Spectator, ca la teatru – rubrică de RĂZVANA NIȚĂ

spectator ca la teatru rubrica tableta turism razvana nita

rubrica spectator ca la teatru revista teatrala radioSunt oameni pentru care Frumosul devine insuportabil şi sărac şi simt că li se urăşte cu Binele. Şi atunci, sub pretextul fericirii depline, mâzgălesc tot. Uite aşa, numai de dragul de a o lua de la capăt. Pe principiul ”Eu te-am lăudat, eu te-am desfinţat”, pocesc tot ce în urmă cu puţin timp idealizau. Sunt turişti, sunt bântuiţi de neastâmpăr şi de obicei sunt prea aproape de tine ca să îi poţi ignora.

Aerul curat devine irespirabil

Munte. Ozon. Iarbă verde. Triluri de păsărele. Abia şi-a descărcat lăzile de bere din portbagaj, s-a pus la ţinuta de concediu, adică maieu plasă de ţânţari pe care scrie cu auriu MESY, şlapi cu blazon şi short cu burtă şi deja oftează din toţi bojocii: ”Ce merge acum, frate? Să mor io, o ţigară!” Şi odată pune mâinile pâlnie la gură şi hăuleşte ca strămoşii noştri păstori: ”CODRINEEEEE! Ia adu-i tăticule lu’ tac-tu pachetu de ţigări dupe nopteră!” Progenitura se execută. În curând, turistul nostru va fi înveşmântat într-un nor de fum din care va cugeta adânc, străfulgerat de inspiraţie: ”Ce aer au pârliţii ăştia aici! Şi nu ştiu ce să facă cu el”.

tableta satirica razvana nita turism mitocani rev teatrala radio

Cine ţipă mai tare… nu e niciodată suficient de departe

Ei sunt şase dar fac cât o brigadă de muncitori la betoane pe şantierul Centurii Capitalei. Ei doi, o pereche de socri şi copiii (prea mici să înţeleagă, prea mari să le mai dai să sugă). Soacra şi socrul retrăiesc concediile cu cortul din tinereţe când dintr-un CAR vedeai toată ţara şi îţi băgai picioarele în toate bălţile. Azi ea nu mai vede bine iar el nu mai aude decât ce-i convine, ceea ce transformă totul într-o orbecăială asurzitoare. Când se frecţionează reciproc pe spate cu diclofenac (şi emulsie de plajă şi moartea junghiului) deja nu mă mai uit. De teamă să nu le vină alte idei de experiment cu potenţial fatal.

Mama şi tata se joacă de-a mama şi de-a tata: ”Ce vrei, tati?”, ”Salată, mami”, ”Ia cu muştar, tati!”, ”Mănânc cu ardei, mami” etc. Asta până încep copiii să răcnească asemenea unor dictatori latino-americani încercuiţi. Asta pune lumii capac şi universul pe jar. Adulţii aleargă bezmetic şi ţipă unii la alţii acuzându-se de crime împotriva umanităţii. Pe rând, minorii sunt luaţi în braţe, legănaţi, îndopaţi cu suzete, salam, suc, frecaţi cu spirt. Când totul se calmează, te simţi degeaba şi pustiu ca Transfăgărăşanul în luna ianuarie.

manele boxe mititei

Muzica e viaţa lor şi… moartea ta

E pace. Se aude numai râul. Eşti în plină terapie. Şi deodată auzi cu coada ochiului: ”N-ai şi tu un telefon să dau pe radio că îmi ţiuie urechile de nezgomot ce e acilea?” Te albeşti. ”Aaa, nu, ştii ce? Ia dă-mi cheile de la maşină să aducem boxile lângă noi ca jmecherii!” Te rogi fierbinte şi amestecat: să fi pierdut cheile, să îi moară bateria, să se fi defectat ceva în bord, sub bord. Aş, păcătosule! Totul merge strună şi glasul lui Salam răsună cristal: ”Vin dolarii ca pe bandă/ Parcă am telecomandă/ Când am bani şi viaţa parcă mi-e mai dragă/ Gust din bani, nu fac avere/ Trăiesc viaţa la păcere / Aşa sunt zilele mele”.

Îl privesc pe meloman. S-a încins într-o horă de unul singur: ”Frăţioareee, adu’ bre şi şpriţu’ ăla ca să meargă muzica! Ce stăm ca hepatoşii pe ficatu’ gol aşa? Dă la maxim, nu te jena că aşa e vara, nu doamnă?” Mă cutremur şi îngaim un ”Cam aşa”. După care Salam învăluie totul. Întuneric.

”Mama mea când mi-a dat viaţă,/ Şmecherii au luat vacanţă,/ Dumnezeu le-a dat un semn,/ S-a născut un fenomen…/  Dumnezeu m-a miruit,/ Şi tata m-a şmecherit,/ Mulţumesc lu’ mama mea,/ Că sunt fericit”. AMIN.

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

Grafică de Costin Tuchilă
logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru

Cu seriozitate, despre umorcronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericiriicronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

Pe muchia de cuţit a spectacolului, cronică de carte

Exerciţii de imaginaţie, cronică de carte

Fandacsia, cronică de teatru

Teachers, leave those kids alone, cronică de teatru

În contratimp, cronică de teatru

Nici ghinionul nu ţine o veşnicie şi nici Dracul n-o fi aşa de negru, cronică de teatru

Spectacolul ipocriziei, cronică de teatru

Agonia lui Salieri, cronică de teatru

Sfânta criză is coming to town!, cronică de teatru

Şedinţa cu părinţii, cronică de teatru

Repetabila scenă a viciului, cronică de teatru

Viaţa – o repetiţie cu public, cronică de teatru

Lab Story, cronică de teatru

Comedia viciului, cronică de teatru

În Piaţa Mare, cronică de teatru

Şapte miliarde de Robinsoni, cronică de teatru

Portrete în ramă (pliabilă), cronică de teatru

Binecuvântată fii, libertate!, cronică de teatru

Teatrul – pe cont propriu şi decont colectiv, cronică de carte

costintuchilaSPECTATOR, CA LA TEATRUbaterie,chei,dolarii ca pe bandă,frecție,Întuneric,manele,mitocani,obiceiuri turistice,pereche de socri,răzvana niță,tableta revista teatrală radio,tabletă satirică,turism
Spectator, ca la teatru – rubrică de RĂZVANA NIȚĂ Sunt oameni pentru care Frumosul devine insuportabil şi sărac şi simt că li se urăşte cu Binele. Şi atunci, sub pretextul fericirii depline, mâzgălesc tot. Uite aşa, numai de dragul de a o lua de la capăt. Pe principiul ”Eu te-am...