retrospectiva palaria florentina teatrul national iasi

sigla teatrul national iasiSilviu Purcărete a montat la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iaşi Pălăria florentină de Eugène Labiche. Distribuţia: Ionuţ Cornilă, Călin Chirilă, Petronela Grigorescu, Diana Chirilă, Andreea Boboc, Haruna Condurache, Daniel Busuioc, Doru Aftanasiu, Constantin Puşcaşu, Dionisie Vitcu, Puşa Darie, Horia Veriveş, Gelu Zaharia, Petru Ciubotaru, Doina Deleanu, Emil Coşeru, Cosmin Maxim, Constantin Avădanei, Anne-Marie Chertic, Tatiana Ionesei, Catinca Tudose, Georgeta Burdujan, Oana Sandu, Irina Răduţu Codreanu, Livia Iorga, Brânduşa Aciobăniţei, Radu Ghilaş, Dumitru Năstruşnicu, Radu Homiceanu, Diana Roman, Alina Mîndru, Tatiana Grigore, Mădălina Munteanu, Daniela Tocari, Cosmin Panaite, Andrei Grigore Sava, Alexandru Tatu, Sorin Cimbru, George Cocoş, Alexandru Iuraşcu, Dumitru Georgescu. Scenografia: Dragoş Buhagiar. Mişcare scenică: Florin Fieroiu. Muzica: Vasile Şirli. Conducerea muzicală: Dragoş Mihai Cohal. Pianişti: Dragoş Mihai Cohal, Carmen Irina Cohal. Asistent regie: Tatiana Ionesi, Ioana Moisii. Asistent decor: Irina Moscu. Asistent costume: Ioana Popescu. Premiera a avut loc în 16 februarie 2013.

afis palaria florentina iasi

„După ce şi-a «făcut mâna» excepţional în montarea bucureşteană aproape minimalistă cu Femeia care şi-a pierdut jartierele de Eugène Labiche, Silviu Purcărete «atacă» şi mai consistent acest autor, anume textul lui fundamental, am zice, acela care l-a consacrat prin triumful la Téâtre du Palais Royal şi apoi prin includerea în repertoriul Comediei Franceze: Pălăria florentină.

silviu_purcarete

Silviu Purcărete

Invitat să monteze la Teatrul Naţional din Iaşi, atunci de curând splendid restaurat, regizorul alege această capodoperă clasică a genului bulevardier şi o desfăşurare amplă, de largă respiraţie, în formula scenică a vodevilului. Sub direcţia de scenă a lui Silviu Purcărete, cu echipa de realizatori de-acum sudată în alte câteva experienţe artistice comune – scenograful Dragoş Buhagiar, compozitorul Vasile Şirli, coregraful Florin Fieroiu, la Teatrul Naţional din Iaşi a văzut lumina rampei un spectacol de mare forţă ludică, de o strălucire şi un dinamism copleşitoare. În ultimii ani, actorii de dramă se întrec în a-şi proba calităţi de artişti totali, în spectacole unde alternativ rostesc, cântă, dansează şi am asistat la reuşite care cu siguranţă vor rămâne în istoria modernă a scenei româneşti, domnul Purcărete însuşi nefiind străin de acest avânt, ca unul care s-a încumetat să însceneze, bunăoară, operă cu actorii Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Şi iată acum acest vodevil ieşean, întocmit după toate regulile artei, se înfăţişează pe scena Operei Naţionale, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, recomandat de calităţi care sperăm că se vor regăsi în strălucirea şi farmecul la care a fost creat, ca un spectacol suculent comic, savuros vizual şi auditiv.” – Mariana Ciolan, Pălăria florentină, Revista Teatrală Radio, 26 octombrie 2013.

palaria florentina spectacol silviu purcarete

Pălăria florentină. Fotografii de Constantin Dimitriu

„Decizând să monteze Pălăria florentină la Teatrul Naţional «Vasile Alecsandri» din Iaşi, regizorul Silviu Purcărete a întreprins trei acte cu semnificaţie simbolică. Primul depăşeşte sfera artisticului şi o acoperă, mai curând şi la modul exemplar, pe aceea a moralei şi a sentimentelor. A durabilităţii şi a realităţii acestora. Sunt convins că marele artist revine la Naţionalul ieşean dintr-o imensă, dintr-o superbă, dintr-o nedezminţită prietenie pentru directorul acestuia, Cristian Hadjiculea, cu care a împărţit bune şi rele încă de pe vremea tinereţii lor creatoare, petrecută la Teatrul Mic din Bucureşti. Ne reamintim cu toţii că, în urmă cu vreo câteva stagiuni, Silviu Purcărete a mai acceptat o invitaţie de a lucra la Iaşi. Era pe vremea îndelungii, interminabilei renovări a clădirii, fapt consemnat într-un chip specific în partea finală a spectacolului. Poate că atunci Silviu Purcărete nu a făcuteugene-labiche-palaria-florentina-silviu-purcarete-vasile-sirli cea mai bună opţiune repertorială. Nu cred că Uriaşii munţilor înseamnă o izbândă a lui Pirandello. Se prea poate ca, dacă dramaturgul italian ar fi avut răgazul de a revedea textul, să-i fi adus ameliorări. Nu a fost să fie. Şi nu a fost să fie nicio izbândă scenică şi asta mai puţin din cauza lui Purcărete. Cine a văzut spectacolul ştie despre ce vorbesc, aşadar nu mai insist. Revenirea lui Silviu Purcărete reprezintă şansa celei de-a doua întâlniri. O şansă pe care, de data aceasta, spre cinstea lor, actorii ieşeni au fructificat-o. Semnificaţiile estetice Celelalte două semnificaţii sunt de natură strict estetică şi teatrală. Înscenând Pălăria florentină, Silviu Purcărete a spulberat, dintr-o singură lovitură, o prejudecată, dar şi un mit. Prejudecata se referă la însemnătatea sau, mai degrabă, la lipsa însemnătăţii literare a vodevilului, a aşa-numitei piese bine făcute. Fireşte, acest gen nu aparţine nicidecum marii literaturi destinată scenei. Nu mizează nici pe grandoare, nici pe exaltarea marilor sentimente. Ar fi, dacă am proceda la o clasificare în specificul clasicismului francez din veacul al XVII-lea, un gen minor. Un regretat critic român, căruia teatrul nostru îi datorează enorm, nutrea o veritabilă alergie faţă de gen. Spunea că el oferă doar fleacuri şi comedii descreţitive, prilejuieşte numai şi numai intrigi subţiri şi debile în jurul patului. Recurgând la un citat din Brecht şi referindu-se la efectul acestor piese şi al spectacolelor aferente asupra celor aflaţi în sală, criticul reamintea mereu că ele ar provoca în exclusivitate şi cu desăvârşire doar plăceri sărace. Montarea ieşeană îl contrazice în mod categoric. Lucrate cu minuţie, cu rigoare, cu inventivitate regizorală, valorificând atent drămuite împrumuturi din arsenalul teatrului de artă, beneficiind de implicare, devotament şi spirit creator din partea interpreţilor, spectacolele create pe acest soi de texte pot provoca râsul şi pot determina şi bucurii estetice. Silviu Purcărete a mai adus de câteva ori argumente scenice în acest sens, o face şi acum, printr-un produs estetic de înaltă calitate, care te amuză, te bucură, te încântă, te face să râzi în hohote, sănătos şi nicidecum gros.” – Mircea Morariu, Prejudecăţi şi mituri spulberate, Adevărul.ro, martie 2013.

palaria florentina eugene labiche vodevil silviu purcarete

Pălăria florentină a devenit în viziunea regizorală a lui Silviu Purcărete o comedie spumoasă, gândită ca un spectacol complet, într-o suprapunere de registre ce conferă modernitate unui text «clasic», a cărui exuberanță consta la Labiche cu precădere în înlănțuirea comicului de situație. Derularea alertă a episoadelor spre climax și apoi deznodământul fericit pentru tinerii proaspăt căsătoriți (a căror fericire în chiar ziua nunții este pusă la grea încercare de distrugerea pălăriei florentine care ar putea da în vileag adulterul doamnei Beauperthuis) implică permanente încurcături și o ramificare a conflictelor, pretext pentru Silviu Purcărete de a crea scene de o savuroasă comedie de moravuri, tablouri de o mare picturalitate și, mai ales, privind în ansamblu, un spectacol complex, în care pe structura „clasică” a comediei secolului al XIX-lea (vodevil și «pièce bien-faite») se grefează elemente parodice, realizându-se astfel o distanțare față de convențiile teatrale. Iluzia e menținută, dar mecanismele întreținerii acesteia sunt «la vedere».” – Nicoleta Munteanu, Faldurile teatralităţii – „Pălăria florentină”, în regia lui Silviu Purcărete, Art Act Magazine, 20 februarie 2013.

Vezi și: Dragoș Buhagiar: „Sunetul duce dramaturgia”, interviu de Raluca Rădulescu, realizat la premiera spectacolului


costintuchilaRETROSPECTIVĂ 2013fladuri,mariana ciolan,nicoleta munteanu,opinii critice pălăria florentină,pălăria florentină vodevil,piece bien faite,silviu purcărete,spiritul vodevilului,teatralitate,teatrul național iași
Silviu Purcărete a montat la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iaşi Pălăria florentină de Eugène Labiche. Distribuţia: Ionuţ Cornilă, Călin Chirilă, Petronela Grigorescu, Diana Chirilă, Andreea Boboc, Haruna Condurache, Daniel Busuioc, Doru Aftanasiu, Constantin Puşcaşu, Dionisie Vitcu, Puşa Darie, Horia Veriveş, Gelu Zaharia, Petru Ciubotaru, Doina Deleanu, Emil Coşeru,...