Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

adunarea pasarilor cronica de  razvana nita

Adunarea păsărilor, scenariul şi regia: Cristian Pepino, Teatrul de Animaţie „Ţăndărică”, 2015 

Farid Uddin Attar (c. 1145–c. 1221) a trăit în Persia, la Nişapur, oraşul unui alt mare poet persan, Omar Khayyam. Filosof al doctrinei musulmane, Attar este partizanul căutării unui contact direct şi personal al omului cu universul spiritual, cu lumea spiritului. Poemul filosofic Adunarea păsărilor are 4647 de versuri şi dezvoltă într-o suită de parabole, o temă fundamentală a literaturii islamice, cea a păsării care se eliberează de piedicile, limitele, barierele lumii reale pentru a putea accede către Absolut.

Manuscript by Farid Al Din Attar kept in the Pergamon Museum

Manuscris de Farid Uddin Attar, Muzeul din Pergam

Spectacolul de la „Ţăndărică” este o reluare după mai bine de 20 de ani. Încă se mai regăsesc în distribuţie actori din varianta iniţială, care s-a bucurat de un succes răsunător. Spre deosebire de dramatizarea semnată la sfârşitul anilor ’70 ai secolului trecut de Peter Brook şi Jean-Claude Carrière, scenariul de faţă realizat de Cristian Pepino după o idee a regretatei Michaela Tonitza Iordache, iese din zona lirică şi ideologică a poemului originar şi exploatează în special similitudinile cu specia umană. Naşterea, descoperirea propriului trup, a dragostei, bucuria maternităţii, suferinţa, teama, camaraderia, competiţia, atitudinea în faţa pericolului, a morţii, trădarea – sunt tot atâtea teme aduse la rampă cu sensibilitate, umor şi originalitate.

adunarea cronica 2 - 5

Practic, Adunarea păsărilor este un spectacol non-verbal (fără text) dar care comunică extrem de coerent, limpede şi percutant prin intermediul dansului, al limbajului gestual, al expresivităţii corporale. Actorii se regăsesc într-o perfectă sintonie cu personajele interpretate; o identificare şi o asumare depline, cum rar întâlneşti în teatrul (să-i spunem) de proză. Asistăm la secvenţe absolut memorabile, cum ar fi cea a păsărilor care „decolează” rând pe rând, momentul epuizării totale (trupurile actorilor se contorsionează impresionant în încercarea de a resuscita o ultimă fărâmă de energie în eroii cărora ei înşişi le sunt aripi şi trup) sau momentul gingaş senzual al celor două păsări tinere care se provoacă reciproc într-un splendid dans-joc al cunoaşterii erotice.

adunarea cronica 2

În plus, punctul culminant este confruntarea cu schimbarea liderului, care se petrece violent, prin forţă, prin supunere agresivă. O scenă de un dramatism teribil, transfigurată tulburător. În acelaşi timp, am putea vorbi şi de curaj în cazul spectacolului de la „Ţăndărică”. Trăim într-o lume în care teroarea şi terorismul sunt ameninţări curente. Lumea arabă, misterioasă, solemnă, complexă şi complicată se regăseşte frecvent în temele de discuţie publică. Fundamentalismul religios – nu numai cel islamic – este printre preocupările liderilor politici din întreaga lume. Mormanul de oase rămas în scenă în urma unei crime şi bocetul disperat al păsării-mamă din spectacolul de faţă sunt la fel de răscolitoare ca imaginile masacrelor comise de grupurile extremiste.

adunarea cronica 2 -4

Sigur, ne aflăm în faţa unui spectacol pentru adulţi, având în vedere faptul că anumite scene pot avea un impact emoţional mult prea puternic asupra copiilor. Deşi cu adevărat interzise copiilor ar trebui să fie producţiile mediocre, sterile şi confuze. Cred cu convingere că Adunarea păsărilor este în plan ideatic o lecţie de umanitate, o formă de acces la tot ceea ce presupune lumea noastră – de la instinct la compasiune şi toleranţă – şi, mai ales, o pledoarie pentru vis, ideal, aspiraţie, libertate. În plan artistic, avem una dintre cele mai sincretice, valoros stilizate, unitare, emoţionante producţii ale teatrului românesc din ultimii ani. Comic şi răvăşitor, de un entuziasm contaminant, dinamic, visceral, nuanţat, provocator, încărcat de coduri precum un verset şi ludic precum o fabulă plină de înţelesuri, carismatic, puternic, deştept, lucrat strâns, atent, cu oglinda în faţă, ca într-o sală de balet.

adunarea cronica 2 - 1

Doamnelor şi domnilor, Domnule Andrei Şerban, acesta este un spectacol la care nu poţi aplauda şezând. Pentru tot ceea ce ne oferă, pentru dimensiunea împlinirii dar şi pentru că ridicatul în picioare în faţa frumuseţii e primul pas – obligatoriu – către ZBOR. 

O reverenţă adâncă şi în faţa amintirii doamnei Cristina Pepino ale cărei aripi ocrotitoare dau suflu şi sens – azi şi oricând – acestei miraculoase lumi a imaginaţiei.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUadunarea pasarilor,cristian pepino,cronica de teatru,Farid Uddin Attar,lectie de umanitate,Muzeul din Pergam,nișapur,răzvana niță,teatrul tandarică,zbor
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Adunarea păsărilor, scenariul şi regia: Cristian Pepino, Teatrul de Animaţie „Ţăndărică”, 2015  Farid Uddin Attar (c. 1145–c. 1221) a trăit în Persia, la Nişapur, oraşul unui alt mare poet persan, Omar Khayyam. Filosof al doctrinei musulmane, Attar este partizanul căutării unui contact direct şi personal...