Cronică de film de EDITH NEGULICI

cronica de film polina danser sa vie edith negulici

Cea de-a 27-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru a prilejuit întâlnirea cu publicul şi presa a trei dintre creatorii acestui eveniment cinematografic: proiecţia filmului  ”Polina – danser sa vie” a avut loc în prezenţa regizorilor Valérie Müller şi Angelin Preljocaj şi a actriţei Juliette Binoche.

”Polina – danser sa vie, pas de deux cinematografic” Angelin Preljocaj (coregraf) şi Valérie Müller (regizor) prezintă anii de formare ai unei tinere balerine din Rusia care, aflată pe  punctul de a deveni celebră,  decide să ia contact şi să se alăture lumii libere a dansului contemporan şi astfel pleacă în Franţa pentru a-şi urma visul şi pentru a lucra pentru faimoasa coregrafă Liria Elsaj (Juliette Binoche).

imagine din filmul polina

Moscova, începutul anilor ’90. Polina are opt ani şi dă dovadă de talent la balet. În ciuda condiţiei sociale precare, e admisă la şcoala profesorului Bojinsky, ai cărui balerini desăvârşiţi ajung la Balşoi. Conştient de talentul ei, profesorul o face să dea totul şi, la doar 18 ani, Polina e acceptată la prestigiosul teatru. Aici îl cunoaşte pe Adrien, un şarmant balerin din Franţa. El o va face să descopere nu doar dragostea, ci şi o nouă formă de dans, mai contemporană şi expresivă, o formă de dans care îi va schimba viaţa o dată pentru totdeauna.

Pelicula marchează debutul în lungmetraj al celebrului coregraf Angelin Preljocaj, care mărturisea în legătură cu resorturile ce l-au determinat să iniţieze acest proiect cinematografic: ”M-a interesat foarte tare drumul ei. Felul cum fragilitatea şi slăbiciunile unui om pot deveni o trambulină pentru creativitate şi succes. De când am început să dansez, am văzut o mulţime de dansatori. Unii foarte talentaţi, alţii mai puţin. Se pare că aceia foarte talentaţi nu au mereu cariere strălucitoare. Unii uimesc de-a dreptul, apoi flacăra lor se stinge – este valabil atât pentru dansatori, cât şi pentru coregrafi. Unii actori îşi iau puterea din longevitate, încăpăţânare şi anduranţă. Când a apărut romanul grafic, mi s-a părut foarte realist din acest punct de vedere.” 

La rândul său Valérie Müller, co-regizoare al filmului, referindu-se la adaptarea romanului grafic care stă la baza scenariului Polina – danser sa vie”: ”Dincolo de arta grafică minunată, ceea ce mi s-a părut fabulos la romanul grafic al lui Bastien Vivès a fost faptul că a evitat complet clişeele pe care le întâlnim de obicei în poveştile despre dansatori faimoşi, mai mereu victime anorexice ale rivalităţii şi competiţiei. De exemplu, suntem în mijlocul unor tineri care muncesc şi se lovesc de probleme morale şi fizice. Îi vedem trăind şi distrându-se. E ceva foarte real.”

polina film

Filmul se potriveşte într-un context foarte realist. Din Rusia, unde familia ei face sacrificii pentru a-i finanţa cursurile de dans, pe străzile umede din Anvers, unde Polina îşi găseşte drumul după o escală în soarele blând al Aix-en-Provence, cariera ei evocă performanţele multor dansatori contemporani. ”Mulţi oameni provin din medii foarte sărace, remarca Valérie Müller. Şi asta este de înţeles. Aşa cum spune Angelin adesea, când nu ai nimic, ai întotdeauna un corp cu care poţi să munceşti, să-ţi exprimi vocaţia artistică. În ceea ce priveşte această traversare a Europei, ea reflectă cariera majorităţii acestor tineri.” Angelin Preljocaj şi Valérie Müller (creatoare a lungmetrajului Lumea lui Fred”, lansat în 2014, dar şi a  documentarelor pentru televiziune, inclusiv unul despre Angelin Preljocaj) au îmbrăţişat acest proiect din dorinţa de a crea împreună un ”film care dansează”. Să hibridizeze dansul şi cinema-ul, să-şi confrunte sensibilităţile, să-şi îmbine experienţele, să caute o alchimie. Cu riscul impurităţii, dar cu această convingere, care este în acelaşi timp specifică dansului şi cinematografiei, mişcarea exprimă viaţa în esenţa ei, în adevărul ei. În ”Polina danser sa vie” se dansează peste tot, tot timpul. Se dansează în timpul orelor de curs, se dansează pe scenă, în cluburi de noapte. Se dansează acasă, în căldura casei, la sunetul cântecelor tradiţionale ruseşti. Se dansează în pădurea de zăpadă noaptea, după o zi de antrenament în care  simţi cum îţi  cresc aripile, se dansează între ferestrele vopsite în culori strălucitoare. „Există această idee că totul hrăneşte călătoria personajului, inclusiv arhitectura în care creşte, inclusiv natura”, spune Valérie Müller. Dialogurile perfecţionează, extind situaţiile, la fel ca şi accesoriile sau atmosfera muzicală. Dar construcţia personajului, personalitatea lui, dorinţa lui, conflictele lui, evoluţia lui, trec prin dans – mişcările actorilor, coregrafiaţi de Preljocaj, sunt înălţate de o lucrare magnifică de cadru, culoare, lumină şi montaj expresiv. ”Cred profund că trupul poartă fiinţa”, argumentează Angelin Preljocaj, justificând faptul că actorii aleşi ştiu cum să danseze. Mai ales Juliette Binoche şi Niels Schneider. Urmăriţi adevărul actorilor în mişcările lor. Pentru protagonistă, creatorii Preljocaj şi Müller aveau nevoie de o dansatoare rară care să îmblânzească camera şi să joace comedie. Creatorii au căutat-o ​​mult timp, mai întâi în Franţa, fără succes, apoi în Rusia, unde au urmărit nu mai puţin de şase sute de dansatori. Dar perseverenţa lor a dat roade, întrecându-le toate aşteptările. Elevă a prestigioasei academii de balet Vaganova din Sankt Petersburg – de atunci s-a alăturat trupei Mariinsky – Anastasia Shevtsova i-a uimit. Între pregătire şi filmare, această femeie a cărei aură va magnetiza literalmente filmul a fuzionat cu personajul ei. Învăţând limba franceză la fel de repede ca Polina, ea crede astăzi, ca ea, să facă dans contemporan şi să devină coregraf. Şi de ce nu, de asemenea, să continue cariera în cinema.

scena film polina

”Polina – danser sa vie”, prezentat în  premieră la Festivalul de Film de la Venetia (2016), este un omagiu adus dansului. Astfel, criticul de film David Kaplan remarcă faptul că regizorii au reuşit să transmită ”bucuria pură a dansului”. Iar Chicago Post declară: ”Polina – danser sa vie” este un exemplu de poveste povestită ”cu sinceritate, cu graţie artistică şi cu imensă iubire pentru dans” .

De regulă, în centrul majorităţii filmelor despre dans stă conflictul dintre lumea exterioară dură şi emoţia spectacolului, spectacol în care extazul dansului este însoţit doar de încălcarea regulilor şi de aruncarea în aer a barierelor, doar pentru a intra pe scenă. Deşi Valérie Müller şi Angelin Preljocaj respectă această tradiţie, aduc în prim plan — într-o coregrafie delicată şi minunată — personalitatea încăpăţânată, rebelă şi seducătoare a Polinei, pe parcursul întregii sale cariere. Construită ca o succesiune de scene care o prezintă pe tânăra Polina care îşi dansează viaţa şi îşi împlineşte destinul, filmul inventează o limbă care străbate corpul, dansul, ochii. Scenele de dans prelucrează literalmente naraţiunea, spulberând barierele dintre dans şi viaţă. Filmul este un basm modern şi feminist, deoarece, prin emanciparea şi renunţarea la rigorile dansului clasic, tânăra femeie decide să devină coregraf.  

scena 2 film polina

”Polina – danser sa vie” este primul film de ficţiune al coregrafului francez Angelin Preljocaj. Şi-a angajat dansatorii săi profesionişti în acest proiect. Rolul principal este interpretat de Anastasia Shevtsova, balerină a Teatrului Mariinsky. A fost aleasă dintre cei şase sute de candidaţi. Juliette Binoche întruchipează rolul profesoarei de dans. În 2008, Juliette Binoche şi Akram Khan, ”gurul dansului”, au făcut înconjurul lumii cu un spectacol de dans contemporan. Rolul coregrafului care o învaţă pe Polina să improvizeze este încredinţat lui Jérémie Bélingard, prim-balerin al Opera Naţionale, Paris. Împreună cu celebrii actori Aleksei Guskov şi Niels Schneider, reuşeşte să transmită atât uşurinţa dansului, cât şi munca obositoare care duce la succes. Subtitlul francez al filmului, ”danser sa vie”, este crezul filmului dominat de coregrafii extrem de emotive. Pe măsură ce lumea disciplinată a Polinei se îndreaptă spre lumea senzorială şi viscerală a dansului contemporan, filmul devine o meditaţie asupra plăcerilor şi durerilor diferitelor moduri de exprimare. Cea mai bună scenă a filmului surprinde un moment de cotitură în viaţa Polinei, când pasiunea sa pentru artă face loc înţelegerii  modului de a fi mai în legătură cu viaţa de zi cu zi. În timpul scurt petrecut în Franţa, Polina studiază dansul contemporan sub bagheta Liriei Elsaj (Juliette Binoche). Cu un zâmbet fericit, Binoche dezvăluie pasiunea pentru personajul său, pentru ritmurile zilnice ale omenirii şi ale dansului, ca o formă de artă — inspirând Polinei posibilităţile propriului potenţial. ”Cea mai importantă calitate a dansului este puterea de a se exprima prin intermediul corpului, un mijloc de comunicare ce poate ajunge la toată lumea, de vreme ce cu toţii avem un corp. Există deci un element ce conectează spectatorul la opera coregrafică, este vorba despre corpul dansatorului, emblematic pentru propriul corp al spectatorului. Dansul e o artă universală, cu o mare capacitate de a fi o artă populară.” (Angelin Preljocaj).

polina film balet

”Polina – danser sa vie” sau dansul superb al vieţii, povestit în secvenţele  cinematografice, care ating cu pasiune cele mai profunde zone ale intimităţii, conferindu-le o forţă şi o intensitate ritualică obţinută prin graţie şi sublim. Un film de o frumuseţe rară coregrafia specială şi soundtrack-ul: concert pentru vioară şi orchestră  (Philip Glass) asigurând o imersiune totală în  universul fabulos al dansului.

Filmul ”Polina – danser sa vie” este ca atunci când asişti la evenimente speciale, la ritualuri esenţializate, care sunt din lumea asta, dar tu le simţi ca venind din altă lume, din altă dimensiune.

   Edith Negulici

Edith Negulici

logo revista teatrala radioAlte cronici de Edith Negulici: „Viaţa mea a fost un spectacol bun!”

„Sunt al dracu’ de fericită! Încă o vodcă!!!”

Totul despre sex

„E ca şi cum corpul meu ar simţi!”

„Am un chef incredibil să înjur şi acum am şi curaj. Te-am iubit mai mult decât orice pe lume!”

”Ținutul din miezul verii”/”cimitirul vesel” al familiei destrămate

Vezi și: Arhiva rubricii Cronica de teatru     

 

costintuchilaCRONICA DE FILMAix-en-Provence,Angelin Preljocaj,balet,cronica de film rtr,dans,edith negulici,film balet,Juliette Binoche,Polina – danser sa vie,Valérie Müller
Cronică de film de EDITH NEGULICI Cea de-a 27-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru a prilejuit întâlnirea cu publicul şi presa a trei dintre creatorii acestui eveniment cinematografic: proiecţia filmului  ”Polina – danser sa vie” a avut loc în prezenţa regizorilor Valérie Müller şi Angelin Preljocaj şi a actriţei...