de RĂZVANA NIȚĂ

De ce râdem la teatru? O explorare practică a comediei fizice de John Wright, București, Editura Nemira, 2016

Se spune despre literatură – dar se aplică perfect şi teatrului – că e vorba de o minciună despre un adevăr. Şi este mai ales, despre cât de bine construim această minciună, această fantasmă, pentru ca ea să reprezinte realmente dacă nu un adevăr incontestabil, atunci măcar unul coerent, viabil.

Fondatorul, coordonatorul şi mentorul trupei britanice „Told by an idiot”, John Wright propune în special actorilor acest manual format din mărturii, exerciţii, formule, jocuri şi „bune practici” necesare în reuşita unui veritabil demers artistic. „Prefer să vorbesc despre râs, nu despre comedie, pentru că râsul e mai puţin conceptual şi mai specific. Faci ceva într-un anumit fel şi noi râdem sau nu depindem de caz. E un contract simplu şi nu e negociabil. Cu râsul ştim exact cum stăm. Râsul e o monedă universală. Prin el stabilim o relaţie de reciprocitate cu publicul. Dacă nu râde nimeni înseamnă că nu faci comedie.”

John Wright

Actul teatral este înainte de orice un exerciţiu de sinceritate dar şi o mostră de colaborare. „Teatrul e arta în care se colaborează cel mai mult. La un spectacol foarte bun, întreaga echipă de creaţie devine proprietar. Dacă vrei să joci credibil orice, piesa trebuie să îţi aparţină în întregime. Dacă nu simţi că e a ta, începi să ai senzaţia că eşti fals, că îţi pierzi încrederea sau pur şi simplu te plictiseşti. Nu poţi să te prefaci că joci. Chiar te simţi cu adevărat bine într-un joc delicat, imprevizibil şi captivant, ori nu. Fie că jucaţi într-o dramă intensă sau în cea mai nebună comedie fizică imaginabilă, dacă vouă nu vi se pare vie şi fascinantă când o jucaţi, cum credeţi că ni se va părea nouă?”

Cartea lui Wright ne propune o incursiune într-un fascinant labirint cu reguli fixe al gesturilor semnificative, un cordial reţetar pentru toţi „făcătorii de umor”. „Să încerci să faci comedie fără să recunoşti prezenţa publicului e ca şi cum ai cânta la pian cu o singură mână. Mereu ne scapă cealaltă parte. […] Ştiu că totul se rezumă la actorie, dar după cum am spus de atâtea ori, dacă vedem jocul actoricesc – atunci totul e o mizerie. Vrem să vedem pe scenă un om adevărat, fără nicio mască. […] Comedia încearcă permanent să construiască o punte peste prăpastia subiectivităţii sau cel puţin să ne ajute să trimitem un semnal de la unii la alţii, pe întuneric.”

Parcă niciodată nu a fost mai evident că în spatele cavalcadelor de râs se găseşte un antrenament feroce, o rutină bine exersată şi asumată. Ingredientele sunt precise, entuziasmul se întreţine cu metodă şi se construieşte cu tenacitate. Cea mai mică greşeală, cel mai fin echivoc pot duce la alterarea mesajului şi chiar la haos.

De ce râdem la teatru? este un altfel de a spune „Bine aţi venit la spectacolul din spatele spectacolului!”, o lume în care clovnii fac magie.

razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Povestiţi, povestiţi, tot va rămâne ceva, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Şi mâna trup şi suflet se făcu, cronică de teatru 

La bâlci, cu capu-n jos, cronică de teatru

E pur si muove, cronică de teatru

Japonia – între viaţă şi artă, cronică de carte

Teatrul, această incredibilă metaforă a vieţii, cronică de carte

Când teatrul nu te mişcă, cronică de teatru

Dincolo de perete, cronică de teatru

Lecțiile „Lecției”, cronică de carte

Sfânta treime şi cele două jumătăţi, cronică de teatru

Când filmul – ca şi maioneza – se mai taie, cronică de teatru

Fascinaţia omului cu cap de perlă, cronică de teatru

Escrocherii sentimentale, cronică de teatru

Desprinderea din soare şi dreptul la eternitate, cronică de teatru

Dansând povestea, cronică de teatru

Locuri de joacă pentru adulţi, cronică de teatru

Scene din viaţa lui Gigel. Cu Gigi, cronică de teatru

Repetiţii generale, cronică de teatru

Vânare de vânt, cronică de carte

costintuchilaCARTEA DE TEATRUcronica de carte rev teatrala radio,editura nemira,john wright,rasul la teatru,răzvana niță,„Told by an idiot”
de RĂZVANA NIȚĂ De ce râdem la teatru? O explorare practică a comediei fizice de John Wright, București, Editura Nemira, 2016 Se spune despre literatură – dar se aplică perfect şi teatrului – că e vorba de o minciună despre un adevăr. Şi este mai ales, despre cât de bine construim...