Cronică de teatru de MIRELA NICOLAE

orchestra titanic cronica de teatru revista teatrala radio

Textul scris în 2002 de celebrul dramaturg bulgar Hristo Boicev aduce, în prim-plan, tema singurătăţii care creează fantasme. Singurătatea cauzată de ratarea existenţială îşi găseşte suport în planul real (băutura) şi în planul imaginar (personajele şi istoriile lor).

Povestea pare simplă şi conformistă: patru alcoolici anonimi, Luko, Meto, Doko şi Liubka locuiesc într-o gară părăsită în aşteptarea momentului în care un tren, oricare, va opri şi-i va lua de-acolo spre o altă viaţă. Mântuirea la care speră cele patru personaje vine pe şine în persoana unui iluzionist: Harry, ratat şi el, dar încă abil în a le oferi privitorilor visele de care aceştia au nevoie.

Orchestra Titanic Hristo Boicev

De fapt, ”Orchestra Titanic” vorbeşte despre un singur om: Doko, fost îngrijitor la o grădină zoologică, un beţiv incurabil care-a omorât-o, prin înfometare, pe Katia, ursoaica dată în grijă. Remuşcările, lipsa altor fiinţe care să-i împărtăşească nefericirea îl fac pe Doko să-şi imagineze un microclimat în care poate supravieţui. Aşa apar Meto, un muzician nebun, trădat în dragoste, care ”dirijează” repetiţii reluate la nesfârşit; Liubka, o fostă prostituată, sensibilă, rănită în amorul propriu de o lume căreia nu i-a putut face faţă; Luko, fostul şef al gării pe care o populează Doko şi alter ego-urile sale, un individ nostalgic după vremurile în care gara era frumoasă, funcţională şi plină de trenuri care veneau şi plecau în toate direcţiile.

La vremea primelor reprezentaţii, criticii teatrali europeni au identificat textul lui Hristo Boicev ca pe-o ironie a autorului la adresa unei Europe secătuite de fluxul migraţiei, de şomaj, de state sărace care vor să mănânce şi ele la masa celor bogate (vezi Phillipe Lanton, thetreonline.com, menţionat de programul românesc al montării).

Desigur, în fiecare dintre personajele spectacolului putem identifica şi azi popoare şi ţări, indivizi care speră la mai bine, la urcarea într-un tren care să-i ducă pe tărâmul făgăduinţei. Sunt şi oameni nostalgici după trecut sau circumspecţi în faţa necunoscutului. ”Muzicanţii” beţivi din ”Orchestra Titanic” se scufundă sistematic în reverii consecutive, întreţinute de resturile de băutură aruncate de călătorii trenurilor care trec pe-acolo. Da! În 2018, conotaţiile economice şi politice ale textului rămân actuale: săracii Europei mai aşteaptă, cu înfrigurare, resturile şi firmiturile aruncate din mers de bogaţii sătui, dar şi posibilitatea ca măcar o garnitură cu vagoane să oprească pe şinele din faţa lor.

Mihai Călin

Mihai Călin

Visele devin realitate atunci când îţi doreşti, dar, în acelaşi timp, iluziile nu ţin o veşnicie. Ele nu rezistă nici măcar minutului necesar pentru urcatul în vagoane.

Spectacolul ”Orchestra Titanic”, pus în scenă de Felix Alexa, reconfirmă valoarea şi notorietatea a cinci mari actori: Claudiu Bleonţ, Mihai Constantin, Mihai Călin, Tania Popa şi Richard Bovnoczki.

Iluzionistul Harry, interpretat de Claudiu Bleonţ, transmite forţa persuasiunii, transformă cu uşurinţă minciuna în artă şi gândul în dorinţă. Personajul jucat este inspirat din viaţa şi cariera lui Harry Houdini, cel care-a crezut în puterea magiei dar l-a neglijat pe Dumnezeu, sfârşind tragic la 52 de ani. Partitura interpretată de C. Bleonţ ne oferă nuanţe subtile de joc, fără exagerări inutile, creează o bucurie-amară a ceea ce suntem când încercăm să ne păcălim.

Tania Popa

Tania Popa

Tania Popa, în rolul Liubkei, prostituata atinsă de viciul beţiei, exprimă naivitatea şi bunătatea sufletelor rătăcite, e uşor de convins şi manipulat. Ea reuşeşte să trecă lin de la o stare la alta combinând, cu măiestrie, depresia şi euforia.

foto orchestra titanic hristo

Mihai Constantin

Mihai Constantin îşi construieşte personajul Luko ca pe-un tip grobian, în care instinctele primare au învins bruma de raţiune şi condescendenţă, iar Mihai Călin, dirijorul nebun, atins de morbul dictaturii, pare o mănuşă de catifea învelind o mână de fier.

În fine, Richard Bovnoczki face un rol demn de marile scene londoneze sau pariziene. Personajul său, Doko, apare ca un bătrân decrepit, conştient însă de greşelile ireparabile din trecut; este un om laş, totuşi puternic prin singurătatea şi imaginaţia sa.

Richard Bovnoczki

Richard Bovnoczki

Tot spectacolul gândit de Felix Alexa şi talentata scenografă Andrada Chiriac seamănă cu un vagon real de tren: este compact prin decorul creat, ritmul constant de joc impus actorilor şi muzica aleasă. Personajele trăiesc pentru o oră şi treizeci de minute într-un spaţiu fără modificări majore de poziţii sau conţinut.

Urmărită cu atenţie, montarea le transmite spectatorilor mesaje vizuale şi auditive care au legătură nu doar cu scena politică. Istoria, religia, arta teatrală, transcendenţa, obedienţa ori paranormalul sunt prezente în simbolurile scenografice şi în gesturile actorilor. Adaug un mare BRAVO lui Antonio Magicianul, iluzionistul care şi-a dat concursul la realizarea numerelor de magie interpretate de Claudiu Bleonţ.

”Orchestra Titanic” este la începutul reprezentaţiilor sale şi, vă asigur, va cunoaşte succesul naţional şi internaţional.

Mirela Nicolae

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Teatru și educație de Mirela Nicolae

Alte articole, interviuri și reportaje de Mirela Nicolae: Reîntoarcerea la valori poate determina progresul, reportaj 

Ora de educație teatrală 

Între mesajul educaţional şi cel protestatar – NETA 2015, cronică de teatru

Realitatea dintre vis şi coşmar, cronică de teatru

Teatru la superlativ – „Noaptea lui Helver” de Ingmar Vilkvist la NETA 2015, cronică de teatru

Umor negru și parodie amară la Sala Mică a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”, cronică de teatru

Poveşti şi învăţăminte pentru adulţi în spectacolul „Omul-pernă” de Martin McDonagh, cronică de teatru

Divorţul ca pretext pentru o căsătorie necesară, cronică de teatru

Un studiu memorabil: „«Tovarăşul de luptă» Caragiale”, cronică de carte

Citindu-l pe clovnul iubitor de viaţă, cronică de carte

Hohote de râs într-o montare radiofonică antologică: „Burghezul gentilom” de Molière, cronica discului de teatru radiofonic

Gânduri despre A. P. Cehov spuse împreună cu regizorul Gavriil Pinte, interviu

O dramatizare de excepție: „Salonul roșu”, reportaj

„Pisica verde”, o piesă cu adolescenți, despre adolescenți, dar pentru părinți, reportaj

Diana Mihailopol: „«O zi din viața lui Robinson Crusoe», un spectacol despre singurătate și disperare”, interviu

CD-urile „Ora veselă” cu Birlic şi Tănase, remediu pentru oameni trişti, reportaj

Premieră la Teatrul Naţional Radiofonic: „Olga Greceanu – Pe urma paşilor Tăi, Iisuse…”, reportaj

Avanpremieră: „Povestea alfabetului” de Pușa Roth, reportaj

Tartuffe, portretul unui necunoscut, cronica discului de teatru radiofonic

„Biografii, memorii”: Maria Rosetti, reportaj

Ultima cafea cu Iuliu Maniu, reportaj

Chiar suntem ultimii cinci… spectatori?, cronică de teatru

„Motanul încălțat” pentru întreaga familie, reportaj

O poveste (şi) despre tatăl meu, reportaj

Zilele „Eugen Ionescu – 2016”, interviu cu regizorul Mihai Lungeanu

Un spectacol despre iubirea necondiţionată dintre nepoţi şi bunici: „Fetiţa-soldat” de Michaela Michailov, cronică de teatru

80 de copii ai străzii și familile lor vor primi, de Moș Nicolae, cadouri dăruite de alți copii, interviu

O comemorare: Valentin Silvestru, reportaj

Caragiale, televiziunea și internetul, reportaj

Țara nimănui – “No Man′s Land” pe scena Teatrului Național din București, cronică de teatru

Un spectacol radiofonic despre primăvară şi iubire, reportaj

O bijuterie sonoră, reportaj

10 ani de la dispariţia unei mari regizoare: Sorana Coroamă-Stanca, interviu

”Călăuza” de Petre Barbu, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic, reportaj

Jurnalul lui Mircea Eliade, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic, reportaj

O istorisire consemnată de cronicar: ”Maria Brâncoveanu –Biruința Învierii”, reportaj

Poveste clasică în cheie modernă, reportaj

Două premiere absolute la Teatrul Național Radiofonic, reportaj

”Mătrăguna” de Niccolò Machiavelli, în premieră la Teatrul Național Radiofonic, reportaj

Dilema creatorului asupra vieţii, reportaj

”Trei surori” de A. P. Cehov, versiune integrală la Teatrul Naţional Radiofonic, reportaj

Povestea modernă a Scufiţei roşii – premieră la Teatrul “Țăndărică” din București, cronică de teatru

În curând, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic, ”Saloanele gotice”, scenariu de Pușa Roth după romanul lui August Strindberg, interviu cu Costin Tuchilă

Pușa Roth: ”Dacă vorbim de actualitate, eu cred că Strindberg s-a născut azi, în mileniul III”, interviu realizat de Mirela Nicolae

Vasile Manta: ”În «Saloanele gotice» de August Strindberg, similitudinile cu societatea de astăzi aproape că te înfioară”, interviu realizat de Mirela Nicolae

Audiție în avanpremieră: ”Saloanele gotice”, scenariu de Pușa Roth după romanul lui August Strindberg de Costin Tuchilă

Gong în ”Saloanele gotice” ale Teatrului Naţional Radiofonic, reportaj de Mirela Nicolae la lansarea spectacolului, Muzeul Național al Literaturii Române, 4 octombrie 2017

Florin Zamfirescu: ”Cehov, Ibsen, Strindberg, Caragiale au contribuit la schimbarea mentalității odată cu trecerea în secolul XX”, interviu

Aniversare Olga Tudorache, interviu

Mihai Mălaimare: ”Dragostea nu e o surpriză, ci o stare de fapt”, interviu

logo-revista-teatrala-radioVezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUAntonio Magicianul,claudiu bleonț,cronică de teatru rtr,Doko,felix alexa,Harry,Harry Houdini,Hristo Boicev,Liubka,Luko,magie,Meto,mihai calin,mihai constantin,mirela nicolae,orchestra titanic,Richard Bovnoczki,tania popa
Cronică de teatru de MIRELA NICOLAE Textul scris în 2002 de celebrul dramaturg bulgar Hristo Boicev aduce, în prim-plan, tema singurătăţii care creează fantasme. Singurătatea cauzată de ratarea existenţială îşi găseşte suport în planul real (băutura) şi în planul imaginar (personajele şi istoriile lor). Povestea pare simplă şi conformistă: patru alcoolici...