Cronica rolului, rubrică de ION PARHON

cronica rolului ion cheloiu othello ion parhon rtr

cronica rolului de ion parhon rubrica revista teatrala radioGăzduită cu nesurprinzătoare ospitalitate pe scenele de teatru, operă sau balet, dar și pe marele ecran, povestea tragică a generalului maur, învins nu pe câmpul de luptă, ci de propria sa neîncredere în partenera de viață, continuă să suscite interesul artei spectacolului și al admiratorilor operei shakespeariene. Faptul își află explicația mai ales prin efortul și ambiția regizorilor de a descifra noi tâlcuri și semnificații dincolo de o percepție tradițional simplificată a conflictului care a prilejuit nu puține „clișee” cu privire la gelozia lui Othello sau la perfida iscusință a manipulării sale de către Iago. O asemenea reconsiderare sau mai bine zis revalorificare a celebrului text datat în urmă cu mai bine de patru secole aflăm și în spectacolul realizat în această stagiune la Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște, în viziunea regizorului armean Suren Shaverdyan. Aflat la cea de-a doua colaborare de mare anvergură cu acestă trupă, după spectacolul cu Un tramvai numit dorință de Tennessee Williams, directorul de scenă a optat pentru o structură „reductivă” a piesei, în care accentul este pus nu atât pe valențele dramatice ale conflictului propriu-zis și pe spectaculozitatea consecințelor sale, ci pe interogații profunde legate de rădăcina Răului și de transformările devastatoare pe care acesta le generează în personalitatea și în relațiile dintre oameni. Cum s-a ajuns la denaturarea esenței pozitive, nobile, moral-creștinești a celui despre care Hamlet afirma „Ce capodoperă a creațiunii este omul!”? Care este mecanismul ce asigură izbutința Răului și de ce proliferează acesta cu o iuțeală superioară Binelui? Prin ce miracol sunt destabilizate forța morală, echilibrul lăuntric și încrederea, chiar și în cazul unor caractere umane puternice, așa cum este protagonistul celebrei piese shakespeariene?

liviu cheloiu othello

Liviu Cheloiu în Othello, regia: Suren Shaverdyan, Teatrul „Tony Bulandra” din  Târgoviște

„Acest Othello modern, afirmă regizorul armean, ne ajută să aruncăm o privire în interiorul nostru, să facem ordine în sentimentele noastre și să ne recunoaștem propriile neajunsuri. Noi toți ar trebui să ne gândim la păcatele noastre și să încercăm să nu murim pentru dragoste, ci să trăim pentru ea. Important este să nu ne pierdem încrederea în cei de lângă noi.” Respingând acel clișeu al împărțirii semenilor de la natură în buni și răi, prin apariția lui Iago cu cele două mănuși, albă și neagră, într-o dualitate ce se va releva permanent și în scenografia întregului spectacol, semnată de McRanin și Raluca Frățiloiu, regizorul urmărește cu obstinație dinamica atitudinilor, a relațiilor și a reacțiilor personajelor la impulsurile provocate de ispita puterii și de invidia bolnăvicioasă, în ce-l privește pe Iago, și mai ales de îndoiala care îl torturează pe Othello și îl conduce spre pieire. Cu înfățișarea masivă, dezvăluind însă o neașteptată tandrețe și iubire fierbinte față de tânăra lui soție, Othello interpretat de Liviu Cheloiu parcurge repede drumul de la acele jocuri și șăgălnicii întrupate cu entuziasta adeziune a Desdemonei, rol ce prilejuiește mai mult decât promițătorul debut al actriței Andrada Fuscaș pe scena târgovișteană, la trăirile lăuntrice chinuitoare, trădate de vulcanice explozii temperamentale, pe măsură ce întreaga ființă a personajului este inundată de gândul otrăvit al trădării strecurat cu abilitate de Iago. Secvențe memorabile ne oferă imaginea paradoxală a generalului ale cărui virtuți militare și stăpânire de sine se dizolvă la un moment dat în fața supusului și sfetnicului său, capabil să îl domine și să îl transforme într-un nefericit captiv al urzelilor inspirat configurate scenic prin păienjenișul unor sfori uriașe ori prin funambulescul atmosferei invadată de aburii ce se insinuează prin toate cotloanele sufletului și ale gândirii sale. Jocul perfid al neîncrederii conceput de Iago și potențat o dată cu pierderea batistei Desdemonei, desfășurat într-un crescendo dramatic bine sugerat de interpreți, își află în chip metaforic o semnificativă tensiune dramatică în clipa când, de pe „soclul” pe care Othello o ridicase pe frumoasa lui soție prin puterile iubirii, acel imens voal alb al neprihănirii alunecă la picioarele sale, risipind o dată cu el tot ceea ce până atunci însemnase triumful deplin al încrederii și al armoniei.

othello teatrul tony bulandra

Confruntarea dintre cei doi protagoniști ai cuplului amenințat de o devastatoare pierdere a echilibrului și de apriga dorință a generalului maur de a nu lăsa nepedepsită trădarea este subtil completată prin ambiguitățile atitudinii celorlalte personaje în frunte cu Iago și cu Emilia, interpretați remarcabil de Mircea Silaghi și Ela Ionescu, într-o ambianță scenică dominată de „geometria” nervoasă a obiectelor (sfori, scaune, structuri metalice transparente) și de impulsuri sonore adecvate unor mari seisme ale firii. Deznodământul acestei celebre și tragice povești își află în spectacol și farmecul și individualitatea incontestabilă tocmai prin sublimarea tragismului, prin poezia insolită a sărutului morții dăruit de Othello soției sale, urmat de un pasionat dialog coregrafic ce survolează hotarele vieții și ale morții. Secvența din final, poate puțin cam lungă, ni-l dezvăluie pe Othello în efortul său dramatic de recuperare a demnității și de evaluare a distanței dintre eroarea și oroarea provocate de neîncredere, încununat de pedepsirea vinovaților și sinuciderea sa, printr-un gest crud dar potrivit militarului doborât acum de propria lui spadă. Imaginea izbândei Răului, pecetluită de leșurile celor atinși de aripa sa vicleană, în frunte cu nefericitul Othello, este contrapunctată emoțional de o altă imagine, de această dată izbăvitoare, prin plasticitatea picturală greu de uitat a trupului neînsuflețit al Desdemonei scăldat într-o lumină divină, ca o icoană a sacrificiului și a invulnerabilității.

othello targoviste imagini 2

Imagini din spectacol. Sursa foto: Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște

Dincolo de acea senzație de lungime, la care ne-am referit, sau de unele tonalități prea scăzute ale vocii, mai ales în destăinuirile față de martori nevăzuți ai faptelor sale, evoluția lui Liviu Cheloiu în Othello rămâne drept un moment de vârf pentru actorul cu o largă și variată paletă de roluri pe scene din Târgoviște, Râmnicu Vâlcea și din Capitală, aici edificator pentru reușita viziunii regizorale și împlinirea întregului spectacol.

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare

costintuchilaCRONICA ROLULUIAndrada Fuscaș,bine și rău,cronica rolului rtr,desdemona,iago,ion parhon,Liviu Cheloiu,othello,shakespeare,Suren Shaverdyan
Cronica rolului, rubrică de ION PARHON Găzduită cu nesurprinzătoare ospitalitate pe scenele de teatru, operă sau balet, dar și pe marele ecran, povestea tragică a generalului maur, învins nu pe câmpul de luptă, ci de propria sa neîncredere în partenera de viață, continuă să suscite interesul artei spectacolului și al...