Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE

cristina chirvasie cronica la cool teatru radiofonic

sigla cronica de teatru radiofonicDeunăzi mi-am amintit de aforismele lui Mario Postizzi. Celebrul elveţian care trăieşte în Italia, fiind în viaţa de zi cu zi un eminent penalist, este autorul unui savuros volum de aforisme intitulat, atât de inspirat, Hommelettes. Dacă nu mă înşel, i-am zărit cartea în celebra librărie LaFeltrinelli din Roma. Mai târziu, am găsit pe internet un interviu cu Postizzi care, întrebat fiind despre ceea înseamnă titlul cărţii, a răspuns simplu ceva de genul (parafrazând pe nu-mi aduc aminte cine)… „tant de bruit pour une omelette”, aforismele sale nefiind altceva decât un instrument de conchidere a realităţii într-o frază simplă, atât de simplă ca o… omletă. Printre sentinţele sale literare s-a strecurat şi amuzanta expresie de oximoron conjugal.

cool mihai ispirescu teatru radiofonic

Ei bine, gândindu-mă la ce-aş putea să scriu despre una dintre cele mai recente producţii ale Teatrului Naţional Radiofonic, Cool, un text semnat de Mihai Ispirescu şi adaptat cu o iscusinţă aparte de Domnica Ţundrea şi care poartă semnătura regizorală a lui Vasile Manta, mi-am amintit de omletele lui Postizzi.

cronica de teatru radiofonic cool mihai ispirescu

O lume derapată într-o miniatură diurnă, un context ca o foaie de calc în spatele căruia poţi recunoaşte două tipologii sociale, ridicate la nivel de categorie, de care te izbeşti fie într-un ascensor clasa business, fie într-un café-brand sau în camerele politice sau într-un weekend sclifosit sau aiurea, oriunde poţi descoperi un parfum ostentativ de after-shave cu… fiţe sau, mai degrabă, de contrabandă. Adicătelea, cam peste tot unde pluteşte condensul grotesc şi putregăios al unui parvenitism autist.

mihai-ispirescu

Mihai Ispirescu

Îmi place acest Ispirescu, care odinioară se plimba prin Ploieştiul care l-a adoptat cu bicicleta lui Nichita Stănescu. Îmi plac textele acestui Ispirescu, prozator îndrăgostit per sempre de viaţă, artă, muzică şi… doamne, acest dramaturg scos din sertar de regretatul actor Eusebiu Ştefănescu, la sfârşitul anilor ’70, consacrat apoi de Horia Lovinescu pe scena Teatrului „Nottara”. Un autor de teatru cu vocaţie de tălmăcitor al realităţii imediate într-un limbaj suculent, proaspăt, cu profunzimi pe care nu le descoperi dintru început. Cu o biografie specifică unui infatigabil literat l’après-revolution, Mihai Ispirescu este un autor-transfocator al tragicomicului societăţii româneşti, trecând dincolo de banalitate, de mărunţişurile şi sterilitatea mundană, de perisabilitatea factorului uman rătăcit într-o existenţă superfluă.

Spectacolul lui Vasile Manta valorizează atributele dramatice ale textului, plasându-şi registrul într-o comedie cu tonuri dramatice. Un soi de râsu’-plânsu’, care amprentează, în general, dramaturgia lui Mihai Ispirescu şi pe care Vasile Manta îl aduce în undă cu originalitate.

cool satira mihai ispirescu

Ascultând noua producţie a TNR poţi avea senzaţia involuntară că te afli undeva în spectrul dramaturgic al lui Teodor Mazilu, pe alocuri al lui Băieşu şi chiar şi al lui Ionesco. Asta se întâmplă datorită umorului şi culorii textului şi contextului, o notă sui-generis care dă modernitate spectacolului.

O distribuţie à la carte, aleasă inspirat de Vasile Manta, hrăneşte comicul textului, continuându-l parcă şi fixându-i elementele care îi dau un gust de comedie de moravuri de tranziţie, cu tot ceea ce presupune aceasta: satira, ironia şi parodia care evadează spre grotesc.

Leonard şi Leontina se amestecă în mulţimea societăţii de tranziţie, copleşiţi de destinul lor, trăind utopic şi gol, ca şi cum ar vieţui surghiuniţi în Twilight Zone.

Maia Morgenstern şi Mircea Rusu. E suficient să pronunţi numele acestor doi actori imenşi ca să intuieşti, fără să-i fi ascultat, că te afli în faţa unui spectacol notabil. N-am să vorbesc despre fiecare în parte pentru că personajele lor nu se pot dezlipi unul de altul. Leonard şi Leontina, în versiunea radiofonică, sunt asemeni păpuşilor lui Peter Schumann, defilând pe caldarâmul imaginar al vieţii, ironizându-şi tiparul. Leonard şi Leontina sunt, pe rând, cauză şi efect. Leonard şi Leontina se unesc prin contrarii, ca şi cum ar reprezenta definiţia oximoronului conjugal al lui Postizzi.

papusi oximoron viata conjugala

Cu precizie, inteligenţă şi bună măsură, Vasile Manta reuşeşte să facă o hommelette încântătoare, instalându-şi arsenalul creativ într-un soi de aforism teatral.

Buricea Eduard Romeo Zang, cel de-al treilea personaj plăsmuit de Ispirescu, interpretat la superlativ de Marius Rizea, este cea de-a treia păpuşă à la Schumann, operând undeva la graniţa dintre aur şi gablonz, dintre viaţă şi neviaţă, dintre plin şi gol. Culoarea acestui personaj inundă întreg spectacolul, marcându-l nu atât prin ilaritate, cât mai cu seamă prin forţa absurdului. Surogatul îşi depăşeşte proprietarul pe care-l proiectează, aşa cum se întâmplă, vai, şi în actualitate.

Cool, în punerea în undă a lui Vasile Manta, este un spectacol al contrariilor, o ironie copleşită de haz, dar esenţialmente, aş spune, o dramă. O dramă care îşi are obârşia în imediatul de zi cu zi, acea iscoderie scornită din deraierile psihosociale în care trăim fără să vrem şi care domină moralitatea sau, mai degrabă, pervertirea unei societăţi ieşite din ţâţâni.

Cool de Mihai Ispirescu. Adaptare radiofonică de Domnica Ţundrea. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Marius Rizea, Ion Haiduc, Mircea Constantinescu, Daniela Marcu, Ion Mărgescu. Redactor: Domnica Ţundrea. Regia de montaj: Florina Istodor. Regia de studio: Janina Dicu şi Renata Rusu. Regia muzicală: George Marcu. Producţia şi coloana sonoră: Vasile Manta. Data difuzării în premieră: luni, 26 ianuarie 2015, ora 23.05, Radio România Actualităţi.

Fragment din spectacol

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

cronica de teatru radiofonic in revista teatrala radio

logo revista teatrala radioAlte cronici de Cristina Chirvasie:

Trei legende într-un singur spectacol

Un funt pentru datorie sau Moneda lui Puican

Lanţurile uriicristina chirvasie

Liftul societăţii sau liftingul sentimental

Lecţiile lui Mary Poppins

Livada ca vis

Moștenirea Cehov

Pura lentilă a lumii

Multiviziunile unui titan

Revolta absurdului sau Gingaşa balanţă a echilibrului

„A fost odată…” revine!

Scala și escalele puterii

„Cymbeline” sau strania poveste a unui romance

Iona sau Răzbirea spre lumină

Insomniile lui Gregor sau Metamorfoza închipuirii

Jocul cu fantasme sau Imponderabila senectute

Aparent… o comedie despre dragoste

Lăuntrul exemplar

Râs oficial. Suflet absent

Monodrama unei despărţiri anunţate

La sud de copilărie sau metafora lui Harper Lee

Seducătorul din Sevilla sau Comedia cu gust de dramă

Tandrul Clemenceau

Când istoria devine doină

Shakespeare festiv

Caragiale înainte de… Caragiale

logo revista teatrala radioVezi și: Efectul Cristian Munteanu

Un prieten up-to-date

costintuchilaCRONICA DE TEATRU RADIOFONICbusiness class,cool de mihai ispirescu,cristina chirvasie,cronica de teatru radiofonic,Hommelettes de mario postizzi,mihai ispirescu,oximoron,ploiești,rasu-plansu,twilight zone,vasile manta
Cronică de teatru radiofonic de CRISTINA CHIRVASIE Deunăzi mi-am amintit de aforismele lui Mario Postizzi. Celebrul elveţian care trăieşte în Italia, fiind în viaţa de zi cu zi un eminent penalist, este autorul unui savuros volum de aforisme intitulat, atât de inspirat, Hommelettes. Dacă nu mă înşel, i-am zărit cartea în...