Cronică de teatru de MIRELA NICOLAE

cronica de teatru scufita rosie tandarica revista teatrala radio

Mi-aduc aminte că în ultimii douăzeci de ani ai secolului al XX-lea, globalizarea şi conceptul de ”politically correctness” (corectitudine politică) au fost interpretate exagerat. La un moment dat s-au luat decizii pe care le-aş cataloga drept “paranoice” cum ar fi: copiii nu mănâncă dulciuri pentru că se strică la stomac, părintele are întotdeauna dreptate în relaţia cu şcoala sau poveştile trebuie schimbate. Iar poveştile au fost schimbate nu doar în programele şcolare, ci şi în cărţile apărute pe piaţa liberă. Motivaţiile? ”Se sperie copiii”, ”Le lezăm eul interior”, ”Îi blocăm emoţional”. La vremea respectivă, cunoscute edituri britanice, nord-americane ori franţuzeşti au publicat, în rezumat, cărţi ca Aventurile lui Oliver Twist” de Charles Dickens sau Moby Dick” de Jack London ori au schimbat finalul unor romane sau al unor istorisiri.

Scufita rosie

PovesteaScufiţa roşie” (”Le petit chaperon rouge”), culeasă în secolul al XVII-lea de Charles Perrault şi răspândită mult mai târziu de Fraţii Grimm, nu a scăpat nici ea de obsesia adulţilor în a deforma trecutul pentru a-i proteja pe cei mici. Rezultatele modificărilor au fost de departe cele prevăzute. Deveniţi adolescenţi, apoi adulţi, copiii acelor ani au ajuns la concluzia că nu poţi trăi într-un bol de sticlă. E nevoie să-ţi descoperi propriile emoţii şi pe-ale celor din jur.

scufita rosie regia felix alexa

Montată recent pe scena Teatrului de păpuşi şi marionete ”Țăndărică”, saga micuţei cu scufiţă (căciuliţă) roşie care pleacă prin pădure ducând merinde bunicii bolnave încearcă, prin scenariu, să împace şi capra, şi varza: aduce întâmplarea în actualitate şi le oferă spectatorilor o soluţie cu un compromis minim în care lupul nu mai este împuşcat, ci operat pentru a le scoate din burta flămândă pe bunică şi pe nepoţica ei. La finalul spectacolului nu aflăm dacă lupul moare sau nu din cauza operaţiei. Cert este că are loc pedepsirea personajului negativ, devenit simpatic spectatorilor datorită intepretului special, Daniel Stanciu şi creatorului păpuşii, scenograful Marian Sandu.

scufita rosie 2

De altfel, toate păpuşile şi marionetele din acest spectacol sunt o realizarea splendidă a lui Marian Sandu: de la lupul cel rău la bunica sau vieţuitoarele pădurii. O buburuză, o ciocănitoare, un fluture, o omidă prind viaţă cu ajutorul talentaţilor actori Ana-Maria Bălescu (buburuza, papagalul, omida, câinele şi fluturaşii), Liliana Gavrilescu (bunica şi omida), Florin Mititelu (furnicile şi vânătorul), Dan Codreanu (melcul). Adrian Lefter, actorul care mânuieşte mâinile Lupului şi marioneta ciocănitoarei smulge aplauze şi hohote de râs de la privitorii de toate vârstele. Decorul conceput este şi el o piesă de rezistenţă care întregeşte viziunea regizorală a lui Felix Alexa: pădurea, formată din panouri pictate puse pe şine, “se mişcă” în funcţie de scena povestită, de drumul Scufiţei către bunica sa.

Scufita rosie teatrul tandarica

Frumoasă ca numele pe care-l poartă, juna actriţă Olga Bela (n. r. “bella”trad. “frumoasă” în italiană) interpretează personajul principal, Scufița roşie. Deşi uşor timidă în relaţia cu copiii-spectatori, despre care se ştie că sunt cei mai atenţi şi exigenţi, Olga Bela se achită cu vioiciune şi candoare de rolul încredinţat.

imagine spectacol scufita rosie tandarica

Plasarea întâmplării în context contemporan, simplificarea la maxim a replicilor din scenariu, asezonarea textului cu mici cântece şi glume, utilizarea accesoriilor tehnologice moderne (laptopul), apariţia unui povestitor în ţinută de gală recomandă noua versiune a Scufiţei roşii” de la Țăndărică drept un spectacol pentru întreaga familie, care transmite emoții dintre cele mai diverse.

Mirela Nicolae

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Teatru și educație de Mirela Nicolae

Alte articole, interviuri și reportaje de Mirela Nicolae: Reîntoarcerea la valori poate determina progresul, reportaj 

Ora de educație teatrală 

Între mesajul educaţional şi cel protestatar – NETA 2015, cronică de teatru

Realitatea dintre vis şi coşmar, cronică de teatru

Teatru la superlativ – „Noaptea lui Helver” de Ingmar Vilkvist la NETA 2015, cronică de teatru

Umor negru și parodie amară la Sala Mică a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”, cronică de teatru

Poveşti şi învăţăminte pentru adulţi în spectacolul „Omul-pernă” de Martin McDonagh, cronică de teatru

Divorţul ca pretext pentru o căsătorie necesară, cronică de teatru

Un studiu memorabil: „«Tovarăşul de luptă» Caragiale”, cronică de carte

Citindu-l pe clovnul iubitor de viaţă, cronică de carte

Hohote de râs într-o montare radiofonică antologică: „Burghezul gentilom” de Molière, cronica discului de teatru radiofonic

Gânduri despre A. P. Cehov spuse împreună cu regizorul Gavriil Pinte, interviu

O dramatizare de excepție: „Salonul roșu”, reportaj

„Pisica verde”, o piesă cu adolescenți, despre adolescenți, dar pentru părinți, reportaj

Diana Mihailopol: „«O zi din viața lui Robinson Crusoe», un spectacol despre singurătate și disperare”, interviu

CD-urile „Ora veselă” cu Birlic şi Tănase, remediu pentru oameni trişti, reportaj

Premieră la Teatrul Naţional Radiofonic: „Olga Greceanu – Pe urma paşilor Tăi, Iisuse…”, reportaj

Avanpremieră: „Povestea alfabetului” de Pușa Roth, reportaj

Tartuffe, portretul unui necunoscut, cronica discului de teatru radiofonic

„Biografii, memorii”: Maria Rosetti, reportaj

Ultima cafea cu Iuliu Maniu, reportaj

Chiar suntem ultimii cinci… spectatori?, cronică de teatru

„Motanul încălțat” pentru întreaga familie, reportaj

O poveste (şi) despre tatăl meu, reportaj

Zilele „Eugen Ionescu – 2016”, interviu cu regizorul Mihai Lungeanu

Un spectacol despre iubirea necondiţionată dintre nepoţi şi bunici: „Fetiţa-soldat” de Michaela Michailov, cronică de teatru

80 de copii ai străzii și familile lor vor primi, de Moș Nicolae, cadouri dăruite de alți copii, interviu

O comemorare: Valentin Silvestru, reportaj

Caragiale, televiziunea și internetul, reportaj

Țara nimănui – “No Man′s Land” pe scena Teatrului Național din București, cronică de teatru

Un spectacol radiofonic despre primăvară şi iubire, reportaj

O bijuterie sonoră, reportaj

10 ani de la dispariţia unei mari regizoare: Sorana Coroamă-Stanca, interviu

”Călăuza” de Petre Barbu, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic, reportaj

Jurnalul lui Mircea Eliade, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic, reportaj

O istorisire consemnată de cronicar: ”Maria Brâncoveanu –Biruința Învierii”, reportaj

Poveste clasică în cheie modernă, reportaj

Două premiere absolute la Teatrul Național Radiofonic, reportaj

”Mătrăguna” de Niccolò Machiavelli, în premieră la Teatrul Național Radiofonic, reportaj

Dilema creatorului asupra vieţii, reportaj

”Trei surori” de A. P. Cehov, versiune integrală la Teatrul Naţional Radiofonic, reportaj

logo-revista-teatrala-radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUAdrian Lefter,ana maria bălescu,Aventurile lui Oliver Twist,buburuza,câinele,candoare,Charles Dickens,charles perrault,cronica de teatru de mirela nicolae,cronica de teatru revista teatrală radio,Dan Codreanu,Daniel Stanciu,felix alexa,Florin Mititelu,fratii grimm,Jack London,Le petit chaperon rouge,liliana gavrilescu,Marian Sandu,mirela nicolae,moby dick,Olga Bela,omida,papagalul,scufița roșie,Teatrului de păpuşi şi marionete “Țăndărică”
Cronică de teatru de MIRELA NICOLAE Mi-aduc aminte că în ultimii douăzeci de ani ai secolului al XX-lea, globalizarea şi conceptul de ”politically correctness” (corectitudine politică) au fost interpretate exagerat. La un moment dat s-au luat decizii pe care le-aş cataloga drept “paranoice” cum ar fi: copiii nu mănâncă dulciuri...