Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ

cronica de teatru vaniila skype razvana nita

Vanilla Skype, un spectacol de Cătălin Ştefănescu, Teatrul Act, Bucureşti

„Viaţa nu este cea pe care ai trăit-o, ci aceea pe care ţi-o aminteşti şi cum ţi-o aminteşti spre a o povesti.” Asta spunea Gabriel García Marquez. Cu alte cuvinte „să trăieşti pentru a-ţi povești viaţa”. Sau şi mai limpede, „să trăieşti cu certitudinea faptului că viaţa ta, şi viaţa în general, e alcătuită dintr-o sumă de istorii ce merită povestite”.

medeea marinescu vanilla skype

Medeea Marinescu în Vanilla Skype

În timp, la Teatrul Act s-a consacrat acest tip de schemă de spectacol-confesiune. Actorul (personajul) e faţă în faţă cu publicul şi îşi spune povestea, îşi explică reacţiile, sentimentele, glosează firesc pornind de la întâmplări aparent minore, dar care, de fapt, construiesc o lume, un univers inepuizabil – cel uman, de azi şi dintotdeauna.

marcel iures

Marcel Iureș

După ce ne-a propus o inedită dramatizare, un soi de feat, Moromeţii lui Marin Preda, intitulată Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?, realizatorul tv (aceasta este postura în care lumea îl cunoaşte) Cătălin Ştefănescu revine pe scena de la Act cu un scenariu dramatic sută la sută original. Povestea din Vanilla Skype are ca principal pretext dramatic o suită de şedinţe de terapie pe care un psihanalist le oferă pe skype pacienţilor săi, deoarece, pentru o perioadă e plecat din ţară, la un congres.

andi vasluianu

Andi Vasluianu

Partiturile create cu umor, substanţă şi remarcabil simţ al scenei sunt cu dedicaţie pentru majoritatea actorilor din distribuţie. Un gest unic în peisajul spectacologic de la noi – un autor scrie pentru nişte interpreţi anume, inspirat fiind de aceştia. Medeea Marinescu, Vlad Zamfirescu, Marius Manole şi Andi Vasluianu (ca să nu mai vorbim de guest-starul Marcel Iureş) ştiu să dea culoare, farmec, consistenţă, carne şi spirit rolurilor pe care le interpretează. Cu versatilitate, bogăţie de mijloace, expresivitate şi o incontestabilă experienţă în redarea „adevărului scenic”, actorii ne propun scurte radiografii ale corpului social, amestec de frustare, absurd şi luciditate, umor negru, autoironie, cinism şi puncte de vedere răspicat articulate. Într-o societate care se „schimonoseşte” în numele unor concepte precum „corectitudinea politică” sau alte manifestări ale ipocriziei formale, orice refulare naşte empatie.

marius manole

Marius Manole

Spectacolul oferă şi un bonus – nişte actori participă la un casting unde trebuie să spună o poveste. Dincolo de o distribuţie de top, în care regăseşti măsură, rafinament, precizie (felicitări şi mai tinerilor Alexandru Ion, Mircea Postelnicu şi Vladimir Purdel), spectacolul orchestrat de Cătălin Ştefănescu transmite un mesaj adevărat, puternic, bine articulat, din care nu lipsesc poezia, emoţia autentică şi o bine disimulată candoare.

Produs biologic, antropologic, deloc ideologic. Garantat 100%.

vanilla skype teatrul act

Fotografii din spectacol de Alexandru Iureș. Sursa foto: Teatrul Act din București


razvana nita

Răzvana Niță. Foto: Petre Lupu

logo revista teatrala radio

Alte articole de Răzvana Niță: Va fi ora exactă 

Quo Vadis, Marie…cronică de teatru

„Port doliul vieţii mele…”, cronică de teatru 

Cu seriozitate, despre umor, cronică de teatru

Sub semnul creativităţii, cronică de teatru

Mozart rulz, cronică de teatru

Conformism şi nonconformism sau Viaţa pe brânci şi aplauzele în picioare, cronică de teatru

Între istorie şi destin, cronică de teatru

Starea națiunii, la umbra salcâmului tăiat, cronică de teatru

Destine în majuscule, recunoştinţă minusculă, cronică de teatru

Eu, tu, noi…, cronică de teatru

Triaj, cronică de teatru

Înainte ca cenuşa să acopere totul, cronică de teatru

Drumul acesta… De ce?, cronică de teatru

Punctul mort, cronică de teatru

Stella… de la stea. Ca o boîte à musique… Blanche, cronică de teatru

Păsările, ca şi oamenii… visează să zboare, cronică de teatru

Instinctul fericirii, cronică de teatru

Exerciţii de rezistenţă cu Familia Tót, cronică de teatru

Et in Portugalia ego…, cronică de teatru

Cine iubeşte şi lasă…, cronică de teatru

Dance me to the end of love

Istoria pe scenă

Seducţia vocilor şi actualitatea clasicilor, cronică de teatru radiofonic

Constantin Brâncoveanu – cu trei zile înaintea Învierii, cronică de teatru radiofonic

Tablouri într-o expoziţie, cronică de teatru radiofonic

Aventura care schimbă destine, cronică de teatru radiofonic

Moartea glumeşte până la capăt, cronică de teatru radiofonic

Tectonica dansului, cronică de teatru

Ca degetele de la o mână, cronică de teatru

Cum se construieşte o cădere, cronică de teatru

Păsări de pradă, cronică de teatru

Liberă trecere către tine însuţi, cronică de teatru

Cum gestionezi o pleaşcă, cronică de teatru

Pe speaker, cronică de teatru

Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day, cronică de teatru radiofonic

Între Mitică, prinţul mahalalei şi Hamlet, prinţul Danemarcei 

Teatru în grădină – Comedii, capriţuri, pamplezircronică de carte

Caragiale – între exces şi blestemul veşnicei actualităţi, cronică de carte

La umbra cireşilor în floare, despre actorul total, cronică de carte

Calul din piatră şi teatrul din pâine, cronică de carte

Din Paris, cu dragoste

Apartamentul personal – confesional și altar al prieteniei, cronică de carte

Caietul caietelor de regie, cronică de carte

Există și întâmplări fericite 

Arhiva rubricii Spectator, ca la teatru de Răzvana Niță

logo revista teatrala radioVezi și: arhiva rubricii Cronica de teatru

costintuchilaCRONICA DE TEATRUandi vasluianu,cătălin ștefănescu,cronică de teatru rtr,marcel iureș,medeea marinescu,răzvana niță,skype,teatrul act,vaniila skype
Cronică de teatru de RĂZVANA NIȚĂ Vanilla Skype, un spectacol de Cătălin Ştefănescu, Teatrul Act, Bucureşti „Viaţa nu este cea pe care ai trăit-o, ci aceea pe care ţi-o aminteşti şi cum ţi-o aminteşti spre a o povesti.” Asta spunea Gabriel García Marquez. Cu alte cuvinte „să trăieşti pentru a-ţi povești...