Cronică de teatru tv de ANI BRADEA

cronica teatru tv faust dupa goethe sibiu silviu purcarete

cronica de teatru tv siglaLuni, 25 august 2014, Televiziunea Română a făcut un dar special și prețios cunoscătorilor, prin difuzarea spectacolului Faust, în regia lui Silviu Purcărete. Spun cunoscătorilor pentru că este un spectacol dificil, dar cu atât mai lăudabilă este intenția postului național de a facilita accesul și pentru cei care n-au avut posibilitatea de a-l vedea în real, în montarea de la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu. Consider însă că o acompaniere a piesei cu o dezbatere explicativă ar fi fost necesară pentru descifrarea abundentei serii de simboluri vizuale. Dar trebuie să recunoaștem meritul televiziunii publice de a fi dăruit iubitorilor de teatru un spectacol fascinant care, de la premiera din 2007, a adunat numeroase premii naționale și internaționale. Includerea în grila de programe din acest an se datorează, fără îndoială, și sărbătoririi lui Johann Wolfgang von Goethe, autorul poemului dramatic Faust, de la nașterea căruia se împlinesc 265 de ani în 28 august 2014.

nou cronica de teatru tv rubrica revista teatrala radio

Eu l-am văzut acum pentru prima dată, probabil din acest motiv efectul asupra mea a fost, cel puțin, egal cu lipsa unei experiențe de acest gen într-o sală de teatru. Pentru că Faust al lui Purcărete este mai mult decât un spectacol de teatru. Îmi imaginez senzația pe care trebuie să o ai printre spectatori fiind, experiența absolut unică de a percepe pe viu toate acele proiecții fabuloase din decor, muzica, luminile, costumele, zeci de dansatori și actori care uneori intră în scenă trecând printre rândurile de scaune, iar, alteori, spectatorii la rândul lor sunt conduși în scenă, omogenizându-se, devenind parte integrantă a spectacolului. Muzica antrenantă, copleșitoare pe alocuri, cu efecte sonore dintre cele mai expresive, este semnată de Vasile Șirli, iar scenografia, premiată de către UNITER în 2008, îi aparține lui Helmut Stürmer. Montarea într-o hală dezafectată a permis desfășurarea piesei în trei planuri: unu, scena propriu zisă, cu cele trei ferestre ca decor, în spatele cărora se sugerează cu ajutorul proiecțiilor diferitele evenimente și stări; doi, spatele scenei, unde are loc întreaga desfășurarea a dezmățului din Noaptea Walpurgiei, cu spectatorii prezenți în cadru; și trei, sala de spectacol, prin care intră, din când în când, personaje. Traducerea folosită este cea a lui Șt. A. Doinaș iar în rolurile principale sunt Ilie Gheorghe – Faust și Ofelia Popii – Mefisto.  

spectacol teatrul national sibiu faust goethe purcarete

Faust, regia: Silviu Purcărete. Foto: Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu

Cu siguranță personajul care uimește, șochează, înfioară, la cel mai înalt grad, este Mefisto androgin în interpretarea de excepție a Ofeliei Popii. Capacitatea de a-și modela vocea, intonările uneori de-a dreptul înspăimântătoare, diavolești, mișcările corpului, trecerea de la o stare la alta, transformările cameleonice, fac din Mefisto interpretat de Ofelia un personaj cu adevărat tenebros. Dealtfel în 2009 pentru acest rol actrița a fost răsplătită cu premiul „Herald Angel”.

ofelia popii mefisto teatrul national radu stanca sibiu

Ofelia Popii (Mefisto)

Viziunea modernistă a lui Silviu Purcărete nu se îndepărtează prea mult de esența operei lui Goethe, chiar dacă unele „înflorituri” ale temei sunt ușor observabile. Regizorul compensează însă scenic din plin. Motivul omului care-și vinde sufletul diavolului pentru glorie, plăceri și tinerețe, iar în final triumful lui Dumnezeu prin mântuirea sufletului n-au fost niciodată redate atât de violent și îndrăzneț. Noianul de stări pe care le produce asupra spectatorului: uimire, teamă, înfiorare, amețeală, veselie, efectele post-spectacol, impresii care nu pot fi depășite ușor, fac din Faust-ul lui Purcărete un spectacol incomparabil și irepetabil.  

silviu purcarete

Silviu Purcărete

Dar partea cea mai spectaculoasă, dacă putem folosi superlativul pe fragmente, fără să ne referim la întreg, este fără îndoială Noaptea Walpurgiei. Experiența trăită de spectator (fie el și telespectator), este cu siguranță diferită de oricare alta în fața unei piese de teatru convenționale. Și nu mă îndoiesc că așa trebuie să arate infernul! Pentru că, deși conștient că în fața ta se desfășoară forțele răului, ești, în același timp, iremediabil atras, hipnotizat, dornic să vezi mai mult, să pătrunzi mai adânc în măruntaiele maladive ale mecanismului manipulator. Și ești cu adevărat manipulat! Știi asta, ești conștient, ești spectator, e doar o piesă de teatru, și totuși nu te poți abține și n-ai vrea să se mai termine. Poate că în asta constă fascinația spectacolului. Cred că următorul citat e mai mult decât ilustrativ: De o frumuseţe atât de răpitoare, încât ai fi în stare să-ţi vinzi sufletul diavolului pentru ca feeria de imagini să nu se termine… Versiunea lui Silviu Purcărete a Faust-ului lui Goethe este de un fantastic vizual atât de seducător, care te poate face să nu observi că şi-a vândut propriul suflet spectacolului. Dar câtă forţă are acest spectacol, cu seria lui de iluzii care-ţi fură ochiul şi de trucuri magice care te fac să te simţi ca şi cum te-ai fi trezit într-un vis – sau într-un coşmar !” (Lyn Gardner, „The Guardian, Edinburgh Festival”, 20 august 2009).

faust purcarete rinocer cronica teatru tv

În Noaptea Walpurgiei ești condus cu jovialitate de ființe binare, oameni cu cap de porc, pe poteca îngustă ce duce spre infern. În fundal rinocerul imens, cu trimitere, probabil, la „Rinocerul cosmic” al lui Dali, o trimitere potrivită către o operă suprarealistă, dar, în același timp, către simbolistica acestui animal, respectiv repetarea legendei vii a unicornului în creștere pentru a ajunge la infinit, dar și chintesența regnului animal și al umanității. Machiajul violent al actorilor, costumele, dansatorii, muzica, de la ușor perceptibilă la tonalitate mărită în crescendo, diavolește, țipete, icnete, sânge, orgii, dezmăț, toate te fac să participi atât de intens, încât și voința de a te smulge din miezul răului îți este anihilată, realizând de fapt că infernul nici nu este atât de departe iar granița subțire este oricând în pericol de a se rupe de preaplinul păcatelor revărsate.

ilie gheorghe ofelia popii faust mefisto

Ilie Gheorghe, Ofelia Popii

La finalul tuturor grozăviilor te vezi salvat totuși. Binele învinge, Dumnezeu se dovedește biruitor în luptă și diavolul rămâne mai departe singur. Dar pentru câtă vreme? Finalul spectacolului îți aduce și o temă de gândire. După ce ți-a fost stimulată imaginația, după ce credința ți-a fost pusă la încercare, Faust-ul lui Purcărete nu-ți redă și liniștea aceea specifică finalurilor fericite. Pentru că la asta ai renunțat deja când ai acceptat să pășești în lumea imaginată de cunoscutul regizor. Nu treci mai departe ușurat că totul a fost doar un spectacol, o încercare din care tu ai evadat ușor, spectator fiind. Îți pui întrebări în continuare și una dintre ele se referă, cu siguranță, la capacitatea ta de a trece examenul, de a depăși ispitoarele capcane ale răului.

Videoclip 

 ani-bradea

                                                         Ani Bradea                                                             

costintuchilaCRONICA DE TEATRU TVani bradea,animale terifiante,aniversare goethe,cronica teatru tv,diavol,faust silviu purcarete la tv,helmut sturmer,ilie gheorghe,infern,noaptea walpurgiei,ofelia popii,păcat,pactul cu diavolul,rinocer,rinocer cosmic dali,teatrul național radu stanca,vasile șirli
Cronică de teatru tv de ANI BRADEA Luni, 25 august 2014, Televiziunea Română a făcut un dar special și prețios cunoscătorilor, prin difuzarea spectacolului Faust, în regia lui Silviu Purcărete. Spun cunoscătorilor pentru că este un spectacol dificil, dar cu atât mai lăudabilă este intenția postului național de a facilita...