Cronica rolului, rubrică de ION PARHON

ada lupu cronica rolului ion parhon

cronica-rolului-de-ion-parhon-rubrica-revista-teatrala-radioSe numește Alexandra Lupu, dar lumea s-a obișnuit să-i spună simplu: Ada. E născută la Botoșani, în urmă cu 26 de ani, la vecinătatea dintre zodiile Fecioară și Balanță, păstrând câte ceva din fiecare. În Iași a absolvit Facultatea de Teatru, cu specializare dublă, Arta actorului și Arta actorului mânuitor de păpuși și marionete. Cred că a reușit să își apropie performanța în ambele ipostaze, așa cum mi-au dovedit-o evoluțiile sale din ultimii ani, ca actriță la Gala ”Hop” de la Costinești și la Festivalul de Monodramă de la Bacău, dar și ca originală interpretă în teatrul de păpuși, la Festivalul internațional de la ”Țăndărică”.

Ada Lupu

Ada Lupu

Pe scena Teatrului Național din Iași, unde poate fi întâlnită acum, s-a remarcat în spectacole pe texte de W. Shakespeare, Heiner Müler, Ibsen, Eugène Ionesco, Gustav Meyrink, Matei Vișniec, în viziunea unor regizori ca Radu Afrim, Alexander Hausvater, Cristian Hadji-Culea, Radu Nica ș.a., dar și într-un spectacol pe un text scris chiar de ea, cu titlul Povestea păsării fără cuib, care a obținut Marele premiu în Concursul Național de Dramaturgie de anul trecut de la Bacău și a fost dezvăluit cu succes privirilor noastre și prin recitalul din acest an, tot la festivalul băcăuan, adaptat după spectacolul semnat de regizoarea Iris Spiridon. Despre această ispravă mi-am propus să vă împărtășesc câteva gânduri, căci sunt sigur că drumul acestei tinere artiste spre ”Everest” nu va ocoli atenția și admirația iubitorilor teatrului.

Imagine Povestea pasarii fara cuib Ada Lupu

Pe mica scenă improvizată în fosta sală a Hotelului-restaurantada-lupu-in-povestea-pasarii-fara-cuib-1-300x200 ”Decebal” din Bacău, cu spectatorii pe gradenele aflate la doi pași de protagonistă, își face apariția o tânără înaltă, zveltă, cu alură sportivă și privirea pătrunzătoare, risipind în jur când frânturi de emoție ce s-ar putea confunda greșit cu timiditatea, când o pregnanță a rostirii și o impetuozitate în atitudine și gest de parcă te-ar îndemna, ce zic, te-ar obliga să nu te îndoiești o clipă de sinceritatea și de adâncimea mărturisirilor sale. Este o poveste autoreferențială, poate mai mult sau mai puțin și autobiografică, dar care întrunește calitățile distanțării personajului (și personajelor) din monolog de acelea din viața autoarei și interpretei Ada Lupu. În centrul acestui recital se află Cristina și peripețiile sale când vesele, însorite, când bântuite de ploi și de nebucurie, Cristina copil, aflată la vârsta ”micului prinț”, dar căreia ”îi plăcea mult să se pupe”, apoi elevă, studentă, profesoară și scriitoare, femeie trecută de prima tinerețe și de naufragiul căsniciei, însă cercetată mereu și mereu de îndoieli, de interogații existențiale, de mărunte sau memorabile revelații, de uriașa ei nevoie de afecțiune și de așteptarea zadarnică a unui ”Godot” în persoana ”domnului înalt”, pe care nu l-a văzut nimeni, dar mai ales Cristina fidelă ”vocației” sale dramatice întrupată metaforic de o ”pasăre care nu se putea opri din zburat, pentru că nu mai avea unde să se așeze”.

Ada Lupu în Povestea păsării fără cuib

Ada Lupu în ”Povestea păsării fără cuib”

Este o poveste pe drept cuvânt vie, impresionantă, cu accente de o reală tensiune intelectuală și emoțională, care te surprinde prin laconismul și prin simplitatea ei cuceritoare, departe, foarte departe de naratologie, de ispita unei pretinse poetizări sau de ingrediente melodramatice. Când în picioare, când așezată pe un scaun părăsit în grabă spre a relaționa cu obiectele, cu caietul sau cu fotografiile înrămate, mereu restituind ca un seismograf stările lăuntrice prin glas și mimică sau prin acea ridicare periodică a brațului cu palma deschisă spre cer, parcă spre a capta neștiute mesaje, toate acestea cuprinse într-un discurs energic și energizant, Cristina ne vorbește despre fața nevăzută a ”conflictului” ei permanent cu universul și cu cei de lângă ea, despre misterul vieții adeseori ascuns sub banalitatea ce ne împiedică a-l mai putea recunoaște, dar și despre miracolul teatrului care te ajută să te strecori în intimitatea acestui ”joc” extraordinar al protagonistei sau mai bine zis al descoperirii propriei identități sub forma unei aventuri fără sfârșit pe drumul dintre naștere și moarte.

ada lupu rev teatrala radio

Cu o intuiție exemplară, actrița ne revelează mariajul dintre ”anotimpul” inocenței, când și când străfulgerat de reacții neînchipuit de mature, și gustul amar al neîmplinirilor adultului prilejuite de iubiri trecătoare, de neputința acceptării traiului dominat de clișee și compromisuri, neîmpliniri pentru o clipă îndepărtate de nostalgia copilăriei. Cu totul remarcabilă dezinvoltura, luciditatea ușor autoironică și candoarea acestei ”mărturisiri” oferite cu sinceritate, cu bucuria și cu voluptatea unei povestitoare care, la finalul acestor ”clipe de viață” …teatrală, își află rostul și rodul evoluției sale printr-un unanim respect și neîntârziat freamăt al aplauzelor.

Ion Parhon

Ion Parhon

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Cronica rolului

Alte articole de Ion Parhon:

Comedia într-o confruntare naţională, cronică de festival

Personaje și măști

Teatrul „impur” în stare de grație

Un loc binecuvântat de pasiune

Antieroine celebre în spectacolul cărţii

O sărbătoare onorată de puterea artei spectacolului

Gânduri la aniversare

La aniversare

costintuchilaCRONICA ROLULUIada lupu,anotimpul inocenței,aventură,cronica rolului revista teatrala radio,eugene ionesco,Festivalul de Monodramă de la Bacău,gala hop,godot,gustav meyrink,Heiner Müler,ibsen,ion parhon,matei vișniec,miraj,naratologie,poveste autoreferențială,Povestea păsării fără cuib,teatrul național din iași,univers,W. Shakespeare
Cronica rolului, rubrică de ION PARHON Se numește Alexandra Lupu, dar lumea s-a obișnuit să-i spună simplu: Ada. E născută la Botoșani, în urmă cu 26 de ani, la vecinătatea dintre zodiile Fecioară și Balanță, păstrând câte ceva din fiecare. În Iași a absolvit Facultatea de Teatru, cu specializare dublă,...