Cronică de teatru de MIRELA NICOLAE

omul perna cronica de mirela nicolae revista teatrala radio

Ador poveştile în poveste! Sunt o reţetă de succes pentru publicul iubitor de literatură, teatru, film, televiziune. Poveştile în poveste îmi creează o dependenţă vizuală şi mentală. Mi se întâmplă ca de la 1001 de nopţi şi Ion Creangă încoace să iubesc acest stil de comunicare ideatică pentru că mă inspiră şi îmi dezvoltă imaginaţia.

Piesa irlandezului Martin McDonagh se încadrează cu succes în acest format al spiralei poveştilor. În Omul-pernă pare că avem de-a face cu o istorisire principală şi mai multe secundare menite să ne împingă într-o falsă realitate, deci în concluzii înşelătoare.

ionut grama in Omul perna

Ionuț Grama (Katurian K. Katurian) în Omul-pernă de Martin McDonagh, regia: Eugen Gyemant, Teatrul Act din București

Într-o lume totalitară, un tânăr scriitor de sertar este arestat fiind bănuit că a omorât trei copii, inspirat de macabrele-i creaţii literare. Katurian K(a). Katurian – nume cacofonic nu neapărat din cauza pronunţiei, ci a stărilor pe care le trăieşte personajul prin viaţa şi scrierile sale – este un damnat. Din multe puncte de vedere seamănă cu Josef K. (din Procesul lui Kafka) şi cu Dmitri Karamazov (din Fraţii Karamazov al lui Dostoievski). Poate nu întâmplător, autorul a ales ca numele personajului său principal să înceapă cu litera „K”.

Lucian Iftime Foto Mihaela Petre

Lucian Iftime (Tupolski). Foto: Mihaela Petre

Scriitorul este judecat în arest de doi poliţişti – Tupolski – autodeclarat poliţistul bun – şi Ariel – poliţistul rău/idiot. Împreună cu scriitorul Katurian se mai află Michal, fratele său mai mic, un visător retardat mintal. Se va dovedi că asasinul copiilor este Michal care a pus la cale crimele, inspirat de poveştile spuse şi scrise de fratele său. Katurian îl va sufoca pe Michal în somn – din repulsie şi pentru liniştirea propriei conştiinţe –, apoi va fi împuşcat fără milă de Tupolski, un agent cinic, lipsit de empatie şi compasiune. Poliţistul Ariel (mesagerul din mitogologia greacă şi iudaică, asociat în Kabbala şi cu vântul, care ghidează şi eliberează spiritele) va salva, într-un sertar, întâmplările scrise de Katurian.

Dan Radulescu (Michal) Foto Mihaela Petre

Dan Rădulescu (Michal). Foto: Mihaela Petre

Aşa sună povestea principală. În ea se derulează cu repeziciune mai multe poveşti secundare: cea a porcuşorului verde, a copilului fără degetele de la un picior, a omului-pernă. Ultimele două sunt sadice şi vorbesc, prima despre mutilarea unui băieţel, cealaltă despre agonia şi sinuciderile mai multor copii provocate de un fantastic om-pernă. Singura poveste care respectă canoanele de „normalitate” este cea a porcuşorului-verde trăitor într-o lume de porcuşori roz. Vopsit forţat în roz pentru a nu mai ieşi din firescul cotidian, porcuşorul batjocorit şi chinuit de-ai săi va rămâne diferit din cauza unei ploi verzi care-i va vopsi pe toţi porcii, mai puţin pe el. Povestea porcuşorului verde va fi, de altfel, salvatoare pentru unul dintre copiii căutaţi de poliţie.

imagine omul perna

Fotografie de Alina Neagu

Toate povestirile sunt scrise detaliat de necunoscutul Katurian K. Katurian, a cărui viaţă pendulează între abatorul la care lucrează ca om de serviciu, statutul de părinte asumat faţă de Michal şi cele 400 de poveşti pe care le-a scris, din care doar una a fost publicată. Fiecare dintre groaznicele întâmplări pe care le notează Katurian dă impresia că este inspirată din abuzurile la care e nevoit să asiste zi de zi: excesele unei societăţi bazate pe cenzură, comportamentul sadic al unor defuncţi părinţi, maltratarea fratelui său de către alţi copii. Katurian ne dă senzaţia că este vinovatul moral al crimelor pe care le săvârşeşte Michal din cauza prea marii responsabilităţi pe care şi-a asumat-o benevol. De fapt, Katurian este un nefericit, un condamnat la autoflagelare care-şi strigă ratarea în paginile sinistre pe care le umple cu sado-masochism.

Piesa Omul-pernă de Martin McDonagh este despre eşec, nepăsare, conformism; dar şi despre imaginaţia schizofrenică a oamenilor trăitori într-o lume bolnavă, mai bolnavă decât un înapoiat mintal.

Ionuț Grama

Ionuț Grama

Montarea versiunii de la Teatrul Act este o reuşită nu doar pentru că spune într-un mod realist toate poveştile din ea, ci şi pentru că te face să râzi acolo unde-ar trebui să plângi. Îţi face pielea de găină la scenele de confruntare dintre cei doi fraţi, îţi ridică probleme existenţiale, ajungi să-l iubeşti pe criminalul cu faţă de înger. Vreme de două ore, totul curge ca într-un suspans cinematografic şi, da, din fericire, fără pauze publicitare. Meritul este al regizorului Eugen Gyemant care face o versiune scenică plină de forţă, masculinitate, duritate în care personajele pendulează între conformism şi idealism, între alegeri şi neputinţe. Cei patru tineri şi foarte talentaţi actori: Ionuţ Grama, Lucian Iftime, Cătălin Babliuc, Dan Rădulescu exteriorizează impecabil prin gesturi, intonaţii şi mişcare toate replicile din text. Iar scenografia dură propusă de Maria Nicola însoţeşte toată această… „poveste” plină de înţelesuri. Intrarea emoţională a fiecărui adult în Omul-pernă seamănă cu plecarea într-un joc de montagne-russe în care inima şi creierul o iau razna, iar ieşirea nu este întotdeauna lină şi plină de satisfacţii, ci mai degrabă de introspecţii.

Eugen-Gyemant

Eugen Gyemant

Viziunea lui Eugen Gyemant nu este recomandată minorilor şi cardiacilor. Le-o propun spre vizionare tuturor educatorilor care nu s-au convins încă de adevărata valoare a poveştilor inspirate de viaţa reală.

Fragment din spectacol

 Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.

mirela-nicolae

Mirela Nicolae

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Teatru și educație de Mirela Nicolae

Alte articole de Mirela Nicolae: Reîntoarcerea la valori poate determina progresul, reportaj 

Ora de educație teatrală 

Între mesajul educaţional şi cel protestatar – NETA 2015, cronică de teatru

Realitatea dintre vis şi coşmar, cronică de teatru

Teatru la superlativ – „Noaptea lui Helver” de Ingmar Vilkvist la NETA 2015, cronică de teatru

Umor negru și parodie amară la Sala Mică a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”, cronică de teatru

Un studiu memorabil: „«Tovarăşul de luptă» Caragiale”, cronică de carte

Citindu-l pe clovnul iubitor de viaţă, cronică de carte

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUariel,catalin baliuc,cronica de teatru de mirela nicolae,dan rădulescu,detectiv,Dmitri Karamazov,dramaturgi irlandezi contemporani,eugen gyemant,ionuț grama,kafka,Katurian K. Katurian,Lucian Iftime,martin mcdonagh,omul pernă,povesti in spirala,teatrul act,tupolski
Cronică de teatru de MIRELA NICOLAE Ador poveştile în poveste! Sunt o reţetă de succes pentru publicul iubitor de literatură, teatru, film, televiziune. Poveştile în poveste îmi creează o dependenţă vizuală şi mentală. Mi se întâmplă ca de la 1001 de nopţi şi Ion Creangă încoace să iubesc acest stil...