Cronică de teatru de ANA IONESEI

linoleum cronica de teatru de ana ionesei

Freud ar fi jubilat dacă ar fi avut ocazia să urmărească spectacolul Linoleum, în regia lui Alexandru Dabija, lansat la Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca în primăvara anului trecut.

Studenții Kolea (Cătălin Herlo) și Andrei (Radu Lărgeanu) descoperă un cadavru (Cristian Grosu) în apartamentul închiriat pe care îl împart. Probabil că ar fi fost firesc să apeleze la poliție, dar tocmai aici se formează intriga. Kolea și Andrei acceptă cu o surprinzătoare promptitudine evenimentul sinistru, la fel ca și Igor Igorevici, proprietarul (Ionuț Caras), fiecare manifestându-și nevoia de protejare a propriului ”schelet din dulap.” Primul simptom specific atât acestor primi trei martori, cât și tuturor celorlalți protagoniști, constă în spiritul de familiaritate față de faptul funest și disponibilitatea de a fi complici.

Linoleum spectacol cluj foto nicu cherciu

De pe pista umorului patologico-macabru, Linoleum demarează ca un triplu semn al exclamării adresat normalității și nebuniei, care au devenit pentru societatea sedată de mass-media și ghiftuită cu jargonul psihanalitic, simple ”vorbe, vorbe, vorbe.”

Seneca ne-a înștiințat că murim zilnic, iar Proust a avut grijă să ne-o repete.

Pentru Freud, între sănătatea și boala mintală nu e decât o diferență de grad, iar nu de natură.

Aceste două ipoteze (la care putem sau nu adera) concordă cu elementele unui studiu de caz dedicat scenei, prin care Frații Vladimir și Oleg Presniakov au creat un tablou clinic luxuriant al umanității.

imagine spectacol linoleum

Fotografii de Nicu Cherciu

Legitatea umorului din Linoleum urmează calea exuberantă a maniei. Majoritatea celor implicați în această poveste sunt lipsiți de sentimentul imposibilului, fac exces de jocuri de cuvinte, iar locvacitatea lor contrastează cu sterilitatea acțiunilor. Principiul ordinii este denaturat, iar vorbele de duh s-au transformat în formule instigatoare. Ansamblul „martorilor mortului” se află sub numitorul comun al metromaniei și al unui simț muzical mereu fervent. Chiar dacă se implică în interminabile dispute obsesivo-compulsive cu fond comercial, se împacă subit în momentul narcisiac al fotografiei de grup. Vecinii studenților, Arkadi și soția sa, Ghiulea (Matei Rotaru, Patricia Brad) își expun din proprie inițiativă CV-ul traumatic și posedă un instinct ”sănătos” de a depista prezența morții.

Linoleum_Foto-Florin Biolan

Pavajul spectacolului surprinde psihismul maladiv al unei colectivități care nu ratează nici nevroza, nici psihoza, astfel încât legăturile de familie, făcând concurență telenovelelor, se prezintă ca variațiuni la complexul lui Oedip și la pulsiunea tanatică.

Tot acest peisaj terifiant are meritul de a contesta, prin injecția râsului suveran, oglinda flatantă a conformismului nostru. Unul dintre mesajele excelent articulate în Linoleum este acela că, dacă Eul este ucis, se prea poate atât să ne confruntăm cu întoarcerea refulatului, cât și să mai avem de-a face cu Sinele și cu Supraeul, dornici să ne joace feste.

Linoleum_Foto-Florin Biolan-tn cluj

Fotografii de Florin Biolan

”Comicul este tragicul depășit”, afirma Teodor Mazilu. Iar dacă extrapolăm o teză freudiană despre paranoia (”Ceea ce noi luăm drept producția bolii, formarea delirului, este în realitate încercarea de vindecare, reconstrucția după catastrofă.” — Opere, 7, p. 166) în domeniul teatrului, înțelegem că firul roșu al umorului este poarta ascunsă care ne garantează tacit dreptul de a crede în bunul nostru simț și în voința de putere a sănătății. Linoleum ne oferă viziunea comică obligatorie pentru resuscitarea sensibilității noastre șubrezite de omniprezenta demență mediatică, invitându-ne la dezintoxicarea de locurile comune.

Ana Ionesei

Ana Ionesei 

logo-revista-teatrala-radio

De aceeași autoare: „Caravaggio Terminal”: albastrul interzis și aripile vocii

Planeta șerpilor și omul-jucărie stereo

Vezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUalexandru dabija,cronică de teatru rtr,ionuț caras,linoleum,metromanie,proust,psihanaliza,seneca,Supraeu,teatrul national cluj,teodor mazilu,Vladimir și Oleg Presniakov,”Comicul este tragicul depășit”,”vorbe
Cronică de teatru de ANA IONESEI Freud ar fi jubilat dacă ar fi avut ocazia să urmărească spectacolul Linoleum, în regia lui Alexandru Dabija, lansat la Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca în primăvara anului trecut. Studenții Kolea (Cătălin Herlo) și Andrei (Radu Lărgeanu) descoperă un cadavru (Cristian Grosu) în...