Cronică de teatru de ANA IONESEI

portocala mecanica cronica de teatru ana ionesei

Ziua Culturii Naționale a fost marcată în stagiunea curentă a Teatrului Național ”Lucian Blaga” din Cluj-Napoca printr-o o premieră tonică: Portocala mecanică, în regia lui Răzvan Mureșan.

Alex (Cristian Grosu), Dim (Radu Lărgeanu), George (Miron Maxim) și Pete (Cristian Rigman) sunt patru tineri adepți ai ultraviolenței, care se distrează dedându-se la diverse acte huliganice. După ce este prins în flagrant și trimis la închisoare, Alex, căpetenia bandei, obține eliberarea cu prețul urmării unui tratament de eradicare a violenței, Tehnica lui Ludovico. Astfel, ajunge oaspetele unei adevărate camere a ororilor, unde este forțat să vizioneze filme violente, acompaniate de Marea Muzică, cea care anterior îi exalta violența. Preotul, ”Chaplinul închisorii” (Ruslan Bârlea), lansează una dintre întrebările nevralgice ale Portocalei mecanice: dacă binele constituie o alegere, dar omul este privat de posibilitatea alegerii, cum poate metoda Ludovico să îl facă pe om mai bun? Alex devine un instrument al mecanismelor de putere, care nu se preocupă de problemele etice ridicate de preot, vizând aparent stoparea criminalității, iar tacit dar evident, numai propriile interese.

portocala mecanica teatrul national cluj

Omul ca mecanism aberant, respectiv ca parte a unei mașinării absurde situate într-un univers labirintic, guvernat de legea junglei, imposibilitatea opțiunii și substituirea forțelor supranaturale cu forțele sociale configurează o farsă tragică.

Cu toate că romanul lui Burgess invită mai curând la o rigoare reflexivă și eventual la acrobații ale kitsch-ului, abordarea lui Răzvan Mureșan oferă surprize de bun augur, prin inserțiile comice din episoadele pur funeste din textul original. Acesta din urmă a fost în mod evident stilizat, atfel încât aspectele subversive și-au estompat cromatica fatală, mizându-se pe un ton mai compatibil cu satira. Versiunea scenică per ansamblu posedă momente umoristice consistente, prin apelul la pedanterii, retorisme și accese de autoderiziune. Bunăoară, scena vizitei surpriză concurează cu o bufoniadă shakespeariană, iar secvențele din lacto-barul Korova, suprasaturate la Burgess de spiritul sarcastic al lui Alex, sunt retranscrise prin tușe de glam rock oniric. În mod similar, episodul aplicării Tratamentului Ludovico pare o poznă școlărească.

portocala mecanica imagini t n cluj

Cristian Grosu a compus un Alex pe cât de revoltat, pe atât de hedonist, de o cruzime aproape galantă, consonantă cu rețeta decadentă a lui Joris-Karl Huysmans. Consilierul Post-Corecție Deltoid (Matei Rotaru) s-a reîncarnat într-un cercetaș cu înclinații didactico-perverse, iar Ministrul de Interne (Ionuț Caras) s-a prezentat drept un tenisman jovial, respectiv un performer de stand-up comedy al partidului actorilor. Părinții lui Alex (Irina Wintze și Petre Băcioiu) sunt niște burghezi eleganți, pasionați de chestiuni freudiene, iar dizidentul politic Rubinstein (Patricia Brad) s-a metamorfozat într-o vampă sublimă.

Spectacolul reușește să puncteze și interogațiile esențiale privind dreptul alegerii, cauza răului și a violenței. Inițial, Alex face răul din plăcere, dar nu cunoaște răul decât din postura de călău; este un păpușar care nu știe că este și marionetă. Încă nu știe că nu acționează, ci reacționează la mecanismele de putere, răspunzând absurdului prin violență. Supus fiind Tehnicii Ludovico, Alex înțelege în sfârșit ce este violența, din postura de spectator și de victimă. Iar dacă societatea și Mama Natură încălzește o mulțime de șerpi la sân, vina colectivă este un mănunchi de șerpi încolăciți, din care uneori se alcătuiește o coroană, purtată de un martir, un țap ispășitor, ori un cobai. Vorbele părintelui Zosima (”fiecare din noi e vinovat pentru toți ceilalți, numai că nimeni nu-și dă seama de asta”) din Frații Karamazov răsună implicit și în cazul de față.

În roman, la sfârșitul periplului său grotesc, Alex însuși recunoaște că, atunci când ești tânăr, ești ca o jucărie cu arc înăuntru și cu o cheie înafară, iar prin răsucirea acesteia, jucăria merge în linie dreaptă, lovindu-se de toate lucrurile din calea sa, fără să le poată ocoli. Lucrurile neînsuflețite de acest fel sunt adeseori previzibile: mașina cu arc are o mișcare rectilinie uniformă, și indiferent de intenția subiectului care o propulsează, este de așteptat că va lovi sau va fi lovită de orice obstacole.

portocala mecanica 2

Imagini din spectacol. Sursa foto: Teatrul Național ”Lucian Blaga” din Cluj-Napoca

Spectacolul Portocala mecanică, asemeni ecranizării lui Kubrik, suprimă acest aspect și nu propune o turnură de tipul bildungsromanului, ci adoptă dinamica farsei tragice. Spectatorul este invitat să cerceteze dacă Alex, după ce s-a transformat într-un mecanism absurd, mai poate să își respecte natura umană, fie că răul este înnăscut sau nu.

„Iar după toate acestea, să mai pricepi ceva din om?” (Marchizul de Sade, Cele o sută douăzeci de zile ale Sodomei sau școala libertinajului, A cincea zi).

Ana Ionesei

Ana Ionesei 

logo-revista-teatrala-radio

De aceeași autoare: „Caravaggio Terminal”: albastrul interzis și aripile vocii

Vezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUana ionesei,anthony burgess,bufoniadă shakespeariană,Chaplinul închisorii,cronică de teatru rtr,fratii karamazov,glam rock,ionuț caras,irina wintze,Joris-Karl Huysman,Marchizul de Sade,Merkel,omul-jucărie,oniric,portocala mecanica,răzvan mureșan,teatrul national cluj,Tehnica Ludovico,univers labirintic
Cronică de teatru de ANA IONESEI Ziua Culturii Naționale a fost marcată în stagiunea curentă a Teatrului Național ”Lucian Blaga” din Cluj-Napoca printr-o o premieră tonică: Portocala mecanică, în regia lui Răzvan Mureșan. Alex (Cristian Grosu), Dim (Radu Lărgeanu), George (Miron Maxim) și Pete (Cristian Rigman) sunt patru tineri adepți ai...