de MIRELA NICOLAE

marin moraru amintiri cronica de carte revista teatrala radio

O dată ce-ai luat contact cu arta teatrală te poţi infesta cu microbul spectacolelor. E un microb periculos pentru că nu are antidot, te subjugă întreaga viaţă fie că-ţi alegi drumul pe scena de scândură, fie în fotoliul din faţa ei.

Actorul Marin Moraru vorbeşte în cartea sa de amintiri despre acest virus care, pătruns în corp, transmite nelinişti creatoare, întrebări existenţiale, structuri analitice speciale.

suntem-ce-sunt-amintirile-noastre_1_fullsize

Suntem ce sunt amintirile noastre*), o culegere de interviuri strânse de jurnalista Maria Capelos, se desfăşoară cititorului ca un drum închis, aglomerat de obsesiile protagonistului: cine suntem, care este menirea noastră pe acest pământ, de ce relaţionăm bine cu unele persoane iar cu altele nu… Deschizând volumul, te-ai aştepta să dai peste amintiri din lumea spectacolului scrise în cheie cronologică. Ai vrea să citeşti despre eşecuri şi succese, despre întâmplări amare sau cu haz. Spre deosebire de alţi confraţi (Ion Finteşteanu, Valentin Uritescu, David Suchet – celebrul interpet al detectivului Hercule Poirot) care-au pus pe hârtie întâmplările autobiografice respectând canonul genului, scrieri pe care le-am (re)citit în ultimul an, cartea semnată în colaborare de cei doi iese din tiparele cu care iubitorul de memorialistică teatrală este obişnuit.

Marin Moraru în 1967 Foto © Arhiva scrisă a Societății Române de Radiodifuziune

Marin Moraru în 1967. Foto: © Arhiva scrisă a Societății Române de Radiodifuziune

Planurile poveştilor alternează matematic după o ecuaţie simplă: un fragment din evoluţia actorului, un fragment filosofic, un fragment cu consideraţii despre confraţi şi un fragment despre lumea socio-politică. Anumite teme precum existenţa unor civilizaţii extraterestre, prietenia de-o viaţă dintre Marin Moraru şi Gheorghe Dinică, admiraţia actorului pentru David Esrig, indiferenţa sa faţă de arta cinematografică (unde a excelat), plăcerea de a utiliza computerul şi mijloacele moderne de informare, recunoştinţa mărturisită faţă de înaintaşi, spectacolul Nepotul lui Rameau sunt reluate obsedant, sunt disecate, respuse şi rescrise.

Asteptandu.l-pe-Godot.-cu-Dinica

Marin Moraru (Estragon) și Gheorghe Dinică (Vladimir) în ”Așteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett, regia: David Esrig, Teatrul Național din București, 1980. Foto: © TNB

Marin Moraru s-a născut şi a crescut în cartierul bucureştean Rahova, într-o familie de muncitori. În copilărie s-a suit în copaci, a furat dude şi corcoduşe, a mers la scăldat, a jucat fotbal. După absolvirea liceului (unde a fost căminist) a urmat o şcoală medie tehnică. Pasiunea pentru teatru a descoperit-o târziu dar, o dată revelată, i-a pătruns cu microbul în minte, în corp, în suflet. În 1961 a absolvit IATC, apoi a făcut armata. Timp de şase ani şi ceva, în deceniul opt, a fost profesor asociat la Facultatea de teatru, a devenit un actor iubit şi cunoscut datorită rolurilor memorabile pe care le-a intrepretat: “Când mă văd pe stradă, oamenii au o reacţie de drag. Toţi îmi spun că mă simpatizează, că m-au văzut, că sunt un actor bun. Structura mea însă e a omului care vrea să treacă necunoscut prin viaţă!”

Marin Moraru și Radu Beligan în Studioul T1 al Radiodifuziunii

Marin Moraru și Radu Beligan în Studioul T1 al Radiodifuziunii. Foto: © Arhiva scrisă a SRR

Marin Moraru a fost o prezenţă discretă dar curioasă. Nu a urât pe nimeni. Chiar şi în paginile cărţii pe care o construieşte laudă pe-aproape toată lumea: de la Gina Patrichi, la George Constantin, de la Ștefan Tapalagă la Amza Pellea, de la Nicolae Gărdescu la Radu Beligan.

Istorisirile sale din lumea teatrului provoacă zâmbete irezistibile şi te duc cu gândul la scenele magistral interpretate în filmele Operaţiunea Monstrul (1976) şi Actorul şi sălbaticii (1975). Câteva anecdote din carte au legătură cu pasiunea sa pentru pescuit care l-a ajutat, poate, să construiască rolul Corneliu din, cred, cea mai bună comedie românească din toate timpurile semnată de Manole Marcus.

Paradoxul microbului numit “teatru” constă în faptul că virusul se poate transforma oricând, într-o terapie benefică, cel puţin pentru Marin Moraru: “Scena te vindecă de orice. Poţi să ai 39 de grade Celsius în seara respectivă, când intri în scenă nu mai ai temperatură, uiţi de durerea de măsea, de călcâie, de stomac.”

marin-moraru-radu-beligan

La înregistrarea spectacolului “Transplantarea inimii”, difuzat în premieră la 1 decembrie 1970. Marin Moraru (stânga), Ileana Predescu, Radu Beligan în Studioul T1. Foto: © Arhiva scrisă a SRR

Am scris această analiză a cărţii Suntem ce sunt amintirile noastre la timpul prezent pentru că, la fel ca marele actor dispărut fizic anul trecut, consider că spiritul şi sufletul sunt vii de-a pururi. În cazul lui nu doar pelicula de film rămasă în arhive sau înregistrările radiofonice ori fotografiile realizate le-au păstrat. Marin Moraru trăieşte în memoria fiecărui om care l-a cunoscut sau l-a văzut interpretând şi evoluează într-o altă dimensiune, mult superioară capacităţii noastre de înţelegere.

————————

*) Marin Moraru şi Maria Capelos, Suntem ce sunt amintirile noastre, București, Editura ALLFA, 2013, 2014.

Marin Moraru (Ianke) în Take, Ianke și Cadîr de V. I. Popa, adaptarea și regia artistică: Dan Puican. Data difuzării în premieră: 30 iulie 1993 – fragment

Mirela Nicolae

logo revista teatrala radio

Vezi: Arhiva rubricii Teatru și educație de Mirela Nicolae

Alte articole, interviuri și reportaje de Mirela Nicolae: Reîntoarcerea la valori poate determina progresul, reportaj 

Ora de educație teatrală 

Între mesajul educaţional şi cel protestatar – NETA 2015, cronică de teatru

Realitatea dintre vis şi coşmar, cronică de teatru

Teatru la superlativ – „Noaptea lui Helver” de Ingmar Vilkvist la NETA 2015, cronică de teatru

Umor negru și parodie amară la Sala Mică a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”, cronică de teatru

Poveşti şi învăţăminte pentru adulţi în spectacolul „Omul-pernă” de Martin McDonagh, cronică de teatru

Divorţul ca pretext pentru o căsătorie necesară, cronică de teatru

Un studiu memorabil: „«Tovarăşul de luptă» Caragiale”, cronică de carte

Citindu-l pe clovnul iubitor de viaţă, cronică de carte

Hohote de râs într-o montare radiofonică antologică: „Burghezul gentilom” de Molière, cronica discului de teatru radiofonic

Gânduri despre A. P. Cehov spuse împreună cu regizorul Gavriil Pinte, interviu

O dramatizare de excepție: „Salonul roșu”, reportaj

„Pisica verde”, o piesă cu adolescenți, despre adolescenți, dar pentru părinți, reportaj

Diana Mihailopol: „«O zi din viața lui Robinson Crusoe», un spectacol despre singurătate și disperare”, interviu

CD-urile „Ora veselă” cu Birlic şi Tănase, remediu pentru oameni trişti, reportaj

Premieră la Teatrul Naţional Radiofonic: „Olga Greceanu – Pe urma paşilor Tăi, Iisuse…”, reportaj

Avanpremieră: „Povestea alfabetului” de Pușa Roth, reportaj

Tartuffe, portretul unui necunoscut, cronica discului de teatru radiofonic

„Biografii, memorii”: Maria Rosetti, reportaj

Ultima cafea cu Iuliu Maniu, reportaj

Chiar suntem ultimii cinci… spectatori?, cronică de teatru

„Motanul încălțat” pentru întreaga familie, reportaj

O poveste (şi) despre tatăl meu, reportaj

Zilele „Eugen Ionescu – 2016”, interviu cu regizorul Mihai Lungeanu

Un spectacol despre iubirea necondiţionată dintre nepoţi şi bunici: „Fetiţa-soldat” de Michaela Michailov, cronică de teatru

80 de copii ai străzii și familile lor vor primi, de Moș Nicolae, cadouri dăruite de alți copii, interviu

O comemorare: Valentin Silvestru, reportaj

Caragiale, televiziunea și internetul, reportaj

Țara nimănui – “No Man′s Land” pe scena Teatrului Național din București, cronică de teatru

Un spectacol radiofonic despre primăvară şi iubire, reportaj

O bijuterie sonoră, reportaj

10 ani de la dispariţia unei mari regizoare: Sorana Coroamă-Stanca, interviu

”Călăuza” de Petre Barbu, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic, reportaj

Jurnalul lui Mircea Eliade, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic, reportaj

O istorisire consemnată de cronicar: ”Maria Brâncoveanu – Biruința Învierii”, reportaj

Poveste clasică în cheie modernă, reportaj

Două premiere absolute la Teatrul Național Radiofonic, reportaj

”Mătrăguna” de Niccolò Machiavelli, în premieră la Teatrul Național Radiofonic, reportaj

logo-revista-teatrala-radioVezi și:  Arhiva rubricii Cartea de teatru

Arhiva rubricii Portrete

costintuchilaCARTEA DE TEATRUactorul și sălbaticii,arta teatrală,asteptandu-l pe godot,Căldură mare de I. L. Caragiale,cronica de carte,dan puican,david esrig,David Suchet,gen memorialistic,gheorghe dinica,Hercule Poirot,ion fintesteanu,Maria Capelos,marin moraru,memorialistica,memorii Marin Moraru,nepotul lui rameau,Operaţiunea Monstrul,Studioul T1 al Radiodifuziunii,Suntem ce sunt amintirile noastre,Take Ianke și Cadîr,teatrul național bucurești,teatrul national radiofonic,v i popa,valentin uritescu
de MIRELA NICOLAE O dată ce-ai luat contact cu arta teatrală te poţi infesta cu microbul spectacolelor. E un microb periculos pentru că nu are antidot, te subjugă întreaga viaţă fie că-ţi alegi drumul pe scena de scândură, fie în fotoliul din faţa ei. Actorul Marin Moraru vorbeşte în cartea sa...