la miezul nopţii

Strălucire și sens, cronică la spectacolul Cabaret

Lucian Vărșăndan: „Creșterea trupei Teatrului German din Timișoara este principalul nostru obiectiv”

Annie Muscă: „O lună dedicată unei actrițe inconfundabile”

Spre lumea largă… 

Shakespeare al tuturor

Cei doi Richard…

FITS 2014. Flash – Începutul

FITS 2014. Flash – Orașul pe scenă

FITS 2014. Flash – Omul-spectacol

FITS 2014. Flash. Bursa de spectacole – construind viitorul

Amintiri cu actori, amintiri despre actori: George Constantin

Annie Muscă – biograful și personajele sale

Mircea Cornișteanu: „Robert Wilson vorbește o altă limbă teatrală, pe care nici noi, nici alții nu o cunoaștem”

Eveniment: „Rinocerii” la Teatrul Naţional din Craiova

Saviana Stănescu pe scena Teatrului Odeon – interviu

costintuchilaCRONICĂ DE FESTIVALcancun,danieil vulcu,emil botta,festivalul international de teatru oradea,fito oradea,florin fieroiu,life sequences profiles,mariana ciolan,miriam răducanu,morometii,poezia visului,tipografic majuscul
Cronică de festival de MARIAN CIOLAN Sub egida Teatrului „Regina Maria” și a Fundației culturale FITO, având drept co-organizator Consiliul județean Bihor, cu sprijinul Primăriei Oradea, UNITER, AFCN și al unor generoși sponsori, Festivalul Internațional de Teatru de la Oradea (FITO) se coagulează drept un veritabil fenomen cu largă adresabilitate...