de PUȘA ROTH

ovidiu iuliu moldovan

Vineri, 11 septembrie 2015, la ora 0.30, în cadrul seriei de „Mari spectacole” de la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic vă invită să-l ascultați pe Ovidiu Iuliu Moldovan în rolul lui Faust, într-un spectacol de referință regizat de Cristian Munteanu: Tragica istorie a doctorului Faust de Christopher Marlowe. Traducere de Leon Leviţchi. Adaptare radiofonică de Doina Papp. Din distribuție mai fac parte: Mircea Albulescu, Virgil Ogăşanu, Ion Pavlescu, Cornel Vulpe, Silviu Stănculescu, Răzvan Vasilescu, Constantin Dinulescu, Alfred Demetriu, Irina Mazanitis, Oana Ştefănescu, Sybila Oarcea, Ruxandra Sireteanu, Dorina Lazăr, Angela Ioan, Jeanine Stavarache, Mitică Popescu, Ion Siminie, Boris Petrof, Liviu Crăciun, Florian Pittiş. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din anul 1994.

faust de marlowe ovidiu iuliu moldovan

Tema intuită de Marlowe în prima sa piesă, Tamerlan cel Mare (1587?), în două părţi şi zece acte, se transformă în leitmotiv în Tragica istorie a doctorului Faust: credinţa în raţiune. Asemenea lui Tamerlan, Faust este o figură titanică. Pactul cu diavolul este mijlocul prin care Faust încearcă să devină stăpânul lumii. Marlowe este cel dintâi scriitor care aduce pe scenă legenda tipic renascentistă a doctorului Faust, marele vrăjitor din Wittenberg, care îşi vinde sufletul diavolului pentru a-şi împlini dorinţa de cunoaştere. Totodată, prin Faust-ul său apare pentru prima dată pe scena engleză o dezbatere filosofică. Sursa lui e cartea apărută în Germania în 1587 şi devenită foarte populară: Faustbuch (sau Volksbuch, Cartea populară), scrisă de un autor anonim şi publicată la Frankfurt pe Main de Johann Spiess. Traducerea engleză a apărut, se pare, foarte repede, în anul următor, semnată P. F.: The History of the Damnable and Deserved Death of. Dr. John Faustus (Istoria vieţii condamnabile şi a morţii meritate a dr. John Faust). După cum susţine Dr. F. S. Boas, piesa lui Marlowe s-ar fi jucat în 1592, când s-a retipărit traducerea lui Faustbuch, „în acelaşi timp avertizare şi povestire a minunăţiilor, culegere de bufonerii şi trinitate teologică.”(1) Oricum, Marlowe-Dr-Faustusdatarea exactă a tragediei lui Marlowe nu este posibilă, dar e cert că el a cunoscut prima ediţie engleză şi tradiţia medievală a personajului. Un Johann sau Georg Faust ar fi trăit în sudul Germaniei, între 1466 şi 1539. S-ar fi născut la Helmstadt şi ar fi studiat medicina, astronomia şi filosofia la Heidelberg, începând din 1483, răspândind apoi misterioasa lui învăţătură prin mai multe oraşe, unde şi-a făcut duşmani dar a avut şi protectori (episcopul de Bamberg ş.a.). Prelat sau magician, ori amândouă, se poate presupune că este una şi aceeaşi persoană cu „Moister Georgius Sabellicus Faustus junior, fons necromenticum, astrologus, magus secondus”, menţionat de Tritenius în 1507. Chiromant, necromant, sodomit, Georg Faustus este semnalat în 1513 la Erfurt, unde un umanist îl descrie ca „un simplu lăudăros, imbecil, care insultă clienţii dintr-un han şi nu-i convinge decât pe ignoranţi”. Este considerat şarlatan şi propagator de blasfemii, ultima semnalare fiind cea din 1532, când autorităţile din Nürnberg îi refuză permisul de liberă trecere, acuzându-l de sodomie şi necromanţie. Pe seama lui circulă în epocă o mulţime de anecdote, contribuind treptat la naşterea mitului eruditului care pactizează cu diavolul. Faustbuch este o culegere de anecdote şi farse în proză, în 63 de scurte capitole. Intriga intelectuală conferă atmosferei populare acea frământare absolut necesară pentru a justifica pasiunea cunoaşterii, care depăşeşte spiritul medieval, fiind de altfel tipic renascentistă. Doctor în teologie la Wittenberg, Faust călătoreşte la Cracovia pentru a învăţa magia. Înapoiat în oraşul german, încheie un pact cu Mephostophiles pe 24 de ani, timp în care, vânzându-şi sufletul diavolului, va dobândi toate puterile spiritului şi îşi va realiza toate dorinţele lumeşti. A doua parte prezintă lungul şir de călătorii în care Faust parcurge numeroase experienţe de cunoaştere, de la matematică şi astronomie la magie, şi experienţe de viaţă; finalul este dominat de remuşcările şi sentimentul oribilei damnări trăite de erou în pragul morţii.

Christopher-Marlowe

Christopher Marlowe  (n. 23 februarie 1564–30 mai 1593)

Goethe va prelua această legendă, intuiţiile lui Marlowe şi resursele mitologice universale ale poveştii lui Faust, transformat în imaginea titanului revoltat de limitele capacităţii de cunoaştere a omului. Dar atât Marlowe cât şi Goethe urmăresc, apreciază Vito Pandolfi, să contopească două civilizaţii: cea clasică şi cea medievală, ducând ştiinţa şi religia până în pragul magiei, înzestrându-le cu puteri supraomeneşti, aşa cum i se conferă lui Faust şi de fapt omului modern. Pentru un dramaturg atât de temperamental şi revoltat ca Marlowe, pentru ateismul lui, care l-ar fi putut duce la rug, acest nou mister care devenise atât de popular în epocă, având să rămână multă vreme foarte frecventat, era o temă perfectă pentru a ilustra titanismul şi mai ales un ideal de libertate spirituală care nega orice constrângere dogmatică. Piesa urmează întocmai cele trei grupuri de episoade din Faustbuch, fiind încărcată de elemente teologice, de care Goethe avea să facă abstracţie. Eroul lui Marlowe îşi pune întrebări fundamentale, fiind la început un savant dezgustat de limitele ştiinţei vremii. Deprinderea resorturilor magiei şi puterea demiurgică ar fi singurele care l-ar conduce spre tainele şi voluptăţile lumii, dar care ar da şi alt sens libertăţii şi chiar raţiunii lui. Puterea  unui magician „e necuprinsă-asemenea gândirii”:

„Nu-i vrăjitorul priceput un zeu?

Hai, Faust, creierii ţi-i chinuieşte

Şi află cum s-ajungi un demiurg.”

dr-faust

Dr. Faust

Fără a avea dimensiunea intelectuală a teologului Faust, Tamerlan nu gândea altfel. Gândul îl poartă pe Faust la necromanţie, pentru că „filosofia-i hâdă şi ceţoasă;/ Dreptul şi medicina-s pentru proşti;/Teologia-i cea mai rea din toate.” Marlowe are îndrăzneala ca Faust să semneze pactul cu Mefisto cu ultimele cuvinte ale lui Hristos pe cruce: „Consummatum est.” („S-a terminat.”). Episoadele călătoriei lui Faust, însoţit aproape permanent de Mefisto, nu sunt tratate pe larg de dramaturg, interesat mai mult de dialogul intelectual şi de un fel de „peisaj” interior reliefat în conversaţie, decât de evenimentul propriu-zis. Acolo unde, în Tamerlan, era un răsfăţ de spaţii şi de acţiuni „eroice”, este acum o înfruntare de atitudini complicate livresc. Dar, desigur, subiectul o impunea. În plus, Marlowe are simţul situaţiei comice, al burlescului, în parte chiar al parodiei, ceea ce a condus la adaptarea şi reprezentarea tragediei sale în diferite forme, inclusiv ca teatru de marionete, combinând-o cu alte episoade din legenda lui Faust. Întâlnirea cu Papa e departe de a avea vreo nuanţă de solemnitate sau reverenţă, semănând mai degrabă cu o dispută la cârciumă, în care comesenii îşi smulg farfuriile şi încheie iute: Faust îl pălmuieşte pe Papa şi toţi fug îngroziţi.

Prezenţa corului este oarecum surprinzătoare pentru vârsta teatrală la care se află Marlowe, dar eficientă într-o piesă mult mai scurtă decât celelalte, neîmpărţită în acte, fiind alcătuită din 14 scene. Finalul cade brusc. Sufletul bolnav al lui Faust nu mai poate fi salvat, în ultimul ceas de viaţă căinţa şi blestemele la adresa Satanei nu mai au nici un efect. Înainte de a muri, Faust e gata să-şi ardă cărţile.

(1) Harry Levin, The Overreacher: A Study of Christopher Marlowe, Cambridge, Harvard, 1952.

Fragment din spectacol

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Pusa-Roth

Pușa Roth

logo revista teatrala radio

Arhiva rubricii Prin teatrele pariziene de Pușa Roth

Alte articole și interviuri de Pușa Roth:  Poveste despre tatăl meu, cronică de teatru

„Capriciile Fenisei” de Lope de Vega

Dumitru Radu Popescu: „Am scris multe piese plecând de la actori”

Lucian Giurchescu: „Teatrul nu se poate face la fiecare în bucătărie”

Ruxy

Actriţa Ruxandra Sireteanu a încetat din viață

Ruxandra Sireteanu: „Teatrul este dragostea şi chinul meu”

„Comedia măgarilor” de Plaut

Caragiale – 162

Anotimpuri de teatru

„Orestia” de Eschil

„Cel ce se pedepsește singur” de Terențiu

„Mizantropul” de Molière la Teatrul Național Radiofonic

Dorel Vişan: „Teatrul românesc s-a încurcat în iţele democraţiei”

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

Remember Irina Petrescu

Coca Andronescu în „Peribañez şi comandorul de Ocaña” de Lope de Vega

Ștefan Iordache în „Amphitryo” de Plaut

Un zâmbet pentru un iris

Săli de teatru în Bucureşti în secolul al XIX-lea

Profesiunea doamnei Warren, cronică de teatru

Mata Hari – Dincolo de legendă, cronică de teatru

Allegro, ma non troppo, cronică de teatru

39 de trepte, cronică de teatru

Cristian Munteanu

Costache Caragiale

Anotimpul de aur

Švejk în al doilea război mondial, cronică de teatru radiofonic

Nicu Nitai, dramaturg, regizor și actor israelian

Florian Zeller

Masca 25, cronică de teatru

Casa cu pisici, cronică de teatru

Viața Capitalei, la rubrica Rarități

costintuchilaTEATRUL NAȚIONAL RADIOFONICchristopher marlowe,cristian munteanu,faust de marlowe,faustbuch,goethe,necromanție,ovidiu iuliu moldovan,tamerlan,teatrul national radiofonic

de PUȘA ROTH Vineri, 11 septembrie 2015, la ora 0.30, în cadrul seriei de „Mari spectacole” de la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic vă invită să-l ascultați pe Ovidiu Iuliu Moldovan în rolul lui Faust, într-un spectacol de referință regizat de Cristian Munteanu: Tragica istorie a doctorului Faust de Christopher...