Cronică de teatru de MARINA ROMAN

platonov teatrul braila cronica de marina roman

Ciudat cum, uneori, o imagine, câteva sunete înlănţuite, un parfum sau simpla prezenţă a cuiva actualizează în conştiinţa noastră o amintire cu care n-ar avea nicio legătură. Am trăit recent această senzaţie. Un loc prea mic pentru desfăşurarea poveştii/poveştilor celor 14 personaje. Opţiunea pentru Sala Studio, spaţiu restrictiv, slujeşte perfect demersului regizoral. Un spaţiu depre care ştim că este deschis – plajă sau grădină sau… – dar care pare a fi îngrădit de pereţi transparenţi, făcuţi anume ca nimeni să nu poată evada. Puţin după începerea spectacolului mi-am recunoscut starea pe care, la fiecare vizionare, Îngerul exterminator, filmul lui Luis Buñuel, mi-o induce. O stare definită exact de vorbele cunoscutului regizor mexican Arturo Ripstein – care şi-a început cariera ca asistent la acest film: „Lucruri ce pot fi captate de inconștient, lucruri absurde și delirante. Timpul fusese abandonat, așa că doar spațiul mai rămăsese accesibil. Timpul era doar circular. Iar când spațiul a devenit timp, problema a fost rezolvată; pentru ca mai apoi să fie din nou modelat câteva scene mai târziu.” Mutatis mutandis, asta se întâmplă şi în casa Annei Petrovna Voiniţeva, cu fiecare personaj în parte. Doar unul singur, Saşa, face excepţie. Şi, în final – ca întotdeauna în basm – cel mai curat  va găsi soluţia.

platonov teatrul maria filotti 2

Da, Platonov la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila. Câţiva critici ne-am încumetat la drum în ziua de Florii pentru a onora invitaţia profesional-prietenească a managerului Lucian Sabados de a vedea cum a izbutit regizoarea Andreea Vulpe să pună în scenă bine cunoscuta Piesă fără titlu. Şi a izbutit! Necesară paranteză: teatrolog şi filmolog, dedicat teatrului, Lucian Sabados demonstrează (de mai bine de 20 de ani) că este un foarte bun administrator cultural. Din 2013, de când a ales Brăila, vizibilitatea acesui teatru a crescut considerabil. Trupa excelentă se bucură acum de colaborarea unor regizori tineri, care s-au impus deja în prim-planul vieţii teatrale din România. Eu depun mărturie pentru trei spectacole pe care Lucian Sabados le-a adus la Bucureşti: Casa de Evgheni Griskoveţ şi Anna Matison, regia – Sânziana Stoican, Leonce şi Lena de Georg Büchner, regia – Vlad Cristache, şi Îndoiala de John Patrick Shanley, regia – Eugen Gyemant.

platonov 6

Acest text dramatic scris de Cehov la nici 20 de ani conţine in nuce nu doar atmosfera, ci şi teme şi chiar personaje ale viitoarelor sale capodopere – aşa cum, iertaţi-mi încă o paranteză, La Strada conţine viitoarea filmografie a lui Federico Fellini. Este strigătul mut al surorilor care visează sa ajungă la Moscova… este arderea deznădăjduită a Ninei Zarecinaia… este imaginea ratării lui Vanea… este Livada cu vişini, drama profundă a dispariţiei unei lumi în favoarea a ceea ce avea ea mai puţin onorabil.

platonov 4

Complicată misiunea Andreei Vulpe de a da coerenţă acestui text, de a-i face sensibile pentru spectator liniile de forţă şi de a-i da spectacularului note de spectaculos! A reuşit făcând echipă cu scenograful Daniel Titza. Decorul – minimal, albastru monocolor – plasează personajele în lumea real/ireală, nebună/hiperlucidă, de rai şi iad a tranziţiei spre… Spre ce? Personajele simt cum prin fiecare por le intră fire de nisip albastru, contaminându-le cu deznădejde. Încercarea de a se salva le cufundă şi mai adânc. Dansul mecanic, ca un leitmotiv al zilelor fără sens, dezambiguizează conceptual intenţiile regizoarei care ne propune să reflectăm la tema cea mai importantă a vieţii noastre de azi: schimbarea de paradigmă. Cum am ajuns să ne transformăm noi, cei maturi, cine sunt copiii noştri, de ce ne-am pierdut speranţa… Cine este cel care ne priveşte din oglindă? Cine mai poate evada? Există vreo soluţie în afara celei alese de Alexandra Ivanovna?

platonov 3

Drama unei generaţii. Un proiect incitant, pe care se cade să-l citim privind în jur, adecvându-ne la aici-şi-acumul nostru. Un succes la care contribuie întreaga echipă. Fiecăruia dintre cei 14 actori îi datorăm bucuria spectacolului: Silviu Debu, Mihaela Trofimov, Valentin Terente, Ionuţ Vişan, Emilia Bebu, Corina Borş, Narcisa Novac, Marcel Turcoianu, Dan Moldoveanu, Adrian Ştefan, Costică Burlacu, Alexandru Marin, Emilia Mocanu. Am uitat pe cineva? Nu! Pentru că forţa, sinceritatea, pasiunea, ticăloşia fascinantă prin sâmburele de curăţie pe care-l înveleşte, onestitatea şi, mai ales, iubirea dusă până la devoţiune cu care Liviu Pintileasa compune un personaj de plan secund schimbă perspectiva asupra lui Osip, aducându-l în aceeaşi categorie cu Saşa, dar nu monocord, ci conotativ, fascinant.

marina roman

Marina Roman

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Cronica de teatru

Știri despre Teatrul „Maria Filotti” din Brăila

costintuchilaCRONICA DE TEATRUandreea vulpe,cronica platonov teatrul maria filotti braila,ingerul exterminator,la strada de fellini,lucian sabados,luis bunuel,marina roman,piesă fără titlu,platonov cehov,silviu debu,teatrul maria filotti braila
Cronică de teatru de MARINA ROMAN Ciudat cum, uneori, o imagine, câteva sunete înlănţuite, un parfum sau simpla prezenţă a cuiva actualizează în conştiinţa noastră o amintire cu care n-ar avea nicio legătură. Am trăit recent această senzaţie. Un loc prea mic pentru desfăşurarea poveştii/poveştilor celor 14 personaje. Opţiunea pentru...