de COSTIN TUCHILĂ

istoria teatrului radiofonic in romania de costin tuchila inceputurile

Istoria Teatrului Național Radiofonic, episodul 4

sigla istoria teatrului radiofonic costin tuchilaPână la introducerea benzii de magnetofon (sporadic în 1948, sistematic din a doua parte a anului 1949, din august 1949 aproape toate piesele fiind înregistrate), teatrul radiofonic se difuza în direct. În deceniile al patrulea şi al cincilea, unele spectacole se înregistrau pe discuri, în acelaşi timp cu transmiterea lor în direct, fapt uzual şi pentru alte emisiuni, mai ales culturale (conferinţe, interviuri etc.), pe care şefii programelor le considerau importante.

Din păcate, discurile cu teatru radiofonic din această perioadă nu s-au păstrat decât, poate, în foarte mică măsură în arhive sau la colecţionari. Cele două decenii, 1929–1948, constituie o lungă istorie de reuşite atât în privinţa îmbogăţirii repertoriului, a calităţii radiofonice a interpretării şi a regiei, dar şi de perioade aproape dramatice pentru continuitatea emisiunilor de teatru radiofonic. În paralel cu piesele difuzate din studio, se transmiteau în direct spectacole de pe scenele teatrelor.

După perioada de început, „spectacolul de boltă al anului 1929 este O scrisoare pierdută, difuzat la 12 octombrie cu o distribuţie reprezentativă: Ion Manu – Agamiţă Dandanache, N. Săvulescu – Zaharia Trahanache, G. Conabie – Farfuridi, G. Baldovin – Brânzovenescu, Mircea Pella – Nae Caţavencu, N. Soreanu – Pristanda, I. Brezeanu – Cetăţeanul turmentat, Maria Ciucurescu – Zoe. Regia a aparţinut lui Victor Bumbeşti.” (Victor Crăciun, Momente din evoluţia Teatrului radiofonic înTeatrul radiofonic, vol. I, Bucureşti, Oficiul de presă şi tipărituri al Radioteleviziunii Române, 1972).

iancu brezeanu in cetateanul turmentat costin tuchila istoria teatrului radiofonic

Iancu Brezeanu în rolul Cetățeanului turmentat

Repertoriul anului 1929 cuprindea deopotrivă capodopere ale teatrului universal şi scenarii în premieră, scrise special pentru microfon. Nu era neglijată nici piesa pentru copii: Pufuşor şi Mustăcioară (1 septembrie) şi Păpuşa cu piciorul rupt (6 octombrie) de Victor Ion Popa, în regia autorului, Motanul încălţat de Adrian Maniu (22 septembrie).

În ciuda eforturilor lui V. I. Popa, regizorul permanent al teatrului radiofonic, spectacolele de proporţii nu erau totuşi uşor de realizat. Lipsa unui studio special amenajat era principala dificultate şi cum ascultătorii deveniseră exigenţi, nu se putea risca. Deşi anul 1930 se deschide cu Omul care a văzut moartea, comedie în trei acte de Victor Eftimiu (4 ianuarie), interpretată de actorii Teatrului Maria Ventura, continuă cu Năpasta de I. L. Caragiale (11 ianuarie, regia: Victor Bumbeşti), cu Allegro ma non troppo de Ion Minulescu (23 ianuarie), Comedia zorilor de Mircea Ştefănescu (6 februarie) şi Trandafirii roşii de Zaharia Bârsan (15 februarie), accentul cade pe piesa într-un act. 1930 şi 1931 sunt anii piesei într-un act (V. Crăciun, studiul citat). Citește integral în pagina Teatrul Național Radiofonic, secțiunea Istoria Teatrului Național Radiofonic.

costintuchilaISTORIA TEATRULUI NAȚIONAL RADIOFONICadrian maniu teatru pentru copii,anii 1929-1931 la teatrul la microfon,când s-a introdus banda de magnetofon în romania,domnisoara iulia la radio,gina patrichi,iancu brezeanu in cetateanul turmental,istoria teatrului național radiofonic de costin tuchilă,mircea pella,omul care a văzut moartea de victor eftimiu,teatru radiofonic in direct,victor bumbești,victor eftimiu
 de COSTIN TUCHILĂ Istoria Teatrului Național Radiofonic, episodul 4 Până la introducerea benzii de magnetofon (sporadic în 1948, sistematic din a doua parte a anului 1949, din august 1949 aproape toate piesele fiind înregistrate), teatrul radiofonic se difuza în direct. În deceniile al patrulea şi al cincilea, unele spectacole se înregistrau...