de PAULA ROMANESCU

evocare carmen sylva de paula romanescu

Motto: „Toate femeile nefericite scriu versuri; chiar şi cele care nu fac poezie.” 

Martha Bibescu

Să fi fost nefericită prinţesa aceea de stirpe germană care a rămas în istoria noastră drept prima regină a Românilor de după Războiul de Independenţă din 1877–1878, odată cu proclamarea la 10 Mai 1881 a României ca Regat?

Şi, dacă da, binecuvântată fie nefericirea primei noastre încoronate, dacă aceasta a fost să-i fie izvorul atâtor scrieri literare cu care literatura română se poate mândri!

Carmen Sylva Elisabeta a Romaniei centenar

Carmen Sylva (Regina Elisabeta a României, 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania–18 februarie 1916, București)

Că a ştiut să se înconjoare dintru început de poeţi români de seamă (între care, la loc privilegiat, „acel rege-al poeziei veşnic tânăr şi ferice” şi, deopotrivă, „acela care, dacă ar fi rămas acasă, ar fi devenit o artă poetică ambulantă, un rapsod al timpului său” – i-am numit pe Alecsandri şi, respectiv, George Coşbuc), de traducători de elită (Mihai Eminescu, Mite Kremnitz, Adrian Maniu, Șt. O. Iosif), de critici de talia unui Titu Maiorescu, de tineri muzicieni şi poeţi cu geniul în înmugurire (George Enescu, Elena Văcărescu), lucrul acesta ţine şi de statutul său regal dar şi de flerul de a recunoaşte şi sprijini valoarea creatorilor de literatură, artă, cultură. A fost un adevărat Mecena.

fotografii regina elisabeta carmen sylva

L-ar fi vrut pe la curte mai des şi pe Eminescu, numai că acesta nu ştia să facă temenele, el – Luceafărul, el – împăratul poeziei româneşti şi nici Premiul „Bene Merenti” (cu o sumă de bani deloc de neglijat care ar fi năucit de mândrie pe orice făcător de versuri frumos sunătoare din coadă!) se pare a nu l-a prins pe mândrul Hyperion în mrejele cântecului de măiastră din colivia aurită de la Peleş…

limba-unui-popor carmen sylva

Se spune că poeta Carmen Sylva obişnuia să supună atenţiei (şi judecăţii) celor privilegiaţi de ea, creaţiile literare pe care le semna  de regulă în limba germană, franceză sau engleză (româna fiindu-i limbă foarte dragă dar un pic străină), iar aceştia se întreceau în a garnisi cu superlative regalul op. Eminescu nu prea ştia să mintă şi nici meandrele diplomaţiei de curte nu-i erau la îndemână. Unde era Voltaire cel răsfăţat de împăratul poet Frederic al II-lea al Prusiei cu care punea de câte-un joc de cărţi în ceasurile de răgaz împărătesc, el ironicul filosof iluminist care, întrebat într-o zi de augustul suveran care musai se dorea şi genial poet, ce părere are despre un poem „comis” de acesta, zice-se că i-ar fi răspuns încoronatului zâmbind subţire după ce şi-a trecut privirea peste versurile supuse aprecierii sale: „Majestate, se pare că nimic nu vă rămâne imposibil: V-aţi propus să faceţi versuri proaste şi aţi reuşit perfect!”

Cam tot aşa i-ar fi răspuns, zice-se, şi Eminescu poetei regine într-o astfel de situaţie iar suverana n-a întârziat să-l admonesteze fin dar cu atât mai drastic pe Poet să nu uite că i se adresează Reginei României.

Suveran, Eminescu i-a răspuns: Regina a României, da! Regină a poeziei, ba!

Şi a plecat degrabă de la Curte fiindcă timpul lui nu trebuia risipit.

Femeie sensibilă şi generoasă, Carmen Sylva a înţeles să încurajeze iubirea tânărului prinţ Ferdinand cel menit să fie moştenitorul tronului regal la ceasul sorocit de pronia cerească, pentru tânăra şi talentata întru poezie şi muzică descendentă a Văcăreştilor – Elena – care luase foarte în serios testamentul acela cu „creşterea limbii româneşti/şi-a patriei cinstire”.

Carmen-Sylva-mecena arte

Toate bune şi frumoase, numai că domnii miniştri ai naţiei române, nu şi nu!, că ei vor la tronul ţării o prinţesă străină în speranţa că interesele ţării vor fi servite fără părtinire, necum cu mânie! (Astăzi e bine! Interesele ţării şi interesele dregătorilor nu strică armonia socială cea mult cântată de poeţi.)

A fost pentru prima oară când regina s-a poziţionat de-a curmezişul poruncii augustului ei soţ. Rezultatul – exilul în Europa, prin Franţa şi Italia, al Elencuţei Văcărescu şi al reginei (chiar poetă!) care pusese raţiunea inimii mai presus de raţiunea politică…

Prin cele străinătăţuri va fi cunoscut ea pe excentricul „prinţ” al mărilor, Pierre Loti, autorul romanului cu un pronunţat caracter autobiografic, Doamna Crizantemă – delicata Cio Cio San – Madama Butterfly, înveşmântată în muzică de Puccini întru marea bucurie a iubitorilor de operă de pe pământul acesta ca o portocală albastră… Se ştie că mândrul şi super-bogatul navigator, ajuns în Japonia, n-a rezistat tentaţiei de a contracta o căsătorie după legile japoneze (pentru un an sau un anotimp!) fără să se sinchisească de ce se va întâmpla cu sufletul inocent al frumoasei copile care urma să fie tratată ca „obiect de unică folosinţă”.

(Dar astăzi cam ce-ar vrea să însemne legea bezmeticului „sfânt” Valentin în numele căruia alţi bezmetici, cu pretenţie de oficianţi investiţi cu deplină putere ai stării civile, încurajează căsătoriile de o zi?! Să fi uitat omenirea de „cerul înstelat [de] deasupra noastră şi [de] legea morală în noi!”)

Bogăţia marelui aventurier Pierre Loti, ajuns membru al Academiei Franceze (la concurenţă cu Émile Zola care a ratat cu un vot fotoliul de „nemuritor”), trebuie s-o fi impresionat din cale-afară pe Carmen Sylva, ea care avea să apară pentru prima oară (nu de amorul artei!) în cea dintâi reclamă publicitară din Europa pentru maşini de scris şi ţigări. Da, împărate Vespasian, aveai dreptate, banii n-au miros şi, n-au dăunat deloc (ba dimpotrivă!) nici capetelor încoronate.

(În zilele noastre slujitorii scenei fac reţete frumuşele pe seama cordului şi a altor organe interne supuse agresiunii maladiilor, cele care ar trebui stopate sever de tratamentele preventive mai mult sau mai puţin muzicale.)

Carmen Sylva la Peleș

Carmen Sylva la Peleș

Regina a revenit pe meleagurile româneşti după ce îndrăgostitul prinţ Ferdinand va fi uitat de Elena şi îşi va fi aflat iubirea vieţii sale – preafrumoasa Maria, nepoată a Reginei Victoria a imperiului Britanic.

La Sinaia Carmen Sylva îl va avea ca oaspete pe pomădatul şi fardatul academician scriitor din a cărui operă a prins a tălmăci în limbile pe care le cunoştea ea mai bine (ajutată şi de Mite Kremnitz), acesta scriind la rându-i despre frumoasa regină poetă din Carpaţi, „acea prinţesă şi poetă căreia florile i-au vorbit”. El sosea la Sinaia cu Orient Expressul – ultra-elegantul tren al protipendadei apusene, care unea marile capitale ale Europei cu Stambulul.

Carmen Sylva si Carol I la Sinaia, 1900

Carmen Sylva și Carol I la Sinaia, 1900

Nu se ştie exact cât de fermecat era Majestatea Sa Carol Întâiul de prezenţa cam lungă a distinsului oaspete din La Rochelle dar se cam ştie că nu avea prea mult timp să-i acorde acestuia.

Şi vremea a trecut. Şi la Peleş viaţa curgea între politică (domeniul regelui!) şi serate muzicale şi literare, pictură de atelier, ilustrare de carte religioasă, canto.

regina elisabeta carmen sylva poeta paula romanescu

A nu se înţelege că suverana nu avea şi obligaţii. A adunat în jurul ei doamnele din marile familii şi le-a mobilizat să pregătească pânze pentru pansarea răniţilor, să tricoteze fulare, mânuşi, obiecte de îmbrăcăminte, pentru oştenii care aveau să aducă prin vitejia şi jertfa lor independenţa României. I s-a spus „Mama Răniţilor”. În 1909 ea a înfiinţat „Azilul Orbilor – Regina Elisabeta” din Vatra Luminoasă, funcţionabil şi astăzi, la care a contribuit cu bani şi regele dar, mai cu seamă, I. C. Brătianu – Prim Ministru!). I-a dăruit tânărului George Enescu o vioară Amati ale cărei acorduri se mai aud şi în zilele noastre sub arcuşul unor foarte talentaţi interpreţi români; a înfiinţat un atelier de arte manuale (cusături populare, ţesături, broderie), a făcut cunoscut în lume portul popular românesc, a scris, a pictat, a cântat la pian, a tradus din Alecsandri (pe care-l venera şi căruia îi rezervase spaţii de „cazare” ori de câte ori acesta poposea prin regat), din Eminescu (pe care-l recunoştea de geniu!)

Şi-a fost 18 februarie 1916.

Trecuse un an şi-o iarnă de când Carol Întâi odihnea în necropola regală de la Mânăstirea Argeşului.

Regina Elisabeta i s-a alăturat, nu înainte de a dispune ca rămăşiţele pământeşti ale unicului lor copil – prinţesa Mărioara, mutată la vârsta prunciei printre îngeri, să le fie aproape. 

Carmen-Sylva evocare revista teatrala radio

S-au împlinit, iată, la 18 februarie 2016 o sută de ani de când Regina Elisabeta, prima suverană a României, s-a adăugat umbrelor.

Poeta Carmen Sylva a intrat în ne-moarte.

Carmina morte carent! (Parcă aşa spuneau latinii cei înţelepţi!).

Teatrul Național Radiofonic, seria „Biografii, memorii”: Carmen Sylva, scenariu de Noe Smirnov. Regia artistică: Leonard Popovici, 1993 – fragment

Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

Paula Romanescu

Paula Romanescu

logo revista teatrala radioVezi și: Se întâmpla la Cabaret Voltaire de Paula Romanescu

Arhiva rubricii Evocări

costintuchilaEVOCĂRIadela mărculescu,biografii memorii,carmen sylva si mihai eminescu,Doamna Crizantemă,elena vacarescu,evocare carmen sylva,i c bratianau,leonard popovici,Mite Kremnitz,orient express,paula romanescu,pierre loti si carmen sylva,puccini,regele carol I,sinaia 1900,vasile alecsandri,vatra luminoasa azil orbi,vioara amati enescu
de PAULA ROMANESCU Motto: „Toate femeile nefericite scriu versuri; chiar şi cele care nu fac poezie.”  Martha Bibescu Să fi fost nefericită prinţesa aceea de stirpe germană care a rămas în istoria noastră drept prima regină a Românilor de după Războiul de Independenţă din 1877–1878, odată cu proclamarea la 10 Mai 1881 a...