Cronică de teatru de VLAD CIOBĂNEL

poker face cronica de teatru vlad ciobanel

Poker Face poate fi considerat un pariu pentru lansarea operei tânărului dramaturg ceh Petr Kolečko pe scenele româneşti. Din fericire, este unul câştigat.

Textul tradus de Mircea Dan Duţă a fost testat în faţa unei prime audienţe în luna decembrie a anului trecut, alături de alte două piese ale unor importanţi autori cehi contemporani. Apoi produs în întregime şi lansat în premieră în luna iunie 2014.

petr kolecko

Petr Kolečko

Poker Face este primul spectacol rezultat din proiectul ,,Spectacolul începe cu o lectură”, un proiect condus de regizorul Alexandru Mâzgăreanu. Proiectul presupune colaborarea tinerilor regizori şi actori, absolvenţi ai U.N.A.T.C. ,,Ion Luca Caragiale” cu actorii şi tehnicienii trupei de la ,,Nottara”.

Sprijinul venit din partea Centrului Ceh nu presupune promovarea vreunei  imagini propagandistic-edulcorate a Cehiei contemporane. Folosindu-se de evenimente ficţionale, Poker Face chestionează evenimente cruciale ale istoriei cehe recente: ,,Revoluţia de catifea” şi personalitatea marcantă a lui Václav Havel.

Promovarea culturală este cu atât mai eficientă cu cât criteriile selectării produselor artistice rămân exclusiv artistice.

Nu temele piesei sunt noi, dimpotrivă: valoarea banului în faţa sentimentelor, lupta pentru supravieţuire, egoismul, ,,generozitatea” ideologiilor, banalităţile și micimile inerent umane, dar atât de seducătoare uneori. Modalitatea de abordare a spectacolului este una desprinsă din clişee, îndrăzneaţă fără a fi insolentă. Mijloacele teatrale sunt alese cu fineţe şi măsură. Există o alternanţă a sugestiilor, să le numim teatral-poetice (precum cea  a personajului imaginar ,,Jucătorul-de-cărţi”), cu pasajele simple şi fruste de confruntare între personaje.

Victoria-Cociaş-Ion-Haiduc-în-Poker-Face

Victoria Cociaş și Ion Haiduc în Poker Face

Folosindu-se de un text ofertant, regizoarea Adela Biţică reuşeşte să construiască un mecanism scenic fără urme de sutură, integrând cu succes stilurile a două generaţii diferite de actori şi dispunându-i cu inteligenţă în elementele scenografiei alcătuite de Ştefan Caragiu, o scenografie nu foarte complicată, dar pregnantă şi maxim eficientă, sursă a credibilităţii acţiunii. Actorii sunt Victoria Cociaş şi Ion Haiduc, pe de o parte şi tinerii absolvenţi ai secției de master – Arta Actorului a U.N.A.T.C, Cristiana Ioniţă şi Costin Dogioiu, de cealaltă.

Costin_Dogioiu_Cristiana_Ionita_in_Poker_Face

Costin Dogioiu și Cristiana Ioniță

Rezultă un spectacol cu o individualitate bine conturată, curăţat de elemente scenice care nu sunt necesare, străine, fapt nu tocmai obişnuit pentru scena bucureşteană.

Situaţiile au miză pentru spectator pentru că identificarea acestuia cu aparenţele şi trăirile celor de pe scenă este facilitată. De la tensiunea insuportabilă premergătoare revoluţiei, la freamătul speranţei şi până la anxietăţile, revolta şi panica în faţa absurdităţii tranziţiei şi post-tranziţiei, totul am fi putut crede că sunt trăiri ,,româneşti”. Ei bine, se pare că nu.

ion haiduc

Ion Haiduc

Actorii par să fi descoperit ceva nou în ei înşiși în aventura creării acestui spectacol, lăsând o impresie de vigoare. Ritmul este adecvat, tensiunea prezentă, întorsăturile de situaţie, surprizele nu lipsesc. Nu sunt însă gratuite. Axele piesei: ,,trecut” şi ,,prezent” au parcă un farmec egal, se înlănţuiesc logic. Rezolvarea oferită de Adela Biţică finalului piesei lui Kolečko ar putea fi considerată o probă de măiestrie. 

Avem senzaţia unui univers teatral care se naşte sub ochii noştri, simplu, fără preţiozităţi, dar şi fără menajamente. 

În umbra unor evenimente și personalităţi politice promovate până la saturaţie drept cruciale, oamenii obişnuiţi se zbat, trăiesc în relaţii aparent frumoase, şchioape în realitate. Ajung să venereze banul. Relaţii dispar, relaţii se vindecă, în fundal aceleaşi emisiuni TV, aceleaşi acaparante platforme sociale. Mai amuzante, mai pline de savoare – amintirile de familie, secretele pot fi revalorizate de către cei care le mai păstrează. Dramaturgul simte plăcerea pulverizării falsei condescendenţe. Avem comic, avem dramă şi, din fericire, nici un element de melodramă. 

Victoria Cociaș

Victoria Cociaş

Victoria Cociaş ne oferă prilejul rar de a asista parcă la ,,naşterea” personajului său pe scenă: de la o adolescentă neglijată, trecând printr-un un episod promiscuu, la o cinică jucătoare de poker, aparent incapabilă de a juca rolul de mamă pentru propria-i fiică. Ion Haiduc construieşte cu simplitate și sinceritate rolul tatălui jucătoarei de poker şi o face dezlănţuind un imens potenţial ludic, o ştiinţă a comicului adaptată spectatorilor români. Între actorii consacrați şi tinerii lor colegi, talentaţii şi antrenaţii absolvenţi de master, Costin Dogioiu și Cristiana Ioniţă, nu sunt breşe. Prin ceea ce realizează aici, credem, ultimii oferă o carte de vizită perfectă pentru viitoare alte spectacole. 

Cristiana_Ionita_si Victoria_Cocia_in_Poker_Face

Cristiana Ioniță și Victoria Cociaș. Fotografii din spectacol de Ciprian Duică

Tratând compromisurile şi abdicările noastre zilnice de la firesc şi vorbind fără timiditate tocmai despre mecanismele bluf-ului şi intimidării, Poker Face închide toate cercurile pe care le deschide. Ne convinge să chestionăm ceea ce avem impresia că ştim deja. 

Poker Face poate fi antipiesa perfectă a unor sărbători ale reflecţiei şi reconsiderărilor. Şi o cură pentru oboseala post-electorală.

logo revista teatrala radioAlte cronici de teatru de Vlad Ciobănel:vlad ciobanel

„Macho” sau nimic

Visul unui zbor trecut prin tubul digestiv

Jurnal de festival Shakespeare

Comicul convertirii cinismului

Succesul unui autodenunţ gălăgios

Test de inteligenţă actoricească

„O… ladă” – un spectacol, două poveşti

„Solitaritate”

Vezi:  arhiva rubricii Cronica de teatru

 

costintuchilaCRONICA DE TEATRUadela bițică,antipiesă,centrul ceh,costin dogioiu,cristiana ioniță,ion haiduc,Petr Kolečko,poker face,teatrul nottara,UNATC,victoria cociaș,vlad ciobanel
Cronică de teatru de VLAD CIOBĂNEL Poker Face poate fi considerat un pariu pentru lansarea operei tânărului dramaturg ceh Petr Kolečko pe scenele româneşti. Din fericire, este unul câştigat. Textul tradus de Mircea Dan Duţă a fost testat în faţa unei prime audienţe în luna decembrie a anului trecut, alături de...